vai vai vai

2 02 2010

am făcut un quiz pe facebook – “Tu ce fel de student ești în sesiune?”, și iată rezultatul (Mircea m-a ghicit încă dinainte să încep testul =))…):

“Nu ai niciun un stres, cat de mic ar fi el, viata e frumoasa, ingerii canta, floricele sunt pe campii, iar totul, mai putin foaia de examen, e roz. Esti genul care a mai si trecut pe la facultate in timpul anului si sesiunea este o alta modalitate de a-ti ocupa timpul, nicidecum una obositoare sau stimulenta. Esti constient ca examenul este ca si trecut, singura variabila ramanand doar nota . P.S. : Sesiunile vin si pleaca, tu cu ce te alegi ? “





malexistence

1 02 2010

te-am semănat în cuvinte

să răsari, o floare antagonă,

în câmpuri  naive să stai

și să erupi, simbiotic să-mi cânți

cum că tu mi-ai arătat

că e lipsă și e gol și aer frânt

să fii poet.

androgin sau poate separați sau poate nu

ai țipat acustic să te-aud. dar eu,

pe mâini mânjit de sevă brută,

ignorant

am râs prostește și comun.

-

când fumul cade,

actorul se sinucide. o moarte senzuală

sticlos, bolborosindu-și ultima replică

cu o țigară veche, hemoragic înfășurată

trăgând din ea,

înlăcrimând-o

de cancer și-nviere beat arde și el

și râde liber spirit și comun.

-

scrâșnit sălbatic

eșec extatic

o buză mușcată fanatic

zac aici fermecat soclu

mă închin nimănui bun

și-n cearcăne îmi sap orgasmic

un zâmbet rece și comun.





un gând scurt

31 01 2010

mijlocul sesiunii. wake up 10:15, no stress. bagă muzica la maxim. în 5 minute vin vecinele cu o falcă în cer și una în pământ – muzica mai înceeeet, dobiii! e sesiune! uită-te la telefon. 3 mesaje noaptea asta Oooo. fă un pic de curat că iar ai transformat camera într-un altar al nepăsării. 3-4 țigări și  cafea. îți amintești de haosul de ieri de la mate. un zâmbet larg. înțelegi mai bine la ce se rezumă totul: ideea e să treci prin mocirlă fără a te murdări.





forma fără fond

26 01 2010

aș vrea să scriu ceva abstract și thought-provoking.  aș vrea să scriu ceva care să fie mai mult decât o crustă, o viziune superficială și ușor de cumpărat. dar gândurile mele sunt comerciale, și spațiile dintre rânduri prea mici ca să se poată citi și printre ele. toate energiile se transformă într-o masă rece și inertă de dogme și principii pe care nu numai că nici eu nu le cred, dar uneori le și resping. sunt sătul de contradicții, analogii, patetisme. poate că un adevăr mic spus simplu este mai frumos decât o minciună grandioasă, ascunsă după mii și mii de văluri.

și totuși, întotdeauna am avut o reținere în a exprima ceea ce simt. mi-e extrem de ușor să dezbat idei și concepte, mult mai ușor  decât să le raportez la eul meu. a destrăma un zid e mult mai ușor decât a-l clădi, tocmai de aceea mi-e teamă să vorbesc despre mine – pentru că știu că nu aș mai avea puterea să îl ridic din nou. mi-a spus cineva odată că a avea curajul să “te pui pe tavă” nu este o slăbiciune, ci un avantaj pe care nu mulți îl posedă.

“time is a flowing river with no island to rest your bones upon.” – timpul trece, și nu m-am vindecat. ar trebui să nu mai privesc în urmă. fiecare acțiune are consecința ei. eu mi-am asumat acțiunea, ar fi trebuit să îmi asum și riscul de a rămâne o formă fără fond. pentru că da, asta s-a întamplat. mintea acceptă înfrângerea și se resemnează într-o dulce stare de amorțire, iar sufletul suferă o implozie bruscă și lucidă. fragmentarea sentimentelor, that “not so fresh” feeling, sunt stigmate ce rămân împlântate adânc, distrugându-mă ca pe un arbore găunos, from the inside. asta se întâmplă când gândești în loc să simți, când nu îți poți sincroniza mintea cu inima, una din ele trebuie sacrificată.(probabil nu se înțelege nimic, dar nu pot fi prea concret,  nu de data asta).

și fantasma cu mâini albe și mici rămâne scopul unei existențe fără scop, acel El Dorado pe care l-am găsit pentru o clipă. mă gândesc la ea zi și noapte, îmi pare că o văd în oricine, după care clipesc dezamăgit. aș vrea să mă pot întoarce undeva în trecut, să repar ceea ce am greșit, adică totul. aș vrea să am eu curajul sau ea mărinimia. aș vrea ca totul să fie. dar nu e…





the age of fatality

21 01 2010

menestrel bufon ce sunt,

ți-am spus prea multe  și nimic.

“să ne gândim cu grjijă hainele

să mințim în stele

să le credem.”

————————————-

tu erai difuză, și eu orb

te priveam cum te evaporai,

eclipsă de lumină, tu-mi spuneai

că azi începem noi, că mâine

vom cădea confesiuni

pe pietre reci tăcute.

când înfrânate spaime am clipit

când  beția și orașul ne-au zâmbit

te-am zgâriat pe coapsă și-am știut

că mâine a venit.

————————————-

și ca să te păstrez

te-am ucis

te-am înecat

unde mi-am înecat și inima

demult.





alexandru andrieş – dor de tine

16 01 2010

acelaşi cântec de prea multe ori, (iubita ta din zori)
acelaşi cântec de prea multe ori, (iubita ta din zori)
aripi desfăcute, fără însă să zbori…

mi-e cald de tine şi-apoi deodată mi-e frig (vine iarna…)
mi-e cald de tine şi-apoi deodată mi-e frig (vine iarna…)
lumea crede că tac, când eu de fapt, te strig.

sunt ca o scrisoare afară din plic, (n-ai nimic, nimic…)
sunt ca o scrisoare afară din plic, (n-ai nimic, nimic…)
pe-o parte albă, pe-o parte un scris mic:
“Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor…”





half an hour

11 01 2010

6:15. privește culoarul pustiu. simți o separație, o ruptură ireversibilă ce te înspăimântă. ne-am înstrăinat, a început să tacă. înfundat. tac și eu. acea tăcere pasiv – agresivă, tensiunea. o vedenie se furișează, o pisică poate. cafeaua și al meu Parliament.

îmi amintesc că e doar 6:17 și am dormit numai o oră și încep cursurile. îmi dreg vina și privesc iar culoarul. culoarul. cafeaua proastă pe care o beau în fiecare dimineață. pune o linguriță de cafea, dă chiuveta la apă caldă, cana sub jet, gata cafeaua. culoarul tace.

6:22. 6:23.6:24. e frumos să-ți numeri viața. curge atât de grațios. “viața-flașnetă”. maimuțe, dansați!

e 6:26. nu văd sensul. nu văd direcția. de ce mă trezesc eu la 6:15? de ce trebuie să știu  Drept? unde. de ce. pentru ce… mă îndrept. credeam că mi-am răspuns. de atâtea ori am crezut. de atâtea ori cred că-mi răspund. “Dan, tu ești un mare căutător”, mi-ai spus.”și-mi pare atât de rău pentru tine… pentru că vei muri găsind.”

6:30 este o progresie aritmetică de rație -3. suntem reduși la cifre. am citit undeva despre noetică. au ajuns până a cântări și sufletele oamenilor. până și ultima noțiune care îmi rămăsese, era numai a mea, inexplicabilă, știu acum că are o masă.

6:35. o melodie în căști. random. Țapinarii – Tatuaj. contemplu. între dragoste și ură nu e o diferență așa mare. fără a doua nu poate exista prima. e o punte fragilă și alunecoasă. se preschimbă precum soarele în  lună și noaptea în zi. firesc. și cele mai frumoase perioade ale ciclului sunt apusurile și răsăriturile. eu nu pot iubi dacă sunt iubit. un cazan de indiferență. aș vrea să îl cântăresc, domnilor, se poate?

6:41. sunt obosit. nu fizic, nu psihic. spiritual. am obosit să mă prefac că vreau ceva, că sunt interesat. a murmurat ceva culoarul, poate a trântit o ușă, sătul de inepțiile mele. să nu mă iei în serios. vezi tu, noi nu semănăm deloc. tu ești gol, dar ai multe uși. eu sunt plin, dar nicio ușă. sunt încuiat și nu pot să mă descui. mă sufocă plinătatea asta, să știi.

e ora 6:45. nu merită. chiar nu merită. mă duc să dorm. prefer să visez.

“te vei pierde-n mine,
cândva,
din nou,
ca o adiere a ceea ce a fost
sau nu…
ai rămas
ca un tatuaj făcut la beție
pe care sunt mult prea rebel
să-l șterg.
m-ai lăsat în mine
cu mine
și cu ochii mei pierduți în tine…”





fuckin’ midgets!!!

10 01 2010

[învățam la Drept]





delayed

9 01 2010

fake your breath, on tremble lean.

shut your mirrors,  haste downscene

angry habits, anxious lay,

don’t smile too fast, don’t die today.

i’m coming now. i will return

i’ll raise a pyre, feelings burn.

——————————————

i might be dead, i might be here

don’t let me close, just fill with fear.

cut my skin and patch your soul

cut off my mask, unleash the ghoul.

for every step you wished you took

will gently stab me, easy hook.

———————————————

the ones you hurt, the ones you lose

cigars you waste, the dope you choose

the nauseous morning wakes,

the lonely nudes, orgasms you fake

are your gift from fate above

the sweet echo, delayed love.

—————————————–

[don't wait for me. i won't be home.

my shade is far in hopeless roam...]





smelting feelings

3 01 2010

ieri, jucam amfore pe degete

cu obrazul zguduit de vânt.

şi te chemam: retrage-te

în vicii, arme, vise şi cuvânt.

te-aş fi topit insinuant

în soarele ce-l scrijeleam în umăr

ca să te devorez zâmbind

pe Timp călcând în clipe să te număr.

——————————————–

azi, am ales să-mi răstignesc simţirea

într-un sipet vechi, cojit s-o încastrez

înfrânt, încerc să-mi conturez privirea

confuz de fum şi tine delirez…

aş vrea să fiu cruţat de ochi şi vise

de stele mici ce candid se preling

aş vinde Sipetul la târg, chiar pe nimica

numai o clipă, înger alb, ca să te-ating…





Crăciun fericit tuturor!

24 12 2009

Dead, Dead, Dead, someday you’ll be dead
Dead, Dead, Dead, someday we’ll all be dead…
The minute we’re born, we start dying,
We die a little more every day
Young or old, rich or poor,
There’s nothing we can do to stop it…
So look long at that Christmas tree,
It may be the last one that you see…
Decorate your house in green and red,
‘cos someday you’ll be dead..

Dead, Dead, Dead, someday you’ll be dead
Dead, Dead, Dead, someday we’ll all be dead…
It might happen in a couple months
Or 50 years from now..
But no matter when it happens
It will seem too soon to you…
So be sure on Christmas eve
When you snuggle into bed…
That you thank God for your family
‘cos someday they’ll be dead…

Dead, Dead, Dead, someday you’ll be dead
Dead, Dead, Dead, someday we’ll all be dead.
Who knows how many Christmas’s
Are left in their short lives?
Nobody knows, that’s my point!
Enjoy them while you can.
And so on Christmas morning
Let good tidings fill your head…
What a festive season,
Someday you’ll be dead!

Dead, Dead, Dead, someday you’ll be dead
Dead, Dead, Dead, everyone you know, dead.
A very Merry Christmas to you!
Dead, Dead, Dead…
Merry Christmas Everybody!

———————————————————————————————–

v-am făcut urarea mea de Crăciun în stilul meu inconfundabil. bucuraţi-vă de acest Crăciun ca şi cum ar fi ultimul, pentru că viaţa e scurtă. mulţumiţi sorţii pentru ce aveţi, iertaţi pe cine puteţi, pentru că timpul nu se mai întoarce. nu prea mă pricep eu la urări, dar fie ca aceste Sărbători de iarnă să fie cu totul speciale. La mulţi ani, dragii mei! :)





antiboredom

22 12 2009

și iată-mă iar singur și plictisit. și iar îmi vărs gândurile pe blog. urăsc singurătatea. deși poate singurătatea e cea mai creativă stare posibilă. de ce oamenii urăsc singurătatea? când suntem singuri putem fi noi înșine, avem timp să ne gândim, să surâdem sincer, să ne facem planuri, să ne urâm și să ne adorăm în același timp pentru fiecare secundă irosită cu grație. în singurătate ne naștem, în singurătate murim. dorim să atenuăm această stare incontestabilă, dar sfârșim bufoni tragici și resemnați. singurătatea e prietena noastră cea mai bună.

privește pe geam strada pustie, arcadele vechi și sparte ale casei pe care îți arunci gunoiul, două ferestre cu lumina aprinsă la blocul de vizavi, probabil oameni care și-o  trag, câteva stele pe cer, vinul de pe pervaz ce așteaptă să fie fiert. totul este firesc și așezat. aprinde-ți o țigară, contempl-o uimit, deși nici ea nu e deloc nouă, au mai fost mii înaintea ei. bagă random la winamp, poate o să te uimească și el. și da, o face, cu Nirvana – Lithium, melodie după mood. trebuie să mă re-re-uimesc prin fiecare lucru mic dacă vreau să nu mă sufoc aici.

nu am învățat nimic la drept. dacă fac restanță? sunt un om slab și lipsit de ambiție. nu pot dormi de durere. cotul umflat, piciorul carne vie. nu mai patinez în viața mea. încă o țigară, dau o raită și prin frigider. mâine iar tgv, așa ar fi de bun simț. am cam ajuns turist în ultimul timp. the pack-unpack king. mi-e frig. frigul de afară e sincron cu frigul din mine. cred că nu o să mă mai prefac cald.

“i’m so happy – ’cause today i found my friends, they’re in my head

i’m so ugly – but that’s ok, ’cause so are you, we’ve broke our mirrors

sunday morning, it’s everyday for all i care, and I’m not scared

light my candles – in a daze ’cause I’ve found god…”





despre zăpadă, copilărie, penitență și Dumnezeu

15 12 2009

dimineața asta m-am trezit și am privit pe geam. alb – un alb familiar. un alb părintesc. mi-am dărâmat toate planurile pentru săptămâna asta și mâine voi fi deja acasă. nu știu de ce, poate că subconștientul meu asociază ninsoarea, zăpada cu un fragment suspendat al copilăriei? poate că am dat peste un dor bine împachetat, care se prăfuia în pod? ca și cum ai găsi din nou o jucărie ce ți-a fascinat copilăria și ai redescoperi-o, chiar adult. ancore psihologice.

și ninge, ninge cum nu a mai nins din timpuri imemoriale. un viscol, un vuiet mai antic și mai  dement ca  niciodată. în sfârșit, păcatele noastre au explodat într-un muget târziu și năprasnic, un muget care ne spală de noi. fulgii ce ni se topesc pe obraji suplinesc lacrimi ce nu au fost. acceptăm vremea fără a ne întreba dacă poate noi ne-am zidit-o. ne merităm oare vremea?

sună pueril poate, dar uneori mă întreb de ce ninge. poate că Dumnezeu (când eram mic, întotdeauna mi-l imaginam ca pe un domn stilat, în fotoliul său lăsat 45 de grade pe spate, privindu-ne și zâmbind cu un pahar de vin bun în mână) s-a hotărât să dea un cub mare de gheață la răzătoare. poate că nu e decât un tăvălug de factori meteorologici. poate că ninge doar ca să pună câte un zâmbet în colțul gurii. poate că fără niciun motiv.

dar tuturor ne place zăpada, cel puțin s-o contemplăm jumătate extatici, jumătate vexați. ne place zăpada pentru că este sinonimă copilăriei demult pierdute. ne place liniștea ei. ne plac avalanșele pe care le ascunde sub un văl de dantelată inocență. ne place pentru că este rece și sinceră. zăpada ne este ca o mamă unică, ancestrală, de care toți uităm și la care cu toții ne întoarcem de fiecare dată și o îmbrățișăm penitenți și melancolici. zăpada calmează orice spasm interior, zăpada ne resemnează și ne liniștește. în fața unei minuni așa de mari, înțelegem că noi suntem minunea cea mai mică.

nu știu dacă și când voi mai scrie, așa că vreau să vă urez tuturor să fiți fericiți, să zâmbiți chiar dacă sunteți triști și să încercați ca, măcar de Sărbători, să nu vă pese… :)





letter

10 12 2009

prostule,

nu mai da turnuri planificate. nu mai elabora scenarii. nu îți mai gândi sentimentele, lasă-le doar să curgă. nu mai înțelege unde s-a sufocat torentul, amintește-ți doar că nu mai e apă. cu cât le gândești și le diseci mai mult, cu atât le subțiezi mai tare… până când se rup. nu te juca cu sufletele, deși știi că poți. aici nu diseci broaște, băiete.
te plimbi grăbit, neștiind că lași urme. grăbit, grăbit, nu cumva să te ofilești și să nu fie timp. urmele bocancilor tăi murdari pe covoare persane frumoase, ce nu merită întinate. rămâi undeva sau pleacă, dispari. învață că poți tăia dâre pe unde treci. fă curat în urma ta. fă-ți curat în cameră. fă-ți curat în inimă.
du-te cu valul sau nu te mai duce deloc. prinde-te de moment și ține-te de el. acceptă-ți destinul, acceptă-te pe tine. cu cât lovești mai puternic în zidul ce a fost atât de solid împlantat de stele în huma din care până și tu te-ai născut (da, nu-ți place ideea), cu atât îți vei zdreli pumnii mai tare. așa a fost să fie. urăști expresia asta, băiete, știm…
spuneai că cea mai mare dorință a ta e să-ți dorești ceva. pierzi. mai pierzi și tu. așa o să înveți să îți dorești. știi că nu la glorie visezi, deși îți place să vorbești despre ea. ca despre o curvă pe care știi că ai avut-o, o ai și poți s-o mai ai când vrei tu. tu vrei altceva, dar ți-e frică și să pronunți cuvântul, ai o gamă largă de locuțiuni.
dă-ți măștile alea jos. chiar dacă s-ar putea să te doară. să sfârâie carnea. măcar o să vezi lumina cu ochii tăi. nu e o slăbiciune să fii vulnerabil, să știi. măcar pentru o clipă, mai lasă băiețelul să cerșească afecțiune.

dar te iert, băiete. chiar dacă lași o dâră oțelită în urma ta. chiar dacă ai fost plămădit să calci strâmb. chiar dacă fugi și fugi și fugi de tot ce crezi că ar putea să-ți topească armura ta neprețuită. la un moment dat o să cazi și o să-ți dai seama că ai nevoie de o mână ca să te ridici.
tu ești un om bun care face numai lucruri rele, băiete. pentru asta, te iert.





fugicâtmaipoți

7 12 2009

i’m gonna break your heart,
i’m gonna let you down,
i’m gonna walk away,
i’m gonna fool around,
i’m gonna tell you lies,
i’m gonna be untrue,
i’m gonna make you cry,
i’m gonna come unglued,
so what you, what you, what you, what you, what you, what you gonna do?

you’d better run away!
you’d better run and hide!
you’d better make your escape!





viață de student

5 12 2009

și când foamea e mare

și când e 5 jumate dimineața

și când ai dansat 6 ore

și când ai ajuns la cameră

…..

te pui în cur ca ursu’

și MĂNÂNCI, FRATE

[5:43, după bal. Happy and hungry]





că tot își dau cu părerea toți proștii despre politică…

5 12 2009

după cum se știe, duminică sunt alegeri… again.

acum două săptămâni am încercat și eu să votez, dar nu am reușit. 4 lei mi s-a părut un preț prea mare pentru a-mi muta domiciliul în București, așa că eram obligat să votez la secție specială, pe proprie declarație bla-bla. m-am pus la coada imensă de la Gara de Nord pe la 8 seara, la 9 s-a închis votul. după cum probabil majoritatea știți, sunt liberal și aș fi votat cu Antonescu. era cel mai vertical, cel mai promițător, un om cu idei deschise și claritate în gândire, exact de ce avea nevoie țara asta în momentul de cumpănă prin care trecem.

Crin Antonescu nu “s-a ales”, că na, românul de rând… dacă nu îi promiți marea cu sarea, nu îi dai o sacoșă cu mâncare sau nu îl ataci pe alt candidat subversiv, crede că nu ai inițiativă. vorba lui Lăpușneanu – “Proști, da’ mulți!” Lăsându-l la o parte pe Antonescu, care e scos din cursă și tardiv pentru compătimiri, voi încerca să mă concentrez asupra duelului Geoană – Băsescu. Probabil vă mirați că scriu eu despre politică (întrucât în general nu îmi place să influențez părerea oamenilor în niciun fel), dar de data asta mi se pare că suntem cu toții pe marginea unei prăpăstii imense.

Q:DE CE?

A: Pentru că Băsescu.

Băsescu este un om periculos, un om periculos în postura de lider. În acești 5 ani, am observat cu mare atenție parcursul său ca președinte. Un traseu sinuos, plin de scandaluri și peripeții; zâmbărețul s-a strecurat ca un șarpe, datorită sprijinului necontenit și încrederii nețărmuite a poporului în bunele sale intenții, care nu au fost niciodată puse la îndoială. Un personaj oarecum ieșit din tiparele politice, mârlan, misogin, miștocar – se pliază pe trăsăturile românului de rând, nu? Ne place Băsescu pentru că se comportă ca noi.

Totuși, toată paleta asta de trăsături este oarecum neimportantă, dacă nu ar fi coroborată cu ceea ce îl face pe Băsescu cu adevărat periculos: setea de putere… Băsescu a ajuns președinte al României într-un timp oarecum scurt – fost marinar, câțiva ani primar al capitalei, după aceea direct președinte. niciun alt personaj nu a avut o ascensiune fulminantă ca a lui. Cu toții știm de lacrimile de crocodil, așa zisele probleme de sănătate ale lui Stolojan, care de fapt au fost un simplu șantaj sfârșit cu un compromis. Eh, și băiatul, o dată ajuns președinte, își pune în gând să rămână acolo cu orice preț. Conflictele permanente cu Parlamentul, guvernele ce au fost schimbate, Băsescu, cu fiecare decizie, cu fiecare mutare gândită, a dat turnuri ce au concentrat din ce în ce mai multă putere politică în mâna lui.

Ca de exemplu, referendumul recent – oare de ce vrea Băsescu Parlament unicameral? oare salariile a 160 de deputați sunt cele care ne împiedică să ieșim din criza asta? sau poate ne dorim o țigară cu un singur filtru în locul uneia double-filter?… Parlamentul bicameral este o condiție și o garanție a păstrării unui regim democratic, asta o învățăm din clasa a 7-a, de la Cultură Civică. Ar fi mult mai ușor, domnule Băsescu, cu Parlament unicameral, nu-i așa?

Nu pot la ora aceasta să scot mai multe despre intențiile ascunse ale lui Băsescu, dar pun o întrebare și vă las pe voi să reflectați: Găsiți cumva vreo asemănare între profilul psihologic al lui Băsescu și cel al lui Ceaușescu?

Încă 3 chestii semnificative:

1) lovitul copilului – toată lumea a susținut că scena nu e trucată, numai Băsescu nu. Să lovești un copil? și să nici nu recunoști că ai greșit și să nu îți ceri măcar scuze?…

2)cadoul dăruit de Geoană la confruntarea directă: un Cod al Bunelor Maniere. să sperăm că îl va folosi pe viitor.

3)m-a scârbit strategia de folosi un manelist pentru a câștiga mai multe voturi de la țigani și tărani. e absolut jalnic. De la Patapievici la Guță în 5 ani e o performață fabuloasă, domnule Băsescu!

Cu Geoană nu am nimic, știu că unii îl consideră marionetă, jalnic etc. Dar cu siguranță nu va pune niciodată în pericol regimul democratic. Ar fi un președinte comun, care și-ar face treaba pur și simplu, fără tam-tam, glumițe, scandaluri. El are votul meu. Și de data aceasta, mă voi trezi de la 7 dimineața duminică și mă voi așeza frumos la coadă.

ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM?

- Dacă iese din nou Băsescu președinte, nu știu. Probabil va da un decret nou prin care președintele are dreptul la mai mult de doar două mandate pe viață, sau probabil pur și simplu se va desemna singur peste 5 ani. Ideea e că dacă nu scăpăm acum de el, nu mai scăpăm deloc. Totalitarism, tiranie, spuneți-i cum vreți. Bine nu va fi, asta e sigur. Și eu am întotdeauna dreptate, toată lumea știe asta.

- Dacă nu iese din nou Băsescu, PDL se va descotorisi de el în maximum 2 luni de la eșec. Ar rămâne un balast inutil, la care cu toții ar renunța fără nicio remușcare. Nu am mai auzi nimic de el, s-ar da la fund de tot.

Cam atât pe ziua de azi. Poate că v-am pus un pic pe gânduri. Exercitați-vă dreptul la vot așa cum considerați, dacă totuși am reușit să schimb o părere sau două, ar însemna că nu am pierdut o jumătate de oră din viața mea degeaba.





alive

2 12 2009

o mână, un timp, un râset,

un prieten ușor, o soartă, un dor

o minciună în colț de zâmbet

prefă-te, prefă-te frumos

ca să știu de ce mor.

—————————————

candid, îmi plimb stiletu-n pântec

mă-nvăluiesc cu-al lebedelor cântec

m-am născut să fug sau am fugit ca să mă nasc?

stricat și dezbinat, un suflet flasc

o licitație prăfuită,

o tânguire osândită,

o umbră ce nu trebuie s-o demasc.

orb și gol înaintez și mă zdrelesc

prin humă și nimic te deslușesc,

și totuși

nimic nu poate explica, nici consola

un trandafir ce-și pierde lent corola….





un rezumat al caracterului meu

29 11 2009

se ştie că sunt oarecum obsedat de astrologie şi că sunt într-o căutare continuă a unei explicaţii pentru firea şi defectele mele. zilele astea am găsit un zodiac extrem de complex care, conform orei, poziţiei, condiţiilor în care te-ai născut ( plus multor alte aspecte), îţi oferă practic o descriere fidelă a propriei firi. am citit multe zodiace… dar de data asta chiar am rămas cu gura căscată. iată ce mi-a spus despre mine (mă regăsesc 100%):

Sun in Taurus, Moon in Aquarius

You were born with the Sun in Taurus and the Moon in Aquarius. Because of this position of the Sun, you are equipped for a successful life (o daaa). Outwardly you seem unusual, original, and often unorthodox in your life views (mda, un om ciudat în concepţie, multă lume mi-a spus asta…). Your growth has been toward a humanitarian concern for the world at large, but your sometimes radical measures can be offensive to others. You have developed concern for others but your essential nature is primarily concerned with self (egoismul…). The sign of Taurus gives vast amount of power, self-determination, self-reliance, and fixity of purpose (hotărârea atunci când îmi propun ceva, dorinţa nebună de a reuşi). You have channeled these qualities toward universal ends. The fixity of Taurus is apparent in your stubborn clinging to ideas (încăpăţânat, întotdeauna am dreptate). Internally, you are amorous and warm-hearted. But it is very possible that you may be led into complicated, sometimes unhealthy emotional adventures (cerul mi-e martor că numai aşa nimeresc). Often this tendency can frustrate your ambitions, because you aspire to a high position in life. Although magnanimous and liberal, you are not entirely comfortable in your personality role, because your real nature if different (cele 1000 de măşti pe care le schimb atâââât de bine). What others appreciate most in you is your sociability and sympathy. If you are not at ease in your role and are therefore undergoing a psychological struggle, play up the Taurean aspects of your character.

Ascendant in Aquarius, Uranus in the Eleventh House

At the time of your birth the zodiacal sign of Aquarius was ascending in the horizon. Its ruler Uranus is located in the eleventh house. You were born with a natural disposition to be humane, sympathetic, original and refined in your dealings with others. Among your features is the ability to understand human nature in a sympathetic manner (da, mă pricep la oameni). Unfortunately, you do not always act upon your intuitions and may become rationalistic at times when swift and prompt determination is required (dar uneori mai sunt şi idiot, na). The common Aquarian is good and kindly, but usually led astray by eccentric and bizarre companions (mă atrag firile bizare, da). Your tastes are refined and your discrimination keen (discriminareeee, daaaa). You have a natural inclination toward the esoteric and mystical side of life and you could develop some clairvoyant abilities (cei care mă cunosc bine ştiu de pasiunile mele trecute, spiritualitatea, mă rog). Basically you are a lover of freedom; in the realization of this desire you may go to extremes. Although changeable in appearance, your life is guided by very definite and fixed principles, one of which is a constant demand for personal freedom (nimic nu e mai frumos decât să nu fii constrâns de nimeni şi nimic!). In love you are a strange character. You can easily be emotionally attracted to one person and yet unpredictably terminate relationships (mda. aici no comment). As an inventor you have no rival; your problem is that sometimes you lack the practical ability to implement your creations. Professionally you will be successful in any of the following fields of activity: modern science, electrical work, photography, archaeology, astrology, radio etc. This is an indication that your existence will be centered around developing friendships and that the most decisive events will evolve through them. You are a fortunate individual: you always seem to win at bingo, sweepstakes, lotteries, etc (cineva acolo sus mă iubeşte, ştiam asta). Your friendships will be rather unusual and dual-aspected in the sense that a great many of them will benefit you but still present you with considerable difficulty.

Moon in the First House

The Moon is in the first house. This position indicates that you are strongly influenced by your feelings and moods. Your awareness of yourself is influenced by your momentary feelings, and this perception is subject to rapid changes of mood and emotion (schimbător, schimbător şi plin de contradicţii). In time, you will learn to understand why you react as you do to various situations, and then you can begin to change your response patterns and take more control of your life. Others sense your lack of emotional self-sufficiency and tend to get involved in your personal affairs, even if you try to prevent it (spaţiul vital nu trebuie încălcat). You express your sensitivity through an emotional need to nurture and be nurtured by others. While you would like to have guidance and supervision concerning your goals and objectives, it would be better to achieve your aims independently so that you will not feel obligated to others(mai bine mă chinui singur decât să fiu dator cuiva). The advantage of this position lies in your ability to sense other people’s needs and desires. In fact, you have a calming effect on people who are under stress, and this makes you ideally suited for working with the public (priceput la vorbe şi abureli, nimeni ca mine).

Venus in the Second House

Venus is found in the second house at the time of your birth. Intrinsically, this is an ideal astrological position as it promises easy means of livelihood. Money will stream in regularly and readily without excessive effort or preoccupation.

Sun in the Third House

The Sun appears in the third house at the time of your birth. Your individuality as ruled by the Sun must pass several karmic tests of a mental character in order to return to its spiritual abode with a richer knowledge in this state of consciousness. Your mind strives for glory, social success, honors, power and magnanimous elevation by means of intellectual understanding (poate cea mai adevărată propoziţie din toată descrierea). The path for the realization of fame, honor, nobility and advancement lies through study, communication and self-expression. Your views about life are optimistic, self-assured, kind and generous. The liabilities of your mind are a lack of interest in detail or occupations and matters that you regard as being below your dignity (întotdeauna m-am considerat superior şi am fost oarecum scârbit de anumite chestii atât de comune pentru alţii).

Saturn in the Twelfth House

Saturn was in the twelfth house at the time of birth. This planet may place many unpleasant and annoying obstacles in your life, and intensify the feelings you have about the limitations of your environment (nemulţumirea necontenită…). Your professional honor affects your feelings very much and you are well satisfied when things go well. Destiny may have to teach you to tell the difference between fact and fantasy more clearly (peregrinarea între vise şi realitate…). Certain complexes nest in your subconscious and show up in your mind as hypersensitivity, wanting to be alone and to do things by yourself so no one will know how you feel (trist, şi totuşi admit). You need a bit of humor and self-confidence. 





despre plăcintele însiropate

19 11 2009

hai să ne imaginăm.

ai în fața ta o plăcintă. e rumenă și caldă, abia aștepți să te delectezi cu ea. simți că un festin te așteaptă acolo, în  adâncurile plăcintei, nu mai ai de făcut decât un pas, adică să o inaugurezi. cu mâna tremurându-ți de emoție. știind ce bine se va simți stomăcelul tău, care a răbdat atât pentru o bucățică de plăcintă, iei lingurița și deguști ambrozia atât de mult așteptată.

papilele tale gustative muncesc îndelung, se zbat acolo, și într-un final ajung la o concluzie: plăcintuței îi lipsește ceva… nu ai putea să spui că e rea la gust (plăcintele sunt cel mai bun aliment, mai ales la depresie), dar îi lipsește ceva ca să fie o plăcintă divină.

Da! Sirop. plăcinta nu este destul de însiropată. siropul dă aroma, dă gustul, siropul dă plăcintei acea compoziție nici lichidă, nici solidă, acea vâscozitate inconfundabilă specifică numai plăcintelor bune. așa că iei situația în mână și însiropezi cu conștiinciozitate plăcinta, până când ajunge la o compoziție care-ți delectează fiecare senzor. în sfârșit, poți să te bucuri de ospățul pe care îl meriți din plin. fie ca toate plăcintele din lumea aceasta să fie însiropate și delicioase!

vorba unui mare înțelept târgoviștean:

“Când nu plouă, trebuie să ploi tu.”