până la urmă am dat azi sala. am luat 23 şi marţi la 8 am oraşul. sper să nu îmi sară vreo babă descreierată pe trecere.
bineînţeles, mi-am luat hainele norocoase, m-am rugat înainte de a intra la examen, acelaşi ritual care nu m-a dezamăgit niciodată. a fost şi o fază funny – văd eu că am făcut 22 de puncte şi mai aveam totuşi o întrebare la dispoziţie. sunt atât de surescitat şi grăbit încât nu o citesc, o pun la nimereală şi mă ridic să plec. mă caută ăla pe listă… “Antonescu Dan – 23 de puncte… admis” la care eu “Nuuuuu… am 22!”. “Ai 23 băiete”, se încruntă el 
la drumul înapoi spre casă am trecut pe lângă liceu. era pauză. lumea ieşise la ţigară. pentru un moment am vrut să stau, să fumez şi eu cu ei, dar imediat mi-am dat seama că nu mai aparţineam şi că nu mai aveam ce căuta acolo. aşa că m-am întristat şi m-am dus acasă.
Bafta mai departe. Uite un talisman: http://arpagic.wordpress.com/files/2009/09/elbulina6.gif
Si eu am ritualuri dastea si tin. Si eu am numere dastea si mereu ma int cu ele.
Si eu am avut sentimentul ala de ,,nu mai apartin” doar ca eu nu fumam