
naiv, te-am împletit din origami
te-am privit
şi, mulţumit de mine, am zâmbit.
—————————————–
pe raftul colorat şi totuşi gol
cu vanitate te-am expus;
iar te-am privit…
şi c-un hohot lacom şi sălbatic eu am râs.
—————————————–
aripele de ceară ai mişcat
şi m-ai privit
pentru o clipă; mi-ai zâmbit şi tu
şi ai zburat.
—————————————–
stupefiat şi derbedeu m-am înecat
în zboru-ţi falnic şi de viaţă inundat
şi te-am privit cum fugi…
—————————————–
avid de tine m-am întins şi am sperat
să pot trişa şi să te fur.
dar erai deja doar un contur
pe ţesătura unui nor voalat.
şi m-am întins, şi m-am întins…
—————————————–
până când c-un răget antic cerul
la fel de-avid de tine ca şi mine
neostoit şi furibund m-a pedepsit
în trupu-mi sufocat s-a prăvălit
şi te-am pierdut…
—————————————–
acum sub molozul rece zac
singur şi uitat
de nimeni regretat
şi te privesc numai în vis
valsându-ţi zborul de hârtie…
—————————————–
lebădă frumoasă, ai să zbori şi ai să taci
pân-ai să cânţi…
8 Responses »