Eo Sâmbătă, Iun 28 2008 

Pentru mine lucrurile merg destul de simplu: am ajuns la concluzia că sunt exact cine vreau să fiu: nu mă pliez după reguli, nu sunt ancorat în trecut, nu mă interesează viitorul meu, nu îmi fac griji. nu fac decât să mă bucur de darul prezentului (acum îmi trece prin minte că şi „dar” şi „prezent” se traduc la fel în engleză – „present”); mă bucur de stelele de pe cer, de o ţigară, de al meu scaun comod, de linişte, de ale mele gânduri. Sunt doar o infimă particulă ce se desfată cu vecinătatea celorlalte, le vede, le aude, le simte. Mă duc să mă bucur de nişte mâncare. 🙂

it’s a sad sad world Sâmbătă, Iun 28 2008 

ignoranţă. prejudecăţi. nepăsare.
durere. agonie. zâmbete.
iubire. suferinţă. forever.
asta suntem. şi ne place.

Sweet Waiting Sâmbătă, Iun 28 2008 

Ca o lumânare

ce sub propriul foc

îşi schimbă trupu-n seu,

ca un aluat

lovit

şi netezit

la infinit,

ca legendar proscrisul Prometeu,

ce corbii cu festin – ficat adapă,

tot aşa mistuie al timpului abis,

cu jalnic ticăit slăvind un vis

ce tocmai moare.

In Memoriam Vineri, Iun 27 2008 

“I see myself as a huge fiery comet, a shooting star. Everyone stops, points up and gasps „Oh look at that!” Then- whoosh, and I’m gone…and they’ll never see anything like it ever again… and they won’t be able to forget me- ever.” (Jim Morrison)

Relaxx Joi, Iun 26 2008 

priveşte cum fumul rotocoale ţese,

cărbunele frânt cum pulsează ,

închide ochii şi-n uitare îneacă-te,

să uiţi de tine astăzi cutează.

demoni groteşti pe tavan evadează,

orbite se zbat în slow-motion,

siluete difuze gesticulează,

eşti afară din timp, jubilează!

lumea devine un hobby sublim,

o joacă de copil sub cer senin,

furnici pretins spirituale,

idealuri banale,

particule fără sens navigând

în al cosmosului falnic ceaun

o, dulce mediocritate,

tu le rezolvi pe toate.

dar magia din fum se evaporă,

picturile se întorc în ramă,

şi, amăgită furnică, îţi dai seama

că muşuroiul te cheamă.

Modele de urmat Miercuri, Iun 25 2008 

Nu mă pot hotărî care este mai tare. Sunt idolii mei 🙂

Dintr-o carte (iar) Miercuri, Iun 25 2008 

„Nimeni nu trebuie să se întrebe: de ce sunt nefericit? Întrebarea asta închide în ea virusul distrugerii complete. Dacă ne întrebăm aşa ceva, vom dori să aflăm ce ne face fericiţi. Dacă ce ne face fericiţi e diferit de ceea ce trăim, fie ne schimbăm dintr-o dată, fie devenim şi mai nefericiţi.”

Gândul de la ora 4 Miercuri, Iun 25 2008 

Doar eu, cerul nopţii, şi o ţigară. Stau, mă uit la stele,ascult greierii, mai trag un fum. Mă uit la ţigară, la miile de luminţe ce se aprind, trepidează, dispar brusc, într-un mod atât de random şi aproape frumos.
Oamenii sunt ca ţigările: ard, luminează, se sting – fiecare în modul lui unic şi ireparabil. Unii ard mai repede, alţii mai încet. Unii sunt slimsuri. Unii se sting pe parcurs. Fiecare om se schimbă continuu; fiecare îşi caută filtrul, fiecare vrea să-şi exploreze inside-ul, să scape cât mai repede de scrumul care a fost el cu ceva timp în urmă. Ardem alene, şi totuşi într-un singur sens: spre noi înşine. Şi când ajungem la filtru, ne răspundem la întrebarea: Cine suntem?
Mai îmi aprind o ţigară.
Întrebi un om pe stradă: „Cine eşti?” Dacă ai noroc şi nu devine bănuitor, îţi va spune numele lui, nume care reprezintă doar o identificare într-un registru, nişte cuvinte pe o foaie. Nume ales de ai lui părinţi, nume care li s-a părut lor la un moment dat, atunci când l-au ales, că sună foarte tare. „Şi totuşi, cine eşti?” Nu te va putea lămuri, probabil îţi va da adresa lui sau numărul de telefon. „Şi totuşi, cine eşti? Eşti oare numele tău, telefonul tău, gelul ce-ţi străluceşte în păr, pantalonii Zara, eşti adresa ta de mail, eşti cumva prietenii tăi? Nu cred. Eşti doar o ţigară care încă nu s-a aprins.”
Fuck. Am rămas fără ţigări.

De ce am fost eu la ţară Marți, Iun 24 2008 

ca să nu mai ies în Baba
ca să nu mai am net şi semnal la telefon
ca să mă uit la nori
ca să nu mă bărbieresc
ca să mă plimb cu bicla
ca să citesc
ca să îmi dau seama de ce distanţa dintre şinele de tren este de 143,5 cm
ca să fumez în scopuri spirituale
ca să scriu
ca să îmi savurez lenea
ca să mă pun la punct cu subiectul „Dacii tunate”
ca să mă joc Barnyard
ca să ascult Vibe Tribe şi The Doors
ca să fiu singur
ca să mă re re re găsesc

Cartoons :D Vineri, Iun 20 2008 

Dimineaţa asta m-am uitat la desene animate 😀 Şi brusc am observat că personajele din desene folosesc un limbaj idiot rău de tot. Ia imaginaţi-vă cam cât ar dura până să vă linşeze lumea pe stradă, asta dacă aţi folosi expresii precum „Grozavă idee!”, sau „Fir-ar!”, sau şi mai rău, „Pentru numele lui Dumnezeu!”
Ţin să menţionez desenul meu preferat, „Vaca şi puiul” 😀 Azi a fost un episod în care îi vizitează vărul lor preferat, vărul Dezosatu’ (care este un pui fără oase, multifuncţional – poate fi folosit drept zmeu, turnat într-un pahar etc etc). Umorul lui este atât de sec, bolnav şi neînţeles, încât nu ai cum să nu te strici de râs.

Azi la 5 plec la ţară, nu ştiu când vin 🙂

For You. Joi, Iun 19 2008 

drown me in forget-me-nots
fast-forward your second thoughts
mend your heart, don’t look my way
you won’t get your prince today.

Vremuri… Joi, Iun 19 2008 

O să încerc să fac o comparaţie între cum scriam în clasa a V-a şi cum scriu acum 🙂

PE O PLANETĂ NECUNOSCUTĂ

Mă aflam faţă în faţă cu o creatură cum nu mai văzusem până atunci. Eram derutat; nimeni dintre ai mei, niciodată, nu-mi explicase că în afară de noi, în Univers pot exista şi alte fiinţe.

Stăteam în spatele unei movile şi mă gândeam cum aş putea să procedez pentru a ieşi din ascunzătoarea mea. Era şi teamă şi curiozitate în sufletul meu în clipa aceea.

Creatura avea un cap aproape sferic, în care erau practicate mai multe orificii. Probabil că vorbea, pentru că unul dintre orificii se deschidea şi se închidea cu rapiditate scoţând zgomote enervante şi de neînţeles.

Făptura era perfect simetrică; existau alte două orificii în care două bile mici şi ciudate se roteau încolo şi încoace. De o parte şi de a alta a sferei care era capul se aflau două excrescenţe care mi s-au părut uriaşe.

Capul făpturii era acoperit cu mii de fire subţiri dintr-o substanţă ciudată.

Trupul era uriaş şi avea extremităţi diforme, crescute exagerat, pe care le tot mişca. Cele inferioare ajutau fiinţa să păşească pe solul planetei şi erau mari şi groase. Extremităţile din partea superioară a trunchiului aveau câte cinci excrescenţe urâte cu care fiinţa apuca diverse lucruri.

Tot corpul îi era acoperit cu o piele elastică a cărei culoare eu nu o mai întâlnisem niciodată.

Eram şi temător, dar şi fericit în acelaşi timp: eu eram primul locuitor al planetei Vega care reuşise să ajungă pe această planetă ciudată, pe care ai mei o numesc Terra…

Antonescu Dan-Gabriel

Clasa a V-a A

Şcoala “Vasile Cârlova” Târgovişte

Mi se pare că am luat locul I la „Tinere Condeie” cu chestia asta ;)) Big difference huh?

Anathema Miercuri, Iun 18 2008 

Frânturi de suflet muribund,

Prin cotloane de vis

Fumegând nepermis,

Încheagă alene un tremur profund

Într-al sorţii ceaun compromis:

„Jucând al nostru dans barbar,

Uităm de-a noastră stigmă,

Uităm că timpul ne-a proscris

Să ne-ofilim în tihnă;

Ca fumul te pierzi în lumină,

Blestem colorat,

Şi noi, făpturi fără vină,

Te căutăm în păcat…”

Când nu are omu’ ce face… Miercuri, Iun 18 2008 

… se apucă de WoW :)) uite ce bunăciune de shamaniţă mi-am făcut :X

Farview Miercuri, Iun 18 2008 

E ciudat cum toate se rezolvă de la sine. Te bagi în pat, adormi, ai parte de una dintre cele mai liniştite nopţi ever, iar dimineaţă te trezeşti ALTFEL. Unicul tău scop, atunci când ai adormit, era să te trezeşti (şi apoi mai vedeai tu); şi totuşi, se întâmplă ceva; unii îi spun maturizare; în faţa ta se prevede o potecă şerpuită, cu multe obstacole, trebuie să faci eforturi titanice pentru fiecare pas; dar nu te sperii; îţi dai seama că soarta nu te-a ales, că trebuie să te alegi tu de unul singur; îţi dai seama că, în loc să îţi pui întrebări, trebuie să găseşti răspunsuri; îţi dai seama că, în loc să contempli micile miracole ale acestei lumi, poţi deveni tu însuţi un miracol.

Şi îţi mai dai seama că cea mai frumoasă etapă a vieţii tale, perioada marilor întrebări, adolescenţa, s-a cam terminat.

Marți, Iun 17 2008 

asdfgh: de ce folosesti aberatii si cuvinte complicate, viziuni si aspiratii, trairi asa zise intense pentru a masca simplitatea…care de fapt e cea mai buna…cea mai pura.. ?
Dan VanDall: ca sa maschez un mare gol
Dan VanDall: cred…
asdfgh: sfat
asdfgh: nesemnificativ
asdfgh: dar totusi sfat
asdfgh: incearca sa nu mai maschezi golu ala…incearca sa il umpli 😉

Dintr-o carte Luni, Iun 16 2008 

O veche legendă scandinavă spune că, departe în nord, înconjurată de întinderi vaste de apă, se află vechea stâncă Roldejerenn, pe care 1000 de oameni nu o pot înconjura.

Iar la fiecare 1000 de ani, o rândunică se opreşte şi îşi freacă gentil ciocul de această stâncă, după care îşi continuă lunga-i călătorie. Atunci când stânca se va fi tocit de tot, va fi trecut o clipă din ceea ce numim Eternitate…

Vreau la munte :| Luni, Iun 16 2008 

ce naşpa e, să mergi într-un loc şi, după ce pleci, să simţi că ai lăsat o bucată din tine acolo…

Trist Luni, Iun 16 2008 

Recent am citit un studiu despre efectele mass-media asupra comportamentului şi firii omului – şi am rămas cu gura căscată. Mi-am permis să selectez câteva paragrafe mai reprezentative despre caracterul aşa- zisului reprezentant al epocii comunicaţiilor:

Egoist şi individualist, ghidat numai de propriile interese si plăceri, este incapabil să se descurce singur în viaţă. […]ca şi cum i s-ar cuveni totul, îşi arogă toate drepturile si libertăţile, fără a considera ca are vreo datorie sau responsabilitate. […] Astfel că şi atunci când în viaţă va vrea cu tot dinadinsul să-şi asume o anumită responsabilitate, din punct de vedere mental, va întâmpina mari dificultăţi.

Acest tânăr care lasă impresia că ştie totul, că are raspuns la toate, maschează de fapt în spatele pseudoculturii afişate cu suficienţă o incultură crasă. […] Tânărul care şi-a format astfel o percepţie falsă despre lume şi despre sine este, practic, lipsit de orizontul de înţelegere şi cunoştinţe.

Acest tânăr, gata oricând să se distreze, să cheltuiască banii pe diferite lucruri, este incapabil să îşi asume o activitate ce presupune un anumit efort, să se concentreze cu atenţie asupra unei lucrări oarecare. Pasiv, delăsător şi neglijent, îi este greu să se obişnuiască cu munca şi să facă un lucru de care să fie mulţumit şi el, şi ceilalţi. Deşi caută permanent colectivitatea, vorbeşte despre prieteni şi prietenie, tânărului obişnuit cu comportamentul pasiv şicomod al telespectatorului, egoist şi individualist, îi este greu să dezvolte o profundă comunicare interpersonală, o prietenie de durată care să prespună fidelitate şi seriozitate.

În privinţa relaţiei de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rău. Cu toate că-şi cheltuieşte o mare parte a tinereţii cu această problemă, nu ştie mai nimic despre ce înseamnă cu adevărat dragostea. Nu ştie practic să iubească pentru că nu a învăţat să rabde, să ierte, să se jertfească, să-l compătimească pe celălalt, să-i asume neputinţele şi să-l sprijine. Crezând că dragostea se reduce la povestea sentimentală încheiată cu o relaţie sexuală, la distracţie şi plăcere, acest tânăr este permanent deziluzionat de persoana celuilalt şi de propria persoană. De fapt, aceasta este drama cea mare a copilului sau a tânărului culturii mediatice: discrepanţa uriaşă dintre pretenţiile sau drepturile pe care televiziunea l-a învăţat să şi le revendice şi capacităţile mentale, disponibilităţile emoţionale, afective şi abilităţile practice pe care tot pasivitatea i le-a modelat.

Acest handicap îl resimte în tot ceea ce face. Astfel, dacă pe ceilalţi reuşeşte să-i păcălească într-o anumită măsură, deşi chiar pe el însuşi se minte încontinuu, folosindu-se de mijloacele euforizante, amnezice şi anestezice puse la dispoziţie de cultura divertismentului, în adâncul sufletului se simte complexat de slăbiciunile pe care le are, nemulţumit şi frustrat de propriile neputinţe. Acest tânăr , care aparţine prin creştere mai mult televiziunii, culturii medicatice sau nihiliste decât părinţilor şi lumii reale, nu a apucat să-şi formeze şi să-şi dezvolte forul de conştiinţă. Raportul său cu lumea reală este redus, orizontul de înţelegere – foarte îngust. Nu este capabil să se descurce în viaţă, să-şi evalueze acţiunile, să-şi planifice viitorul. Trăieşte doar clipa de faţă prin senzaţiile pe care aceasta i le furnizează, incapabil să se detaşeze reflexiv pentru a-şi da seama ce se întâmplă cu el. gândurile, sentimentele, emoţiile şi acţiunile îi sunt dictate şi dirijate de altcineva. . Este, aşadar, un om bolnav, neputincios, care, mai mult sau mai puţin conştient, poate să facă rău celorlalţi, el însuşi suferind pentru infirmităţile pe care le are, pentru faptul că nu se poate realiza în mod desăvârşit ca om.”

Partea tristă e că mă regăsesc pe alocuri… suntem o generaţie futută rău-rău… 8-|



The Fallen Interlude Duminică, Iun 15 2008 

down, down, down.
pick me up, i’m falling
[repeat 4x]

Pagina următoare »