o, eviţi să te dezvălui,

ţi-e teamă de tine, de cer, de rime,

nu cumva să te încolţească vreun gând voyeur,

şi, lumină perversă, să te lipeşti,

de mine.

consumă-te sub propriul foc,

lichid răzgândit,

acolo unde numai tu poţi tinde,

rămâi veşnic un parvenit

pe-un cer trândav şi osândit

să-mi lumineze calea

spre niciunde.

hai râzi de nostalgii infime,

idealuri sublime,

zâmbete senine,

minciuni divine,

infinite absurduri ce ne fac de mii de ori mai umani

şi mai de imprevizibil beţi

ca tine.

Reclame