Ca o lumânare

ce sub propriul foc

îşi schimbă trupu-n seu,

ca un aluat

lovit

şi netezit

la infinit,

ca legendar proscrisul Prometeu,

ce corbii cu festin – ficat adapă,

tot aşa mistuie al timpului abis,

cu jalnic ticăit slăvind un vis

ce tocmai moare.

Reclame