De băgat la cap:
– fii egoist. Aşa vei trece mult mai uşor prin viaţă. Interesele tale înainte de orice!
– aminteşte-ţi prima (şi cea mai importantă) lecţie de viaţă pe care ai primit-o – şi aplic-o
-când pierzi, fă-o cu stil
-când îţi vine să urli, să te zgârii pe ochi, să mori, afişează-ţi zâmbetul fals. La asta eşti maestru.
– nu uita de unde ai plecat şi unde vrei să ajungi
– eşti ca apa. În ce pahar eşti turnat, forma aia o iei…

Astea fiind nişte concluzii random, ăsta va fi ultimul post de pe acest blog. Ca orice chestie, are un început, un apogeu şi un sfârşit. A fost ca un fel de summerstory, sper că am lăsat puţin din existenţa mea zbuciumată şi aici.
––––––––-
Nu pot să scot un final apoteotic. Nici nu vreau ceva ieşit din comun. Mă simt gol pe dinăuntru. De fapt simt că mă schimb. De fapt simt o vagă durere de burtă. De fapt habar nu am ce simt şi nici nu vreau să ştiu…

„No origins, no purpose, no fear.” Forever true.

Reclame