Reality Bites Duminică, Noi 30 2008 

„There’s no point to any of this. It’s all just a… a random lottery of meaningless tragedy and a series of near escapes. So I take pleasure in the details. You know… a quarter-pounder with cheese, those are good, the sky about ten minutes before it starts to rain, the moment where your laughter becomes a cackle… and I sit back and I smoke my Camel Straights and I ride my own melt.”

Anunțuri

Esenţă Vineri, Noi 28 2008 

o flaşnetă repetând monoton

sfârşit de toamnă rusesc

lumini din frig renăscute

spinul fără trandafir va înţepa mereu

şi lebăda de pe lac nu plânge.

„orice film se termină aşa cum a început”

şi băiatul îşi primi timpul înapoi.

ăsta ar fi trebuit să fie primul blog entry de pe acest blog Vineri, Noi 28 2008 

m-am schimbat. asta e sigur. dacă în bine sau în rău, asta nu voi afla niciodată; pentru că binele meu poate fi răul altcuiva şi invers.

nu mai ştiu unde sunt, de unde vin sau încotro merg. ştiu doar că trebuie să merg. chiar dacă fiecare pas mai rupe câte o fâşie din ceea ce am fost şi ce nu voi mai fi. fiecare pas mă săgetează. dar durerea nu e una sălbatică, ghroaznică, ci una plăcută, ca un fior al noului, ce îmi străbate întreaga fiinţă până la ultimul nerv. e trist – e al naibii de trist. dar la un moment dat va deveni vesel – al naibii de vesel. când voi fi deasupra tuturor şi voi privi cu dispreţ muşuroaiele şi le voi strivi. suferinţa…

suferinţa este o idee. suferinţa declanşează evoluţia. cine suferă, suferă pentru că asta vrea. pentru că suferinţa îl purifică. suferinţa ne depărtează de oameni şi ne apropie de noi, de potenţialul nostru. nietzche zicea odată că cei mai puternici şi valoroşi oameni sunt aceia care au în spate un trecut trist – pentru că acesta i-a ridicat deasupra celor care au crezut că au lumea în mâini prea devreme şi au uitat să se clădească pe ei înşişi.

vreau totul. absolut totul. chiar de ar trebui să-mi vând sufletul. contract iscălit şi pecetluit – victoria şi distrugerea mea. vreau totul prin orice mijloace. şi nu vreau să împart cu nimeni. nu vreau persoane care să mă cunoască sau care să mă iubească. vreau să revărs un fluviu peste lumea asta şchioapă care să o cureţe de cei ce nu merită să existe. vreau haos, dezordine. să distrug existenţa asta albastră – amară a voastră pentru a construi una nouă, mai bună.

mi-am jurat că voi reuşi. totul e să pot să vreau…

„Come in here, dear boy, have a cigar.
You’re gonna go far,
You’re gonna fly high,
You’re never gonna die,
You’re gonna make it, if you try…”

:P Joi, Noi 27 2008 

Doamne… ce de căcat e clasa a 12-a! Abia am găsit şi eu un moment în care să mai scriu pe blog.
Zilele astea, după îndelungi discuţii cu ai mei prieteni, am ajuns la concluzia că noi suntem exact Gorillaz :))
2-D mereu cu ţigara în gură, supărat, privind în gol, Murdoc acelaşi ciudat cu gluga în cap şi care face toate perversităţile posibile, Noodle micuţ, cu o fustiţă roz şi emo :X, iar Russel întotdeauna cu şapca în cap şi gata de luptă 😀

azi sunt voluntar :)) împart fluturaşi prin oraş – e foarte ok din moment ce scap de şcoală şi mai îmi ies şi bani. Apropo – vine votul ; dacă aveţi dubii în legătură cu orientarea voastră politică, faceţi testul ăsta 🙂
http://www.busolapolitica.ro/Quizz.aspx

Sketch Duminică, Noi 23 2008 

când eram mic, obişnuiam să desenez o barcă în mijlocul oceanului; o singură barcă. în barcă, un om. întotdeauna doar un om. trist, îngândurat, privind în gol. în jurul său, imensitatea calmă, răbdătoare.
o lună palidă străjuieşte deasupra capului său. lumina ei bolnăvicioasă îmbracă silueta într-o aură lividă, apocaliptică. dincolo de luna cea prevestitoare nu este nimic – nicio stea, doar întuneric şi nimic mai mult.
întregul scenariu este calm, impasibil. nimic nu poate schimba în vreun fel lumina lunii, somnul oceanului sau soarta tânărului. fiecare are propria-i strigmă, fiecare condamnat la repaus etern.
nedezvăluind nimic. nesperând la nimic. ei sunt doar martori.

„All that is now
and all that is gone
and all that’s to come
And everything under the sun is in tune,
BUT THE SUN IS ECLIPSED BY THE MOON…”

good question Sâmbătă, Noi 22 2008 

Oh – stop
With your feet in the air and your head on the ground
Try this trick and spin it, yeah
Your head will collapse
But there’s nothing in it
And you’ll ask yourself
Where is my mind?
Where is my mind?
Where is my mind?…

Ghroaznică dimineaţă Sâmbătă, Noi 22 2008 

genu’ ăla de dimineaţă în care te simţi absolut mizerabil. în care nu ai chef de nimic, nu vrei nimic, nu simţi nimic – eşti pur şi simplu amorţit în patul tău, urăşti pe toată lumea şi nu ştii de ce.
asculţi Riders on the Storm.
plouă. vrei vara înapoi.
pe stradă mai trece câte un om îngândurat. mergând nici repede, nici încet – un ecou agasant al paşilor săi. palton, pălărie, ascunzîndu-se sub o umbrelă – un fel de societate secretă – Morloci care au ieşit la lumină ca să pună mâna pe un Eloi. totul este uitat, decrepit, antic.

eşti sincron cu vremea. miile de picături ce cad imprevizibil pe strada pe care o contempli pierdut – mii de spasme şi schimonosiri ale sufletului. un spectacol complex, monoton, nesfârşit. o frământare inegală, infinită, indecisă. suntem legaţi de vreme cu lanţuri invizibile. oare sunt trist pentru că plouă sau plouă pentru că sunt eu trist?…

This must be the Nether Plain.

Ani de liceu Miercuri, Noi 19 2008 

şi uite că sfârşitul clasei a 12-a se apropie cu paşi repezi… despărţirea de colegi, de liceu. îmi amintesc prima zi din clasa a 9-a, cât de naşpa mi se păreau toţi :)) totuşi, ei au devenit cei mai buni prieteni ai mei, persoane cu care am legat prietenii pe viaţă.

azi făcurăm poze, am venit şi eu la costum deh 😀

visare Luni, Noi 17 2008 

te-ai transcris – eşti o schiţă

priveşte în hău

cazi din zbor

şi-un strigăt candid te va duce

în lumea lor.

frânturi de oraş trepidând,

istorii anonime pulsând,

ai agoniei faguri în minte

săpând.

tremur grotesc te cuprinde

cine voiai să te salveze

te vinde

bulletproof ceţuri inundă sufocă

zidul ce te ţinea se dislocă.

deschizi ochii.

povestea se fărâmă în ramă

candoarea de rai se destramă

hexagoane mai persistă în vânt,

al lumii tale zeu nătâng,

iar te-ai întors pe pământ…

The Stranger Vineri, Noi 14 2008 

mi-aş dori să văd un film despre viaţă. un film plictisitor. în care nu se întamplă nimic interesant sau frumos. vreau fraze repetate la infinit stereotipie cruntă dorinţe supralicitate ceva care să semene cu realitatea.

filmu începe aşa:

„stă pe o bordură şi fumează o ţigară. se uită la ea cum arde uşurel, se gândeşte ce trebuie să mai adauge la viaţa lui şi ce să mai scoată. ascultă Spanish Caravan şi se uită la vârful bocancului. prima zi în care nu a folosit deloc telefonul. nu ştie dacă l-a sunat cineva şi nici nu vrea să ştie. în seara asta e doar el.

îşi pune întrebarea dacă nu cumva s-a născut în locul şi la momentul nepotrivit. infatuarea lui penibilă îl face să creadă că nu mai e nimeni ca el: curiozitate, iresponsabilitate, inteligenţă cu carul – chiar proastă combinaţia. îşi dă seama că nu îi pasă de nimeni. i-ar fi absolut indiferent dacă lumea s-ar goli brusc de oameni – ar fi chiar tare, ar goli supermarketurile de chipsuri, ar bea numai frappeuri. dar are el dreptate?…”

Lullaby Miercuri, Noi 12 2008 

Does anybody here remember?
Remember how she said that
We would meet again
Some sunny day?
What has become of you?
Does anybody else in here
Feel the way I do?…

Jonathan Littell – Binevoitoarele Luni, Noi 10 2008 

„Dacă m-am hotărât să scriu, după atâţia ani, este pentru a pune lucrurile la punct pentru mine, nu pentru dumneavoastră. Mult timp, ne târâm pe acest pământ asemenea unei omizi, în aşteptarea fluturelui splendid şi diafan pe care îl poartă în sine. Iar timpul trece, nu ajungem în stadiul de nimfă, rămânem larvă, constatare ce ne supără, ce-i de făcut?…”

Un banc la care am râs o juma de oră Duminică, Noi 9 2008 

Se întâlnesc 2 cerbi: unu’ fără un corn şi unu’ fără o coastă.
– Ce faci Cornele?
– Bine Costele.

=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Today Vineri, Noi 7 2008 

Azi e ziua mea de nume \:D/ şi o să mă bucur de ea aşa cum numai eu ştiu!

Heart of the Matter Joi, Noi 6 2008 

tu copac plămadă verde,

de văzduh cuceritor,

cu ramuri infinitu-l cauţi. În cer te vezi nemuritor.

oceanul din zenit

ce secret ascunde oare:

ecoul vremilor apuse? ascunse spaime viitoare?

Vreun graal sau eldorado,

alchimie, divinaţii?

sau vreo vorbă solitară să îţi spună de ce cauţi…

tu, avânt naiv, nu cauţi

lut adânc sub rădăcină,

nu vrei să-ţi găseşti izvorul unde sorţii se îmbină?

să găseşti momentul alfa

să te regăseşti pe tine

să resimţi cosmogonia clocotind a tale vine?

însă toamna nu te iartă;

şi odată vei pica

copac veşted în pădure – asta e ursita ta…

The Return of the Son of Nothing Marți, Noi 4 2008 

Zilele astea am văzut Odiseea Spaţială a lui Kubrick. Tulburător. O meditaţie asupra condiţiei umane, asupra ingeniozităţii şi superiorităţii omului.
Un lucru am învăţat sigur din fimul ăsta: ca să fii om, trebuie să înveţi să faci rău. Ca să fii om, trebuie să faci rău pentru a-ţi atinge scopurile. Dacă eşti om, nu vei renunţa niciodată până când nu îţi vei atinge ţelul, indiferent de mijloace. Dacă eşti om, cauţi infinitul, sperând că te vei găsi pe tine. Te cauţi departe în Univers în loc să te cauţi de unde ai plecat. Cauţi nemurirea şi găseşti moartea.
Şi melodia… melodia…

„And no-one called us to the land
And no-one knows the wheres or whys
But something stirs and something tries
And starts to climb towards the light…”

Despair. Bloom. Art. Infinite.