mi-am amintit vara aia… noi privind stelele căzătoare, fumând ultima ţigară. totul era simplu şi plin de sens. pentru prima oară în viaţă, amuţisem. totul era prea nu-ştiu-cum. atunci s-a întâmplat ceva cu mine.ceva a crăpat pe acolo. am devenit inexplicabil. de atunci am început să construiesc zidul. aproape e gata.
de atunci te urăsc şi mă urăsc şi pe mine. pe mine mă urăsc mai mult pentru că nu sunt în stare să explic nimănui că nu e a mea vina că sunt defect. sunt sigur că nu o să citeşti vreodată blogul ăsta – de fapt asta şi sper.Whatever.

Reclame