vomit2 Miercuri, Feb 25 2009 

cam toată lumea mi se pare respingătoare. privesc atent feţele şi, oricât de frumoase, se schimonosesc, se transformă în icoane ale lipsei de semnificaţie. numai pentru o secundă. după care impresia fulgerătoare si totuşi atât de puternică pe care mi-au lăsat-o îmi pulsează în cap, îmi palpitează în faţa ochilor, îmi scrijeleşte obsesiv până şi cel mai ascuns cotlon al percepţiei.

creaturi androgine rupte dintr-o poveste abjectă, incestă, oameni nedefiniţi, intangibili. trăsături sub care nu se ascunde nimic, chipuri modelate parcă din lut. timp de numai o clipă, sub abandonul vostru simplu, sub ochii pierduţi undeva departe, lipseşte ceva esenţial ca să aveţi acea nobleţe umană, dar nu ştiu cu exactitate ce.

am crezut că e doar o părere până mai recent. dar în ultimul timp am fost foarte atent – disproporţii groteşti, tipare tremurânde, o compoziţie incompletă şi imperfectă a unui artist ce se vrea perfect şi complet.

în fond, cred că asta e problema mea – IMPERFECŢIUNEA

O problemă de matematică extrem de controversată Duminică, Feb 22 2009 

Ipoteză: Ursul este în cămară.
Concluzie: Unde-i ursul?
Rezolvare: În cămară.
Consecinţă: ???

=))))))))))))))))

Not really Joi, Feb 19 2009 

nimic nou. nimic vechi. aceeaşi mare poveste. acelaşi rai căzut. aceiaşi îngeri murdari şi amorţiţi. aceleaşi inimi care nu bat sincron. vise date la maşina de tocat. suntem oameni, nu ne trebuie vise. suntem geci albastre şi roşii trecând pe stradă, furioase când vântul ne fură umbrela. mergem, ne oprim, iar mergem.
spuneam cu vreo lună în urmă că aş vrea să cumpăr câte o Cola pentru toată lumea. să împart câte un zâmbet fiecărui necunoscut. un pic din bucuria aceea sinceră, primară. eh, îmi retrag cuvintele.
mnu cred că voi mai prea scrie o vreme. nu poţi să şi trăieşti viaţa şi să o şi înţelegi în acelaşi timp, nu? well, I choose life. plus că sunt prea plictisit şi whatever ca să mai am inspiraţie.

„still cries at a good film,
still kisses with saliva,
no longer empty and frantic
calm,
fitter,
healthier and more productive”

bine zis.

vomit Sâmbătă, Feb 14 2009 

14 februarie cică. nu am subscris niciodată la această sărbătoare. nu cred în ceea ce reprezintă ea, nu cred că există genul ăla de sentiment inexplicabil şi absurd; majoritatea oamenilor o confundă cu stări adiacente – cum ar fi aviditatea după banii partenerului, nevoia de a avea pe cineva cu care să ţi-o tragi când nu ai ce face, confortul psihologic ce rezultă din faptul că lumea ştie că „eşti combinat, hî, hî”, plictiseala, afecţiunea prostească ce rezultă după mult timp de convieţuire împreună etc.
felicitări, îngeraşi, inimioare, vitrine roz – depresia Sf. Valentin. toate chestiile astea mici ce încearcă să transpună în plan material un sentiment presupus grandios, spiritual, mă fac să cred că toată lumea asta e o mare minciună. mă minte pe mine şi pe ea.
e, hai că deja aberez. aşa cum spunea şi Kurt Cobain, „Oh well, whatever, nevermind”.

Ps: la mulţi ani, Grasule! 🙂 eşti cel mai bun frate din lume 🙂

Vai Vineri, Feb 13 2009 

uite cu poza asta termin eu liceul şi îmi încep viaţa de student. fotografia asta o să mă urmărească toată viaţa.

aceeaşi faţă iresponsabilă – nu pot să par serios atunci când chiar trebuie. fuck

sounds from heaven Joi, Feb 12 2009 

ieri am văzut „Control”. azi iar.
ieri am ascultat numai Joy Division. azi iar.
18 mai 1980 – moare Ian Curtis la vârsta de 23 de ani.
18 mai 1990 – se naşte eu.
Atmosphere – parcă raiul plânge. plânge pentru tot ce e frumos, trist, nedrept.

„Walk in silence,
Don’t walk away, in silence.
See the danger,
Always danger,
Endless talking,
Life rebuilding,
Don’t walk away…

Walk in silence,
Don’t turn away, in silence.
Your confusion,
My illusion,
Worn like a mask of self-hate,
Confronts and then dies.
Don’t walk away…

People like you find it easy,
Naked to see,
Walking on air.
Hunting by the rivers,
Through the streets,
Every corner abandoned too soon,
Set down with due care.
Don’t walk away in silence,
Don’t walk away…”

Unloved Marți, Feb 10 2009 

this story speaks of shattered dreams,
of caged wishes, widowed wings,
it worships autumn leaves that fall
– the story of a broken soul.

––––––––––––

portret schiţat pe sticlă spartă
spirit diluat şi uns cu trup
stângaci, preschimb durerea-n artă
din cer şi din pământ mă rup.

fantasme joacă vag pereţii
încing hotar cu nesfârşitul
eu culeg stele dintr-o carte
şi răbdător îmi construiesc zenitul.

îmi trag oftatul pe un caier
privesc ceasul cu stupoare
dorinţe gri plutesc în aer
azi, singurătatea doare…

––––––––––––-

ideal ascuns pe-un cer străin,
unghii sfâşiind pereţii;
întreg împrăştiat în zări!
spre tine mână biciul vieţii.

un perete ne desparte,
piele arsă, suferinţă;
aş vrea să scap, să evadez,
dar eşti doar o năzuinţă…

––––––––––––-

cer vâscos pitit sub o sprânceană!
închide-mă cu grijă în al tău abis
înfierează-mă pe un inevitabil soclu
veghează al meu aşteptat apus.

un car roman zdrobeşte tâmple grele
zgâriindu-le cu ramuri verzi de pin
iar vântul mătură iubirea
cu pulberea-i pierdută-n timp divin.

eşecul cugetu-mi atinge
sortit de-a resemnării stea
şi-n sânge cald un dor se stinge
mort forever – pururea…

––––––––––––-

still you haunt my lonely dreams,
mixing, stirring them like hell.
my heart might seem a bit more lame
I’m a symphony of frost and flame.

Prepare! Luni, Feb 9 2009 

zilele astea voi posta o chestie la care muncesc de mai mult de un an – poate chiar doi? uite cum trece timpul… parcă ieri scriam primele cuvinte… „cer vâscos pitit sub o sprânceană”. primul vers pe care l-am scris vreodată. îmi amintesc cât de uşurat, cât de mândru, de emoţionat mă simţeam – şi totuşi uite cât mi-a luat ca să exprim în cuvinte o singură clipă din viaţa mea. timpul a curs viclean de atunci, şi iată că trecură doi ani, în care eu am muncit sporadic la această creaţie, poate chiar cheie de boltă…

poate nu cea mai frumoasă poezie, poate nu genială, totuşi cea mai plină de însemnătate pentru mine. aşa că, mai treceţi pe aici 🙂

Că veni vorba de ghicitori Luni, Feb 9 2009 

Bibelou de porţelan,

din acela chinezesc superscump

absolut horrorshow,

şi totuşi toţi ni-l permitem, da

şi îl spargem mereu si mereu,

şi îl lipim neglijent strâmb

cu scotch

over and over,

până când deja nu mai place

deloc…

îmblânzitorul Sâmbătă, Feb 7 2009 

[înainte de acest blog entry se precizează clar că autorul nu simpatizează cu nicio ideologie politică totalitară, a fost doar fascinat de discursul de la Nuremberg din 1938]

mişcarea browniană! vă preumblaţi aiurea ici-colo, mici particule haotice din naştere. nu urmaţi niciun tipic, nu aveţi niciun plan, nu vă lăsaţi decât duse dampulea de imposibilitatea voastră de a vă decide singure direcţia. aveţi nevoie de un magnet în mijlocul vostru, să vă ademenească, să vă farmece cu perspectiva suprafeţei sale reci. magnetul vă poate transforma dintr-un ansamblu de particule într-o Substanţă.

vorba senzuală a Şamanului manipulând masele. mii de perechi de ochi au o singură privire. Abandon, încredere totală în totem, o forţă ce zace ascunsă gata să împrăştie plumb atunci când Vocea va porunci. mii de ochi, una şi aceeaşi fiinţă. o vietate mare, compactă, gata să fie dusă spre moarte ori viaţă, spre bogăţie şi incest, spre tot ce este inexplicabil şi abject.

Îmblânzitorul este conştient că nu are voie să dea greş. Fiecare tonalitate falsă, fiecare diez aşezat greşit în acest cântec al său neîntrerupt îl pot duce la pieire. Şarpele ce se ridică din urnă hipnotizat de ritmurile orfeice nu trebuie să simtă că este folosit, că este transformat într-un obiect, într-o armă.

Îmblânzitorul ştie că arta pe care o practică el este în acelaşi timp cea mai periculoasă şi cea mai frumoasă…

Afaceri Vineri, Feb 6 2009 

Trebuie să fac 3 chestii în viitor:
1. să îmi deschis o firmă de dame de companie cu muzică şi băutură incorporate. adică, ceva de genu te duci, închiriezi tipa, şi primeşti şi un CD cu muzică şi un vin. astea 3 chestii nu merg una fără alta
2. să rescriu noul Cod Rutier pentru toată prostimea. când se schimbă şi apare o carte nouă, eu o iau, o fac drăguţă, cu poze şi indicaţii, să înţeleagă tot românul. Bineînţeles că toată lumea va cumpăra cartea mea şi nu Codul cel nou
3. să inventez un sistem de atenţionare a chelnerului pentru localuri. ceva de genul, la fiecare masă să fie un buton – şi când ai nevoie de ceva, decât să îl strigi, mai bine apeşi butonul. plus că nu va mai fi nevoie de atâta personal inutil!

Toate aceste 3 idei mi-au venit în situaţii diferite – totuşi cele 3 situaţii au ceva în comun. Inspiraţia? 😀

Cascada Joi, Feb 5 2009 

din cascade-mbătrânite

murmurul discret şopteşte

cum c-odată – pe când omul

coborâse de pe creste,

pe când unicornul magic

sus zbura s-atingă luna,

pe când zâne minunate

soarelui brodau cununa

––––––––––

că din coajă de stejar

ea s-a rupt, pădurii fată

şi din harf-a şuierat

şi de harf-a fost trădată.

tremurând un cântec tandru

lira i-a şoptit un dor

şi râu a fost călăul fetei

al scoarţei verzi iubit odor.

de trilul harfei îmbătată

sări frumoasa în vâltoare

şi-un muget lacom a vegheat

cum îşi pierdu calda suflare.

–––––––––––

în năvala ancestrală

triste tânguiri o plâng

pe biata muză ce-a pierit

al sorţii ei tribut nătâng.

şi cascada-n albe bucle

freamătă un veşnic mit

al fetei ce-a pierdut-o-n pântec

şi-al ei, gigant nestăvilit.

Earth’s Most Beloved Son Miercuri, Feb 4 2009 

„Cel mai iubit dintre pamanteni” a fost caracterizat drept „romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un destin”. (Eugen Simion)
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-l iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.
Existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu destinul luciferic: „caderea” in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie „treptele” coborarii in „subterana”.

Victor Petrini este un idealist – pentru el, sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea. Dezamagit de nenumarate ori, acesta devine un Mare Singuratic, un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu, personaj fascinant si unic in literatura romana.

(hmmmm, suna cunoscut…)

Azi mai mult ca niciodată… Marți, Feb 3 2009 

… mă simt unic, liber, inexplicabil; mă simt ca o formulă secretă; ca un fel de substanţă care nu poate fi ţinută în eprubetă. am apărut de nicăieri, nu am cauze, dar toată lumea îmi simte efectele.
azi simt că fără mine nu poate exista lumea – că totul a fost creat în jurul meu, că există numai ce pot eu vedea şi numai atât timp cât privesc; că lumea a început la 18 mai 1990 şi se va termina când mă voi plictisi eu de ea. că Universul ăsta mare e scena, iar eu sunt actorul principal – one man show!

azi 3 februarie – Dan este centrul Universului