zilele astea voi posta o chestie la care muncesc de mai mult de un an – poate chiar doi? uite cum trece timpul… parcă ieri scriam primele cuvinte… „cer vâscos pitit sub o sprânceană”. primul vers pe care l-am scris vreodată. îmi amintesc cât de uşurat, cât de mândru, de emoţionat mă simţeam – şi totuşi uite cât mi-a luat ca să exprim în cuvinte o singură clipă din viaţa mea. timpul a curs viclean de atunci, şi iată că trecură doi ani, în care eu am muncit sporadic la această creaţie, poate chiar cheie de boltă…

poate nu cea mai frumoasă poezie, poate nu genială, totuşi cea mai plină de însemnătate pentru mine. aşa că, mai treceţi pe aici 🙂

Reclame