[voi face un experiment: voi încerca să tratez şi o temă socială, să vedem ce iese]
unde întorc ochii, văd numai personaje de poveste: freaza tip streaşină (întotdeauna de sezon, nu poţi şti când începe subit o ploaie) ce se arcuieşte falnic peste o figură de eunuc, probabil cu tricou alb mulat prin care se vede maroneala sfârcurilor ( şi aşa îţi dai seama şi dacă suferă de ginecomastie; cine nu ştie ce înseamnă ginecomastie să se informeze ).
pare cunoscut? da, este chiar el, românul postdouămiist, zornăind cheile de la bolid, el, monument al bunăstării şi şmecheriei, reprezentant de seamă al epocii de aur prin care trecem. un adevărat Făt- Frumos autohton, ce salvează periodic Ilene Cosânzene cu câte un suc, o chestie, merge regulat la sală şi e fanul filmelor cu Jet Li şi B.D.
Numit generic şi COCALAR.
această fire atât de complexă şi deosebită nu putea apărea decât printr-un miracol dumnezeiesc, pe care voi încerca să îl explic.

Mecanismul este destul de simplu -înainte de 1989, românii duceau lipsă de o grămadă de chestii. anul 1989 a marcat înlocuirea economiei de stat cu economia de piaţă. Românul, fire înclinată spre excese, a devenit liber ca pasărea cerului să strângă, să agonisească, să simtă gustul banului, să se îmbăieze în dulcea şi abia descoperita ispită pe care banul o reprezenta. Acesta eşuează lamentabil în extrema tentantă a materialismului, reacţie de contraatac al firii sale frustrate şi oprimate ce a aşteptat atâţia ani buni să iasă la iveală. şi aici vorbesc de un materialism complet, total, prezent parcă şi în aerul prăfuit. Capitalismul greşit înţeles este transformat într-o religie, scopul final devenind etalarea propriei prosperităţi într-un mod ostentativ.

Această schimbare a priorităţilor implică şi o deculturalizare treptată. Ieri am intrat aiurea pe hi5, şi citesc undeva: „Sunt fetiţă alintată / Şi de zdrenţe invidiată”. Printr-o forţă expresivă cum rar întâlnim, se evidenţiază descendenţa ilustră a autoarei, transfomată într-o adevărată nimfă autohtonă, transcendentă în absolut, devenind un simbol al purităţii fizice şi spirituale. Parcă îmi aminteşte de o doină pierdută în negura timpului… Noncultura, nonvaloarea devin elemente definitorii ale societăţii postdouămiiste, asta dacă sunt încununate de bani, bani, bani!

Se împlinesc în curând 20 de ani de la instaurarea capitalismului şi a monştrilor pe care acesta i-a născut. Mă întreb cât o să mai ţină moda asta a cocalarilor. Poate caracteristica esenţială a românilor, spunea cineva, este aceea că nu vom putea niciodată afirma că avem o identitate formată, aflându-ne mereu într-o continuă transformare. Această abilitate de a ne camufla în funcţie de mediu, asemeni cameleonului, această uşuritate în schimbare, flexibiltate a firii, ne va ajuta probabil să scăpăm şi de flagelul pe care eu l-am ironizat mai sus. Totuşi, mă întreb cînd.

Reclame