În fiecare toamnă de ropote târzii
fluturii zei sub soare
pictând sleiţi finalul
unei idile de o zi
cad reci.

Se arcuieşte omul
imens, rânced şi nedrept
revărsând osia ruptă a cerului
peste voi,
poeţi bufoni întârziaţi,
momente moarte, fluturi.

Deja vu strălucitor al verii
răspândiţi-vă pulberea în vântul
vitregiţilor de zbor,
clipe ucise prematur
stiletul împlântaţi-vi-l adânc
prea repede
în coapsa lumii
fluturi
muritori şi neuitaţi
fluturi.

Reclame