În primul rând, aş dori să vă prezint scuzele mele dacă o să mă emoţionez şi o să mă bâlbâi, pentru că acest moment este cu totul special pentru mine şi mi-e extrem de greu să rămân calm.

Îmi scrisesem un discurs de acasă prin care încercam să evidenţiez punctele tari şi punctele slabe ale vieţii de liceu, discurs care în momentul de faţă mi se pare total inadecvat, aşa că voi încerca să vorbesc liber şi să spun exact ce simt acum, la finalul clasei a 12a.

În clasa a 9a, pe uşile maaarelui liceu Constantin Carabella, vestit prin renumele său, intra un băieţel dezorientat, plin de teamă faţă de viitorul neclar şi misterios ce se profila în faţa lui. Acum părăseşte liceul un om în toată firea, cu o personalitate formată, cu obiective ambiţioase, gata să se arunce în vâltoarea vieţii. Pentru asta aş dori să vă mulţumesc dumneavoastră, domnilor profesori, că pe lângă pachetul de informaţii pe care mi l-aţi oferit, mi-aţi arătat ce e important şi ce nu, că mi-aţi insuflat o gândire pozitivistă, că m-aţi învăţat că cel mai important este să fii şi să rămâi om.

Adevărul este că, părăsind viaţa de licean, mă simt dezrădăcinat. Da, cred că acesta este cuvântul cel mai potrivit pentru ceea ce simt acum – dezrădăcinat. Simt că nu mai aparţin. Îmi pare rău că, după această ultimă oră de dirigenţie, oficial nu voi mai fi elev al acestui liceu. În ultimii 4 ani, cu toţii aţi făcut parte din micul meu univers şi nici nu am conceput viaţa fără prezenţa dumneavoastră.

Ca să închei, vreau să vă mulţumesc tuturor că existaţi, că v-am cunoscut şi mă declar profund întristat că ne despărţim. Totuşi, aici am dobândit amintiri de neuitat, prietenii pe viaţă, la care nu am de gând să renunţ niciodată. Sper că peste 10 (de fapt nu 10, chiar 5!) ani, ne vom reîntâlni în aceeaşi formaţie, la fel de optimişti şi încrezători în destinele noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

sunt jalnic. ştiu că va suna perfect. ştiu că va suna prea perfect ca să emoţioneze pe cineva. sunt jalnic pentru că nu pot spune ce simt. sunt jalnic pentru că planific până şi ceea ce ar fi trebuit să vină din inimă…

Reclame