temptation Vineri, Iul 24 2009 

oh you’ve got green eyes
oh you’ve got blue eyes
oh you’ve got grey eyes
and I’ve never seen anyone quite like you before
no, I’ve never met anyone quite like you before…

galopez Miercuri, Iul 22 2009 

nu ai mai avut răbdare, Mihaie, să dau eu anunţul oficial… 🙂
în fine, aşa cum s-a dat un spoiler la postul trecut, sunt proaspăt student la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori. dar hai să încerc să povestesc mai pe lung:

Ieri dimineaţă mă trezesc într-o stare de linişte totală. mă gândesc să mă duc totuşi la examen, deşi eram deja admis la Marketing, doar ca să văd cum e. Intru în sală, aştept subiectele, şi cu un minut înainte ca acestea să fie împărţite, în creieraşul meu se petrece ceva. Încep să fiu scârbit de felul în care gândeam şi în care încercam să mă „furişez” şi îmi jur că oricât de grele vor fi subiectele, eu o să fac tot ce pot şi voi lăsa în rest totul pe seama sorţii. bineînţeles, subiecte absolut criminale, după o singură privire deja regretam decizia. dar am avut 2 ore şi jumătate de sclipire şi am făcut tot. nu ştiu cum a fost posibil, ce s-a întâmplat cu mine, dar s-a întâmplat. ar fi fost o laşitate, o limitare calea pe care eram tentat să o apuc. niciodată nu am plecat capul în faţa greului. ar fi fost foarte ne-eu. m-am uitat în oglindă când am aflat rezultatul şi, deşi arătam ca un spectru, numai o umbră, obosit şi slab, totuşi mi s-a părut că străluceam. mi s-a părut că undeva în orbitele mele adâncite, deasupra cearcănelor arcuite sumbru, zăcea ceva ce mă deosebeşte de alţii. ceva ce alţii nu au.

Şi rezultatul? sunt al doilea din aproximativ 2000 de candidaţi, cu media de 9,955, intrat la cămin cu regim de hotel în centrul Bucureştiului, cu o bursă de nesimţit şi cu un viitor frumos. acum, că am rezolvat tot ce era de rezolvat, mă simt fără scop şi fără căpătâi.

în fine.vreau pe calea asta să îi felicit pe toţi cei care au susţinut examene până acum şi să le urez succes tutror celor care mai au. este ultimul post despre latura profesională a existenţei mele. cert este că următorii 5 ani voi fi BINE. aşa că de azi, blogul ăsta va fi axat numai pe filosofie, artă şi chestii (ne)plictisitoare.

în dulcele stil clasic Luni, Iul 20 2009 

Marketing – 96.55
Management Economic – 93.55
Comerţ – 96.55

prima zi s-a desfăşurat mult mai bine decât mă aşteptam. mâine mai am un singur examen (FABBV) – şi cel mai important sau poate nu. şi de ce? pentru că am 3 posibilităţi:
1. să nu mă duc deloc, şi să fiu admis la Marketing cu un cămin extrem de drăguţ
2. să mă duc, să văd că nu ştiu la nivelul la care mi-aş dori eu, şi să pun înadins rezultatele greşite, ca să fiu sigur că nu cumva intru la FABBV la fără taxă, dar fără cămin
3. să mă duc, să fac tot, să prind cămin drăguţ în Moxa, şi totul să fie bine când se termină cu bine.
în oricare dintre cele 3 cazuri, ies bine. Deeeeeci, deja mă pot numi ASEist 🙂 Bravo mie, succes tururor care mai am au examene zilele astea!

„tomorrow never knows” Duminică, Iul 19 2009 

haha, am intrat la buget la Administrarea Afacerilor 🙂 eu media 9,82, ultima medie de fără taxă 9,81 =)) totuşi, nu mă încălzeşte cu nimic, eu vreau la ASE şi pace! mâine am examene pentru Marketing (opţiunea 2), Management (opţiunea 3) şi Comerţ (opţiunea 5). toate examenele le dau în Amfiteatrul I din clădirea principală, amfiteatru despre care am înţeles că are 350 de locuri :O…
sper să fie ok. şi chiar dacă nu va fi, nu prea mai îmi pasă.

Fate Duminică, Iul 19 2009 

în mai puţin de 24 de ore am primul examen. sunt atât de calm şi de împăcat. nu mai pot să fac nimic în legătură cu nimic. roţile s-au întors, cărţile s-au împărţit, mai trebuie doar date pe faţă.

am fost la biserică. în momentele grele, până şi cel mai înverşunat agnostic se refugiază în Dumnezeu. după prelungi tergiversări, am ajuns la inevitabilul adevăr; suntem mici, suntem nimic, doar praf suflat de vânt, răspândiţi în patru zări. nu suntem nici unici, nici măcar interesanţi, doar clipe suspendate, care după ce vor trece, vor fi uitate. nu putem decât să acceptăm şi poate să încercăm să uităm de adevărul peremptoriu; să fumăm o ţigară, să privim stelele, să citim, să vrem facultate, să ne prefacem că toate astea sunt măcar un pic importante.de fapt doar văluri şi văluri ce acoperă un mare gol.

ieşind din biserică, am strivit un melc. l-am răspândit pe trotuarul încă ud de ploaie şi nimeni nu a fost atent. graba mea de a pleca a transformat un biet melc într-o masă nedefinită de organe şi sucuri. şi nimeni nu a văzut. cu toţii păşeau cu ochii întredeschişi, atât de obişnuiţi cu melci striviţi. mi-e teamă de mine şi de ceea ce pot face. mi-e teamă că la un moment dat o să plusez prea mult şi nu o să mai pot să mă arunc. eu gândesc prost şi trăiesc prost. nu sunt decât un colecţionar de amintiri, un hoţ de vise, o umbră trecătoare care ocazional mai face rău.

Joy Division – The Eternal

„Procession moves on, the shouting is over,
Praise to the glory of loved ones now gone.
Talking aloud as they sit round their tables,
Scattering flowers washed down by the rain.
Stood by the gate at the foot of the garden,
Watching them pass like clouds in the sky,
Try to cry out in the heat of the moment,
Possessed by a fury that burns from inside.

Cry like a child, though these years make me older,
With children my time is so wastefully spent,
A burden to keep, though their inner communion,
Accept like a curse an unlucky deal.
Played by the gate at the foot of the garden,
My view stretches out from the fence to the wall,
No words could explain, no actions determine,
Just watching the trees and the leaves as they fall.”

Leapşa cu trupe Vineri, Iul 17 2009 

Primit-am leapşa de la Edy şi am acceptat-o. Jocul constă în a răspunde la 10 întrebări cu titluri de melodii ale unei formaţii. Am ales The Doors, bineînţeles. Dau şi eu leapşa mai departe cui intră pe blogul meu şi are blog. 🙂

Spirit-of-Jim-Morrison-Poster-C10284052

[1]. Eşti bărbat sau femeie?

Back Door Man

[2]. Descrie-te.

Soul Kitchen

[3]. Cum se simt oamenii în preajma ta?

People Are Strange

[4]. Cum ţi-ai descrie relaţia anterioară?

Indian Summer

[5]. Dar pe cea actuală?

Queen of the Highway

[6]. Unde ai vrea să te afli acum?

Moonlight Drive

[7]. Ce părere ai despre iubire?

Take It As It Comes

[8]. Cum e viaţa ta?

Me and the Devil Blues

[9]. Ce ai cere dacă ai putea să-ţi pui o singură dorinţă?

Break On Through (To The Other Side)

[10]. Spune ceva inteligent.

Cars Hiss by My Window

jurnal de front Luni, Iul 13 2009 

o săptămână până la admitere. mâine mă duc la Bucureşti să îmi depun dosarul. tocmai ce am terminat şi culegerea de economie – acum totul e în mâna sorţii. pot să spun foarte sincer că mi-e din ce în ce mai frică de examenul ce va să vină. cred că o să optez ceva gen Fabbv, Marketing, Management şi Comerţ. should be enough.

abia acum, când nu mai e  nimic de făcut, încep să realizez gravitatea acestui examen şi încep să regret tot timpul pierdut, toate golurile din pregătirea mea.  nimic nu mai mă mulţumeşte, citesc Patul lui Procust, dorm 3 ore pe noapte, beau prea multă cafea, fumez cât pot, îmi fac planuri inutile, visez cu ochii deschişi, mă rog. sunt trist deşi nu ar trebui să am niciun motiv pentru asta. nici să scriu nu mai pot. trec prin stări imposibil de transpus în cuvinte. alternez paranoia existenţială cu o detaşare prostească, cu un whatever absolut. Mi-am pierdut orice capacitate de autoanaliză… nu mai înţeleg nimic, nu fac decât să mă las dus de curent.

cred că ultimele răbufniri ale adolescenţei se zbat în conştiinţa mea. îmi răsună în minte nişte versuri de la OCS:”ai facut tot / in afara de faptul / sa faci ceva cu adevarat, / Ai rezolvat tot ce era de rezolvat / mai putin tot ce era cu adevarat important / Stai si intrebi si tu ca si mine / de ce la final nu iese bine…”

încă 7 zile planificate minuţios, după care nu am nici cea mai mică idee ce o să se mai întâmple… totuşi, însăşi fervoarea asta, faptul că nu am nici cea mai mică idee ce va mai urma, ce se va alege de Dan cel vechi, tocmai goana asta spre un viitor incert şi probabil ghroaznic, mă face să zâmbesc! mă privesc în oglindă şi nu mă mai recunosc. mi se pare că sunt ca un şarpe care a dat câteva straturi de piele jos în ultimele câteva luni. Asta să fie maturitatea?

electrizant Luni, Iul 6 2009 

ritmuri electrizante, hipnotice se răsfrâng parcă din toate părţile. Cântecul pluteşte în aer, iminent, apocaliptic. Râul de stele se umflă şi îşi cere tributul. O pasăre pierdută de stol încă mai rătăceşte, gata să cadă rece. şi dintr-o dată… deadcalm:

Haha, don’t freak out, it really is me… Everything is gonna be okay. I’ve been to Earth. I know where it is. And I’m gonna take us there.”

O izbucnire de sunet şi feeling – totul este aproape pierdut. Cântecul sună mai năvalnic şi mai năvalnic. Un tropot antic, un descântec venit dintr-o conştiinţă uitată şi eternă. Sălbatic, omenesc, salvator. Cântecul e povestea.

[the best moment in the history of cinematography> BSG – 3×20 Crossroads]

liveBac – outro Duminică, Iul 5 2009 

Rezultatele mele şi ale colegilor, în ordinea mediei:

Antonescu Dan-Gabriel   9.91      Vlad Alina                           9.15

Ilie Eduard                            9.91       Pripu Alexandra               9.15

Dragomir Andrei                9.89       Ivan Marius                         9.13

Olteanu Aris                         9.85       Trandafir Andreea            9.11

Popescu Oana                      9.85       Bolovan Cristina                9.08

Olteanu Mihai                      9.75       Bădan Dragoş                      9.07

Mihăescu Ionuţ                 9.70        Barbu Florin                        8.95

Popa Dalila                           9.41        Blidărescu Roxana            8.86

Vişan Ciprian                       9.39       Blaj Raluca                            8.81

Pietrăreanu Alexandru   9.39       Dinero Elbu                           8.62

Badea Anca                           9.36      Bunu Cristian                        8.39

Goicea Ruxandra                9.35       Zaharia Marian                    8.05

Stîlpeanu Alexandra          9.30      Călimănescu Octavian      7.37

Arsene Cătălin                      9.25      Păduroiu Adrian                  9.30

Tămîrjean Bogdan              9.19

liveBac – 6 Joi, Iul 2 2009 

azi sportul – după părerea mea cea mai penibilă şi stupidă probă posibilă din cadrul bacului… Asta din cauză că avem dreptul la O SINGURĂ ÎNCERCARE la fiecare dintre probe, ceea ce mi se pare absolut stupid  şi meschin. Chemaţi de la 6 jumate dimineaţa, numai de sport nu aveam noi chef la ora aia – eu, cel puţin, insomniac de felul meu, am dormit de la 3 la 5 jumate, absolut vax.

Încep cu aruncarea greutăţii, dau 7 metri ( 10 fără probleme), după care urmează abdomenele – fac 34 în 30 de secunde ( iar 10), după care capra… Am sărit la cea mai săltăreaţă trambulină evăr, mă jur! Am aterizat în doi timpi, dar cred că au înţeles faptul că trambulina era sub orice critică, şi că spre deosebire de alţii, eu sărisem cu avânt maxim. A urmat baschetul – probă penibilă, trebuia să îmi lipsească o mână ca să nu îl fac. În fine, sper că 10. Mi se va confirma sau infirma acest fapt la 6:30 când mă voi duce să îmi iau legitimaţia de concurs.

Şi uite că se termină şi bacu’ ăsta, mult mai bine decât am crezut. Tot ce mă mai lega de viaţa de liceu e dus şi îngropat. Voi mai posta în câteva zile notele şi media, precum şi poziţionarea în clasament. Until then, PARTYYYYY 😀

„was that me, impaled by my own glory? Was I the victim of my self-confidence?”

liveBac – 5 Miercuri, Iul 1 2009 

aşa cum mă aşteptam, termin triumfal – 10 şi la fizică! chiar dacă venirăm de la 8 şi furăm nevoiţi să stăm degeaba până la 12, când au binevoit să ne dea subiectele, totul a fost ok. am funcţionat ca un ceas elveţian perfect racordat. am ales termodinamica şi mecanica, părţi ale fizicii destul de anevoioase, dar cred că în acelaşi timp cele mai interesante şi ofertante. În fine… acum urmează o ultimă sforţare, mâine la ora 6 jumate dimineaţa (da, aţi citit bine, la 6 jumate începe sportul…), după care DISTRACŢIEEE 😀

„I was light, spitting light, a one second-pulse of light…”