ritmuri electrizante, hipnotice se răsfrâng parcă din toate părţile. Cântecul pluteşte în aer, iminent, apocaliptic. Râul de stele se umflă şi îşi cere tributul. O pasăre pierdută de stol încă mai rătăceşte, gata să cadă rece. şi dintr-o dată… deadcalm:

Haha, don’t freak out, it really is me… Everything is gonna be okay. I’ve been to Earth. I know where it is. And I’m gonna take us there.”

O izbucnire de sunet şi feeling – totul este aproape pierdut. Cântecul sună mai năvalnic şi mai năvalnic. Un tropot antic, un descântec venit dintr-o conştiinţă uitată şi eternă. Sălbatic, omenesc, salvator. Cântecul e povestea.

[the best moment in the history of cinematography> BSG – 3×20 Crossroads]

Reclame