nu ai mai avut răbdare, Mihaie, să dau eu anunţul oficial… 🙂
în fine, aşa cum s-a dat un spoiler la postul trecut, sunt proaspăt student la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori. dar hai să încerc să povestesc mai pe lung:

Ieri dimineaţă mă trezesc într-o stare de linişte totală. mă gândesc să mă duc totuşi la examen, deşi eram deja admis la Marketing, doar ca să văd cum e. Intru în sală, aştept subiectele, şi cu un minut înainte ca acestea să fie împărţite, în creieraşul meu se petrece ceva. Încep să fiu scârbit de felul în care gândeam şi în care încercam să mă „furişez” şi îmi jur că oricât de grele vor fi subiectele, eu o să fac tot ce pot şi voi lăsa în rest totul pe seama sorţii. bineînţeles, subiecte absolut criminale, după o singură privire deja regretam decizia. dar am avut 2 ore şi jumătate de sclipire şi am făcut tot. nu ştiu cum a fost posibil, ce s-a întâmplat cu mine, dar s-a întâmplat. ar fi fost o laşitate, o limitare calea pe care eram tentat să o apuc. niciodată nu am plecat capul în faţa greului. ar fi fost foarte ne-eu. m-am uitat în oglindă când am aflat rezultatul şi, deşi arătam ca un spectru, numai o umbră, obosit şi slab, totuşi mi s-a părut că străluceam. mi s-a părut că undeva în orbitele mele adâncite, deasupra cearcănelor arcuite sumbru, zăcea ceva ce mă deosebeşte de alţii. ceva ce alţii nu au.

Şi rezultatul? sunt al doilea din aproximativ 2000 de candidaţi, cu media de 9,955, intrat la cămin cu regim de hotel în centrul Bucureştiului, cu o bursă de nesimţit şi cu un viitor frumos. acum, că am rezolvat tot ce era de rezolvat, mă simt fără scop şi fără căpătâi.

în fine.vreau pe calea asta să îi felicit pe toţi cei care au susţinut examene până acum şi să le urez succes tutror celor care mai au. este ultimul post despre latura profesională a existenţei mele. cert este că următorii 5 ani voi fi BINE. aşa că de azi, blogul ăsta va fi axat numai pe filosofie, artă şi chestii (ne)plictisitoare.

Reclame