numărul bestiei Miercuri, Oct 28 2009 

„I left alone, my mind was blank
I needed time to think, to get the memories from my mind…”

e greu. e greu să te schimbi. pentru că odată cu schimbarea vine și conștientizarea unei singurătăți latente, totale. singur, singur, singur. numai de unul singur. o transmutare artificială, forțată, într-un acvariu propice unei vieți îndelungate și monotone. începi să înțelegi nimicul din care vii și în care te vei întoarce, de asemenea că în sinuoasa ta peregrinare dinspre nimic spre alt nimic nu vei pierde nimic și nici nu vei câștiga nimic.
„What did I see? Can I believe
That what I saw that night was real and not just fantasy?”

și cel mai mare inamic devin amintirile. și incertitudinea cu care se încununează. incertitudinea unui trecut ce merită amintit. am un trecut? e real ce am trăit eu? cum ar fi fost altfel? senzațiile ne definesc existența? prea multe întrebări, prea multe castele de nisip luate de val.
„Just what I saw in my old dreams
Were the reflections of my warped mind staring back at me…”

și totuși, nu chiar eul meu zguduit este mărturia trecutului la care tânjesc așa de sălbatic? felul în care mă urăsc și în care mă iert mereu este garanția unicității trecutului pe care mi l-am ales. un vis, da… și totuși, pentru a deveni vis trebuie să fie urmat și de o trezire, altfel este moarte… spectrul ce mă privește din oglindă este visul pe care tocmai l-am catalogat drept vis.
” ‘Cause in my dreams, it’s always there
The evil face that twists my mind and brings me to despair…”

fiara zace ascunsă undeva, așteptând momentul oportun. și frica nu este stârnită neapărat de fiară, ci de iminența ei. teroarea își împlântă stiletul în carne și în suflet. iar Omului, obosit de a trăi în teama de fiară și de sine, i se face dor de somn și vis…

„I’m coming back, I will return,
I will possess your body and I’ll make you burn
I have the fire, I have the force
I have the power to make my evil take its course…”

și povestea se termină cu începutul.

Anunțuri

îngeri Sâmbătă, Oct 24 2009 

fallen-i

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

îngeri deraiați pe rute pământene

îngeri cu formol în vene

au început să cadă. cerul,

flagel deschis,

de pasageri fără bilet s-a săturat

și molcom penele le-a sfârtecat,

îngerii clandestini în zloată și-n uitare i-a-necat.

–––––––––––––––

stoluri de scrum se strâng, se-adună

fantomatice arcade se dărâmă,

iar îngerii, eroi carbonizați, se frâng

în amintirea păcatelor nebună.

––––––––––––––––

valea plângerii vuiește.

le-a venit vremea.

iată, îngerii își dreg funebrul cor,

iar eu, sfidând nezisul,

zbor și râd și-mi fac curaj și mor.

––––––––––––––-

a rămas raiul fără îngeri

sau îngerii fără rai?…

retribuţia divină Joi, Oct 22 2009 

închid ochii. mă încrunt. încerc să mă trezesc. deschid ochii. sunt tot aici. e realitate? nu poate fi real, nu are cum, e imposibil. e un coşmar. la fel de real ca şi mine. abia acum înţeleg proverbele alea învechite şi penibile. „se învârte roata”. „după faptă şi răsplată”. să mă simt vinovat pentru trecutul meu? să îmi pese de viitor? contează măcar ceva?

tocmai am primit o a doua şansă de la Soartă. nu ştiu dacă să o accept. nu ştiu dacă o merit. poate că ar trebui să fiu deversat alături de cei ca mine. oare de ce am fost salvat? ce am în plus faţă de ceilalţi păcătoşi?

luna amară – ego nr. 4 Sâmbătă, Oct 17 2009 

de cât de mult ţi-ai dorit să crezi
nu poţi fără să o vezi
de cât de mult te urăşti când pierzi
nu poţi să visezi
ce ciudat e să nu simt nimic
vreau să mă ridic
ce ciudat e să nu mai zic
„vreau să mor un pic”

alerg şi alerg şi încerc să scap
alerg şi alerg şi totul se-ntâmplă
doar in cap…
doar in cap…

numai alţii sunt nebuni
tu eşti cel mai blând şi bun
numai alţii-s vinovaţi
numai alţii sunt rataţi
cât de trist e să te văd
şi să nu pot să te cred
nu vreau să mă cunosc, să te cunosc
să îl cunosc, să ne cunosc, să vă cunosc
să recunosc
nu mai vreau să fug…

bucureşti… Vineri, Oct 16 2009 

poate că mă iau prea în serios. poate că devin un nemernic fără suflet. un copac găunos şi exotic. poate că o să reuşesc din nou să scriu. poate că voi scăpa de acel fals self-contentment, de care am devenit scârbit şi în acelaşi timp dependent. poate voi reuşi să îmi dezlipesc masca de pe faţă fără a o lua cu tot cu piele şi a rămâne urâţit pe veci. poate că mâine nu voi dori. poate că deja nu îmi mai place postul ăsta. poate că voi sări în Marele Fluviu şi mă voi lăsa doar dus de curent, voi bate apa cu picioarele, aşa e mai comod…

tgv again. e ciudat că lucrul de aici pe care îl iubesc cel mai mult şi pentru care mă întorc este muzica mea… muzica adunată de mine în timp de 4 ani. fiecare melodie aleasă cu grijă. fiecare solo, fiecare notă. se spune că solourile scurte sunt cele mai horrorshow. „shine on you crazy diamond”, par examplu. nu am auzit un solo mai pur, mai echivoc, mai trist. 15 secunde de blândă agonie. acel avânt resemnat ce ştie că va fi decimat dacă se va dezlănţui, acel arc absolut conştient de faptul că, trimiţându-şi săgeata, se va şi rupe. sacrificiu mic. ce contează un arc?…

dar este total counterproductive să îmi lipsească tgvul. şi totuşi, ceea ce mă sperie cel mai mult la bucureşti este că singurele mele arme sunt visele mele. nu am nimic altceva. dacă le pierd… o să mă pierd.

bucureşti…

Tare mi-e teamă că n-am înţeles nimic din tine,

Tare mi-e teamă că n-ai înţeles nimic din mine,

Tare mi-e teamă că suntem chit.” (Marin Sorescu)

the doors – take it as it comes [remix] Duminică, Oct 11 2009 

Time to live
Time to lie
Time to laugh
Time to die
Takes it easy, baby
Take it as it comes
Don’t move too fast
If you want your love to last
Oh, you’ve been moving much too fast…
Time to walk
Time to run
Time to aim your arrows
At the sun
Takes it easy, baby
Take it as it comes
Don’t move too fast
If you want your love to last
Oh, you’ve been moving much too fast…
Go real slow
You like it more and more
Take it as it comes
Specialize in having fun
Takes it easy, baby
Take it as it comes
Don’t move too fast
If you want your love to last
Oh, you’ve been moving much too fast…
Moving much too fast…
Moving much too fast…

–––––––––––––––––

bucureştiul e super; e exact mediul pentru care am fost plămădit eu; freedom, fire, life;  pot avea orice, trebuie doar să întind mâna şi să iau.

şi totuşi mi-e teamă de bucureşti. mi-e teamă că o să mă sece de feeling, că o să devin un prădător fără inimă şi fără remuşcări. mă mişc prea repede. metroul mă fură. sunt damaged şi periculos. bucureşti, mi-e frică de tine şi de mine.

despre câini Sâmbătă, Oct 3 2009 

aţi mai văzut vreodată un om – câine în pula goală cu cafeaua în mână? păi, niciodată nu e prea târziu. 😀

Article_dog-420x0

şi acum vreo două glume de ora 3 noaptea:

1. Q: De ce nu se merge prin junglă între orele 12 si 2 noaptea?

A: Că se paraşutează elefanţi.

Q: Şi de ce sunt crocodilii plaţi?…

A: Că au mers prin junglă între orele 12 şi 2.

2. Q: Ce are blană, merge în două picioare şi sângerează?

A: O jumătate de câine.

(ăsta e probabil cel mai bun banc pe care l-am auzit vreodată; mulţumiri fratelui IcSs pentru informaţii şi pentru inspiraţie. Ah, şi mai pun o poză cu bizarul om – câine ca să vă bântuie nopţile :D)

dog_man_01

last day in tgv Sâmbătă, Oct 3 2009 

azi e ultima mea zi ca târgoviştean. plouă. suntem sincron, se pare că simţim la fel, eu şi cerul. oftez, mă uit la geanta goală din mijlocul camerei. cu cât va fi ea mai plină, cu atât voi rămâne eu mai gol şi fără sens.

joi am fost la deschidere. s-a cântat Gaudeamus, au cuvântat câţiva profesori de seamă, după care au fost numiţi şi aplaudaţi primii 10 intraţi, printre care şi eu. am un program lejer, aproape 15 ore pe săptămână plus o zi liberă. cantina e la parter, preţurile sunt modice (felul I şi două porţii de felul II m-au costat 6 lei).toate orele o să le am în Moxa, adică 30 de secunde de mers pe jos. cuptor cu microunde, frigider, totul ok.

deşi totul se anunţă perfect, îmi pare rău că plec. de ce să mă mint? orăşelul ăsta a fost centrul universului meu timp de 19 ani, nu îmi concepeam existenţa altundeva decât în micul nostru târg. ascult The Beatles, privesc pe geam şi îmi amintesc. nu vreau să uit. nu vreau să mă schimb. îmi vreau timpul înapoi. nu pot să scot ceva frumos sau care măcar să nu sune a clişeu, sunt gol ca şi geamantanul meu…

The Beatles – All My Loving

Close your eyes and I’ll kiss you
Tomorrow I’ll miss you
Remember I’ll always be true.
And then while i’m away,
I’ll write home every day
And I’ll send all my loving to you.

I’ll pretend that I’m kissing
The lips I am missing
And hope that my dreams will come true.
And then while I’m away,
I’ll write home every day
And i’ll send all my loving to you.

All my loving I will send to you,
All my loving, darling, I’ll be true…