„I left alone, my mind was blank
I needed time to think, to get the memories from my mind…”

e greu. e greu să te schimbi. pentru că odată cu schimbarea vine și conștientizarea unei singurătăți latente, totale. singur, singur, singur. numai de unul singur. o transmutare artificială, forțată, într-un acvariu propice unei vieți îndelungate și monotone. începi să înțelegi nimicul din care vii și în care te vei întoarce, de asemenea că în sinuoasa ta peregrinare dinspre nimic spre alt nimic nu vei pierde nimic și nici nu vei câștiga nimic.
„What did I see? Can I believe
That what I saw that night was real and not just fantasy?”

și cel mai mare inamic devin amintirile. și incertitudinea cu care se încununează. incertitudinea unui trecut ce merită amintit. am un trecut? e real ce am trăit eu? cum ar fi fost altfel? senzațiile ne definesc existența? prea multe întrebări, prea multe castele de nisip luate de val.
„Just what I saw in my old dreams
Were the reflections of my warped mind staring back at me…”

și totuși, nu chiar eul meu zguduit este mărturia trecutului la care tânjesc așa de sălbatic? felul în care mă urăsc și în care mă iert mereu este garanția unicității trecutului pe care mi l-am ales. un vis, da… și totuși, pentru a deveni vis trebuie să fie urmat și de o trezire, altfel este moarte… spectrul ce mă privește din oglindă este visul pe care tocmai l-am catalogat drept vis.
” ‘Cause in my dreams, it’s always there
The evil face that twists my mind and brings me to despair…”

fiara zace ascunsă undeva, așteptând momentul oportun. și frica nu este stârnită neapărat de fiară, ci de iminența ei. teroarea își împlântă stiletul în carne și în suflet. iar Omului, obosit de a trăi în teama de fiară și de sine, i se face dor de somn și vis…

„I’m coming back, I will return,
I will possess your body and I’ll make you burn
I have the fire, I have the force
I have the power to make my evil take its course…”

și povestea se termină cu începutul.

Reclame