și iată-mă iar singur și plictisit. și iar îmi vărs gândurile pe blog. urăsc singurătatea. deși poate singurătatea e cea mai creativă stare posibilă. de ce oamenii urăsc singurătatea? când suntem singuri putem fi noi înșine, avem timp să ne gândim, să surâdem sincer, să ne facem planuri, să ne urâm și să ne adorăm în același timp pentru fiecare secundă irosită cu grație. în singurătate ne naștem, în singurătate murim. dorim să atenuăm această stare incontestabilă, dar sfârșim bufoni tragici și resemnați. singurătatea e prietena noastră cea mai bună.

privește pe geam strada pustie, arcadele vechi și sparte ale casei pe care îți arunci gunoiul, două ferestre cu lumina aprinsă la blocul de vizavi, probabil oameni care și-o  trag, câteva stele pe cer, vinul de pe pervaz ce așteaptă să fie fiert. totul este firesc și așezat. aprinde-ți o țigară, contempl-o uimit, deși nici ea nu e deloc nouă, au mai fost mii înaintea ei. bagă random la winamp, poate o să te uimească și el. și da, o face, cu Nirvana – Lithium, melodie după mood. trebuie să mă re-re-uimesc prin fiecare lucru mic dacă vreau să nu mă sufoc aici.

nu am învățat nimic la drept. dacă fac restanță? sunt un om slab și lipsit de ambiție. nu pot dormi de durere. cotul umflat, piciorul carne vie. nu mai patinez în viața mea. încă o țigară, dau o raită și prin frigider. mâine iar tgv, așa ar fi de bun simț. am cam ajuns turist în ultimul timp. the pack-unpack king. mi-e frig. frigul de afară e sincron cu frigul din mine. cred că nu o să mă mai prefac cald.

„i’m so happy – ‘cause today i found my friends, they’re in my head

i’m so ugly – but that’s ok, ‘cause so are you, we’ve broke our mirrors

sunday morning, it’s everyday for all i care, and I’m not scared

light my candles – in a daze ‘cause I’ve found god…”

Reclame