eu? din nou? Duminică, mart. 14 2010 

îi privesc pe ceilalți și îi văd cum râd, cum plâng, cum mint, cum pierd, cum renasc, jonglând atât de natural și omenește o gamă variată de stări și momente, îi privesc trăind. eu nu sunt prea inventiv. la mine este o aceeași stare, adâncă în eul meu, o eternitate calmă și tristă. și privește tacit din spatele ochilor mari, pierduți, răutăcioși uneori. privește zile și zile. ani și ani. învins pentru că nu vreau să joc? poate. poate chiar de aceea fumez și beau și toate cele. vreau să mă conving  că sunt învins și așa voi rămâne.

dar am fost făcut să fiu actor. îmi știu partitura, o zic perfect, mirific, dintr-o suflare. e deja o rutină, anormalul a devenit o rutină. zâmbete, râsete, mâini, vise, dorințe, toate suplinind. obținute cu acest scop, folosite cu acest scop, aruncate atunci când nu mai erau în stare să înlocuiască. poate că avea dreptate C. eu îmi trag seva din nefericire.

încă o dovadă că sunt pe cale de dispariție. o încercare prea slabă, pasibilă de un CTRL+A, după care DEL. sunt din ce în ce mai transparent. întocmai cum vântul scutură plopii toamna, lăsându-i golași și tăcuți, timpul îmi fură toate secretele. le face banale. ce poate fi mai dureros pentru o pasăre decât să-și piardă lent capacitatea de a zbura?

tot ce îi va rămâne păsării va fi amintirea cerului.

the portrait of Dorian Gray Luni, mart. 8 2010 

„You have only a few years in which really to live. When your youth goes, your beauty will go with it, and then you will suddenly discover that there are no triumphs left for you, or have to content yourself with those mean triumphs that the memory of your past will make more bitter than defeats. Every month as it wanes brings you nearer to something dreadful. Time is jealous of you, and wars against your lilies and your roses. You will become sallow, and hollow-cheeked, and dull-eyed. You will suffer horribly.

Realize your youth while you have it. Don’t squander the gold of your days, listening to the tedious, trying to improve the hopeless failure, or giving away your life to the ignorant, the common, and the vulgar, which are the aims, the false ideals, of our age. Live! Live the wonderful life that is in you! Let nothing be lost upon you. Be always searching for new sensations. Be afraid of nothing.

The moment I met you I saw that you were quite unconscious of what you really are, what you really might be. There was so much about you that charmed me that I felt I must tell you something about yourself. I thought how tragic it would be if you were wasted. For there is such a little time that your youth will last – such a little time.

The common hill-flowers wither, but they blossom again. The laburnum will be as golden next June as it is now. In a month there will be purple stars on the clematis, and year after year the green night of its leaves will have its purple stars. But we never get back our youth. The pulse of joy that beats in us at twenty, becomes sluggish. Our limbs fail, our senses rot. We degenerate into hideous puppets, haunted by the memory of the passions of which we were too much afraid, and the exquisite temptations that we did not dare to yield to. Youth! Youth! There is absolutely nothing in the world but youth!”


„What has the actual lapse of time got to do with it? It is only shallow people who require years to get rid of an emotion. A man who is master of himself can end a sorrow as easily as he can invent a pleasure. I don’t want to be at the mercy of my emotions. I want to use them, to enjoy them, and to dominate them.”