„doamne, ce frică mi-era” Luni, Apr 26 2010 

da! de ce mi-e Frică încă nu am scăpat!
am uitat ce vroiam să vă spun.
îmi amintesc că era important,
îmi amintesc doar că am uitat!
nu! nu mi-o luaţi în nume de rău,
poate că azi nu vorbesc numai eu,
poate că vrei să vii în locul meu!

vreau să încerc tot ce n-am încercat!
vreau să uit tot ce-am învăţat!
vreau să v-arăt tot ce nu poate fi arătat!

da! de ce ţi-e Frică nu mai ai cum să scapi!
ai uitat de ce ai venit?
poate că ai venit doar să pleci!
uită tot!
lasă-mă pe mine să îţi arăt,
lasă-mă să te-nvăţ
ce se întâmplă acum cu tine,
Frica nu ţine cu mine,
Frica nu ţine cu noi,
Frica nu ţine cu tine,
animalele trăiesc printre noi.

sinceritatea curmă vieţi –
când o să înveţi?
vreau să pot să m-ascund,
vreau să văd cât mai mult,
vreau să văd când mi-e Frică cel mai mult!
poate nu are rost,
poate nu te cunosc,
dar poate că tu nu vrei să te cunosc…

„în vise mor mai mereu” Luni, Apr 19 2010 

stăteau aproape întinși și priveau fluviul alunecând previzibil și calm. el fuma impasibil, nu clipea; ea își torcea gândurile.

„vezi tu, eu sunt umbra din spatele tău. încearcă să mă cuprinzi. încearcă să scapi de mine. vei pica în țărână, cel mult. nu te pot încălzi, nimic mai mult decât reflecția ta rece și falsă.” trase cu sete din țigară și privi apa murdară, deșeurile venite de altundeva, cine știe de unde. „tu ai face baie în râul ăsta? e prea murdar pentru că celor ce au avut parte deja de el nu le-a păsat. e de neiertat. e o stigmă ce îi va ține pe toți departe.”

ea îi luă tâmplele albe între mâini și zise: „uite aici.” după care îl sărută în colțul gurii și întoarse privirea îngândurată spre râu.

umbra ei se contura pe suprafața apei, translucidă și înghețată. fluviul verde și murdar curgea nepăsător de dilema lui sau de umbra ei. era unul din momentele acelea de liniște netulburată. „mi-e teamă să mai închid ochii. mă simt ca fantoma unei fantome. nu am nevoie de visul tău ca să trăiesc. pot să respir și de unul singur.”

el plecă. ea își scălda picioarele în râul verde și molcom.

vitregit din cuvinte Sâmbătă, Apr 17 2010 

până și fierea mea

poate fi a ta,

cu scâncete stinse, poate o să-ți șoptesc și

povestea mea.

un interludiu să-ți cânt,

o viață să-ți mint,

să mă despici în cuvinte, din milă,

păcatul meu, în oameni de soare de mai,

dumnezeu de nicăieri, în strigăte aprinse de carne,  te tai.

aș vrea să renunț,

să-mi descleștez dinții, poate chiar mintea,

ești vie, cicatrice acum,

căci nu vei afla

povestea mea.

Ulise Luni, Apr 5 2010 

aşteaptă-mă cuminte, voi veni. dar

lasă-mi o clipă să

îmi beau mările,

să sfârtec ciclopii,

să-mbrăţişez agorele pustii

să-ţi pângăresc vestalele albe,

gâfâit, să te plâng la oracol,

să-mi fie dor de tine,

să nu fii.

mai lasă-mă o clipă, o viaţă, un an,

cavaler peticit pe maidan,

epistole pe briză să-ţi picur,

cu fregate şi minciuni să murdăresc nisipul,

să păcălesc vântul,

să cresc şi să zac

să-mi tai aripele şi-avântul.

nu te merit, departeo, mă ştii,

amfore cu vise îţi trimit,

în goblenu-ţi, penelopă, să mă ţii,

eu vin, şi vin mai susur decât vântul

căci tu îmi eşti zăgazul, şi mormântul.