stăteau aproape întinși și priveau fluviul alunecând previzibil și calm. el fuma impasibil, nu clipea; ea își torcea gândurile.

„vezi tu, eu sunt umbra din spatele tău. încearcă să mă cuprinzi. încearcă să scapi de mine. vei pica în țărână, cel mult. nu te pot încălzi, nimic mai mult decât reflecția ta rece și falsă.” trase cu sete din țigară și privi apa murdară, deșeurile venite de altundeva, cine știe de unde. „tu ai face baie în râul ăsta? e prea murdar pentru că celor ce au avut parte deja de el nu le-a păsat. e de neiertat. e o stigmă ce îi va ține pe toți departe.”

ea îi luă tâmplele albe între mâini și zise: „uite aici.” după care îl sărută în colțul gurii și întoarse privirea îngândurată spre râu.

umbra ei se contura pe suprafața apei, translucidă și înghețată. fluviul verde și murdar curgea nepăsător de dilema lui sau de umbra ei. era unul din momentele acelea de liniște netulburată. „mi-e teamă să mai închid ochii. mă simt ca fantoma unei fantome. nu am nevoie de visul tău ca să trăiesc. pot să respir și de unul singur.”

el plecă. ea își scălda picioarele în râul verde și molcom.

Anunțuri