dorm. mult. Luni, Mai 17 2010 

Anunțuri

„Don Juan” de Marin Sorescu Duminică, Mai 16 2010 

Când o dragoste
La care lucram mai demult
Mi-a reuşit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.
Natura a fost înţeleaptă
Creând mai multe femei
Decât bărbaţi,
Pentru că ne putem desăvârşi
Sentimentul,
Folosind un mare număr
De ciorne.

20 Sâmbătă, Mai 15 2010 

şi cam asta a fost.  şi cam ăsta am fost. în câteva zile, timpul mă va fi muşcat din nou, de data asta cu venin. şi cum mă simt? e greu de explicat. tot ceea ce ştiu este că… nu ştiu nimic. am găsit şi am dărâmat atâtea ipoteze, adevărul e că nu există un pattern pentru viaţa asta, nu o poţi dresa, nu poţi trişa.

zâmbesc. pentru că am fost întotdeauna sigur că tot ce există există pentru că aveam eu nevoie de un scenariu să mă desfăşor, de un decor pentru marea mea piesă de teatru. acum mă întreb – de ce un decor atât de prost? poate că am crezut greşit, poate că nu sunt decât o firimitură (mi-am amintit de tine, M, cum voiai să mă pictezi ca pe o explozie de lumină într-o mare de negru).

şi totuşi, un crez îmi rămâne de neclintit:  în universul ăsta pângărit, ce se zbate cu toată fiinţa lui imensă şi râncedă să te corupă, să te decoloreze, ca mai apoi să te înghită hulpav, nu poţi să te întemeiezi decât pe vise. pentru că ele vor fi mereu ale tale şi nimeni nu ţi le va putea răpi. numai aşa vei putea valsa scenariul acesta jegos.

aşa că îmi promit ca şi pe viitor să fiu cu sufletul vraişte, să nu subscriu la nimicul vostru colectiv, să mă joc cu mâinile în păr, să fumez şi să mă uit la stele. voi rămâne la fel de inexplicabil, încăpăţânat, contradictoriu, la fel, la fel, la fel. ACELAŞI DAN.

untouchable, din nou [don quijote mai modern] Joi, Mai 13 2010 

fatidicul timp. el mă schimbă și mă învelește în nepăsarea lui. mă face să înțeleg că nu au rost castelele de cărți. că nu au rost nopțile, uluirile, tremurul plin de căință, rotocoalele de fum șeruite. că el îmi fură totul, că degeaba-mi fură, că pe mine nu mă poate răpi. el mai joacă uneori la bursa inimii mele și câștigă. mai taie un nume pe o listă, rămân doar comentariile de rigoare.

a venit ziua când toate magazinele s-au închis, când contururile s-au dezvăluit false, cinice, întrerupte. când m-am tăiat în cărți de joc, când au săpat ca un cutter în mine și mi-am dat seama că am rămas cu o cicatrice și că jocurile de cărți nu duc nicăieri. o existență prăvălită în derizoriu, automatisme și stereotipii crunte, țigări peste țigări, suflul întrerupt, muțenia absolută.

totul e în van. o simfonie de drumeții pe marginea prăpastiei. o convalescență dezamăgitoare. am fumat o țigară strâmbă și frântă la mijloc, exact ca mine. îmi promisesem să o păstrez, totuși am fumat-o și mi-am făcut bagajele. am clipit, i-am promis timpului că nu s-a terminat, și am plecat, fără a privi în urmă la castelul de cărți ce ardea din temelii.

„time may change me/ but i can’t trace time…”

dumnezeu sărac Joi, Mai 6 2010 

am încercat să te citesc

în ferestre larg deschise

în dimineți

pe razele de soare

ingrate, ruginite.

terapia mea era pervazul gol,

știam că ești acolo, încastrat

poate călărind un zid

sau un destin mai vitreg.

și câteodată m-am mai clătinat

de fulgere și pietre.

cădeam ca să răsar,

cădeam abrupt,

cădeam, priveam în sus

și te râvneam.

 .

dar ieri,

ieri te-am aflat sărac, necugetat și greu,

la fel ca mine.

clipind, te-am retezat de aripi

sau de coaste

și te-am îngropat în soare,

să bei și tu nestinsul

să vezi că focul doare.

 .

poate că ai să învii

cândva, demult

și-ai să-mi dezvălui

despre mine.

atunci o să te iert

și cu groază, dor, suspine

o să mă îndrept din nou

spre tine.

aritmii Marți, Mai 4 2010 

îmi spuneau că timpul bate afară din timp

nu mi-au spus mult, și nu mi-a păsat

și nu am mai vrut

să țin minte

spațiile, vidul, tragediile, fatalismele.

nu mai puteam să mă sufoc de cuvinte.

*

și poate că luna, stelele, nebuloasele m-au strigat,

dar am fugit cu tâmplele zgâriate

în cameră,

am salutat demonii

și ne-am continuat partida de șah.

regina zăcea pe jos, tribut însângerat,

alb uluit, alb sacrificat.

dezvăluiam și dezvăluiam și scrijeleam

știam c-a fost în van

că inima-mi e scrum

și c-am să pierd oricum.