îmi spuneau că timpul bate afară din timp

nu mi-au spus mult, și nu mi-a păsat

și nu am mai vrut

să țin minte

spațiile, vidul, tragediile, fatalismele.

nu mai puteam să mă sufoc de cuvinte.

*

și poate că luna, stelele, nebuloasele m-au strigat,

dar am fugit cu tâmplele zgâriate

în cameră,

am salutat demonii

și ne-am continuat partida de șah.

regina zăcea pe jos, tribut însângerat,

alb uluit, alb sacrificat.

dezvăluiam și dezvăluiam și scrijeleam

știam c-a fost în van

că inima-mi e scrum

și c-am să pierd oricum.

Reclame