am încercat să te citesc

în ferestre larg deschise

în dimineți

pe razele de soare

ingrate, ruginite.

terapia mea era pervazul gol,

știam că ești acolo, încastrat

poate călărind un zid

sau un destin mai vitreg.

și câteodată m-am mai clătinat

de fulgere și pietre.

cădeam ca să răsar,

cădeam abrupt,

cădeam, priveam în sus

și te râvneam.

 .

dar ieri,

ieri te-am aflat sărac, necugetat și greu,

la fel ca mine.

clipind, te-am retezat de aripi

sau de coaste

și te-am îngropat în soare,

să bei și tu nestinsul

să vezi că focul doare.

 .

poate că ai să învii

cândva, demult

și-ai să-mi dezvălui

despre mine.

atunci o să te iert

și cu groază, dor, suspine

o să mă îndrept din nou

spre tine.

Reclame