timpul, mereu timpul, mă dă mai departe, iar eu sunt doar o leapșă perversă, de care până și eu m-am plictisit. mi s-a părut că am auzit ușa. mi s-a părut că umbra ta s-a prelins după colț. mi s-a părut că te-am atins în treacăt. cred că sunt sfâșiat. cred că destinul plus unu m-a izbit în capul pieptului, și de aceea nu mai pot respira.

poate că mă rog de băutura din față-mi să mi te exileze departe, să nu mai știu de mine, nici de tine, de nimic. să dorm o epocă, să iau o pauză de la viață, să mă trezesc în vremuri mai bune. să fi murit tot ceea ce apreciez și iubesc, ca să am și eu puterea să mă dezleg de lanțurile astea care, mă jur, mi-au intrat pe sub piele.

și mă rog, mă rog necontenit, să nu fie un miraj silueta spre care mă îndrept, să nu mă bălăcesc din nou în nisip, să nu îmi mai scape printre degete când o voi ține în mână. parcă mă aflu în fața unui stand din acelea, și deasupra scrie “satisfaction guaranteed”, și tocmai de aceea trebuie să fii atent la ce cumperi, pentru că ai putea să-ți pierzi banii, sau, în cazul meu, sufletul. să te alegi numai cu un premiu de consolare, o pereche de cercei sau o amintire, să ridici din umeri și să treci la următorul mincinos de stand, bineînțeles mai sărac, până când rămâi fără bani, sau fără suflet.

oh, spirit rudimentar, ești atât de departe de soare. ai uitat de culorile lumii, ți-ai construit aripi de Icar și te îndrepți full speed ahead spre lumina absolută, devoratoare. ești atât de fragil și avântul ți-e atât de curajos, s-ar putea să te ciobești pe drum. privește, ți se face cu mâna, suntem la numai o aruncătură de secundă lumină de neputința ta.

până o să ne ajungi din urmă, poți să te desfeți în continuare în berile și țigările și  încercările tale pointless să te minți că nu ești singur în lupta ta. dar ești singur, singur, singur ca nimeni altul, și nimeni nu e atât de nesăbuit să ți se alăture în periplul ăsta dement. pentru că, așa cum spunea Schoppenhauer, cei ca tine nu vor putea fi niciodată fericiți și nici nu vor putea face fericiți pe alții.

așa că înghite în sec, și speră să trăiești cât mai repede…

Anunțuri