despre ultima lună? blank, blank, blank, o pagină goală, o amnezie bine gândită. iar acum din nou pustiu, sinistru. teenage wasteland, they said. well, i’ve done my best. alcoolul, lunile pline încununate de promisiuni în van, pe care ştiam că oricum nu le voi respecta, panglicile de fum, fiinţele fade, hlizite,ce se lipeau de mine, vama pustie, totul, TOTUL. totul m-a făcut să mă simt invalid, aproape fugind, aproape simţind, aproape dorind, aproape fericit, aproape eu, departe de aproape.

e greu să colorezi spaţiile albe din viaţa ta. trebuie multă inventivitate, sarcasm, sânge rece. eu nu am destul din niciuna. eu mă mulţumesc în a mă chirci şi a-mi extirpa toate fantomele pe care mi le-am declarat străine, just to be sure. şi petele de culoare sunt tot străine. nimicul e bun, cel mai bun, tentant de bun. vise, idealuri, cafele stângace, le-am pus la păstrare pe alei părăsite, pentru vremuri mai bune.

deocamdată sunt încovoiat, minim, respingător. nu vă obosiţi să mă studiaţi cu chipurile voastre de aramă, transpirate în cocleală. aştept iarna, sau primăvara, sau vara, sau nu ştiu…

Anunțuri