e atât de ironic să nu mai fi rămas nimic;

să conștientizezi fiecare bucată de tine ce ai pierdut-o

(sau ai aruncat-o scârbit, sau poate ai dăruit-o)

avântat, neinspirat.

să-ți dai seama că viața ta e din vina ta, și că,

într-o lume în care totul e făcut să se ciobească,

tu te-ai ciobit mai mult ca oricine.

că nu mai poți să simți nimic, nici frig, nici război, nici plăcere,

că amorțeala te-a lovit mai mult viclean decât moale

că gata cu tine cu cel vechi,

gata cu iubirile nătângi

gata cu știința și frica

a venit timpul

să-ți bei otrava.

Anunțuri