cel mai iubit Duminică, Iun 20 2010 

>>”Alo”, auzii apoi o voce lungă şi voalată, foarte ezitantă, undeva în
tainica noapte electromagnetică. „Da”, zisei. „Ce mai faci tu, cel mai
iubit dintre pămînteni?!” Mi se păru că visez! Mie îmi era adresată, şi
cu un astfel de patetism parcă mistic, care mă copleşi, această
supremă declaraţie?<<

[…]

>>…nu mai putui lucra, vraja singurătăţii mele se împrăştiase. Avui
net sentimentul că ratasem o pagină inspirată, pe care niciodată n-o
voi mai scrie… Voi scrie altele, dar niciodată, poate, una atît de… În
schimb căpătam certitudinea ameţitoare că mă iubea foarte tare
şi simţeam că nimic nu mai avea importanţă în afara acestui lucru. Şi
întrebarea dacă se va mai întoarce sau nu să trăim împreună mi se
păru mică: la mine sau nu, în alt oraş sau în lună, toate acestea mi se
păreau acum neînsemnate.<<

the portrait of Dorian Gray Luni, Mar 8 2010 

„You have only a few years in which really to live. When your youth goes, your beauty will go with it, and then you will suddenly discover that there are no triumphs left for you, or have to content yourself with those mean triumphs that the memory of your past will make more bitter than defeats. Every month as it wanes brings you nearer to something dreadful. Time is jealous of you, and wars against your lilies and your roses. You will become sallow, and hollow-cheeked, and dull-eyed. You will suffer horribly.

Realize your youth while you have it. Don’t squander the gold of your days, listening to the tedious, trying to improve the hopeless failure, or giving away your life to the ignorant, the common, and the vulgar, which are the aims, the false ideals, of our age. Live! Live the wonderful life that is in you! Let nothing be lost upon you. Be always searching for new sensations. Be afraid of nothing.

The moment I met you I saw that you were quite unconscious of what you really are, what you really might be. There was so much about you that charmed me that I felt I must tell you something about yourself. I thought how tragic it would be if you were wasted. For there is such a little time that your youth will last – such a little time.

The common hill-flowers wither, but they blossom again. The laburnum will be as golden next June as it is now. In a month there will be purple stars on the clematis, and year after year the green night of its leaves will have its purple stars. But we never get back our youth. The pulse of joy that beats in us at twenty, becomes sluggish. Our limbs fail, our senses rot. We degenerate into hideous puppets, haunted by the memory of the passions of which we were too much afraid, and the exquisite temptations that we did not dare to yield to. Youth! Youth! There is absolutely nothing in the world but youth!”

***

„What has the actual lapse of time got to do with it? It is only shallow people who require years to get rid of an emotion. A man who is master of himself can end a sorrow as easily as he can invent a pleasure. I don’t want to be at the mercy of my emotions. I want to use them, to enjoy them, and to dominate them.”

antiboredom Marți, Dec 22 2009 

și iată-mă iar singur și plictisit. și iar îmi vărs gândurile pe blog. urăsc singurătatea. deși poate singurătatea e cea mai creativă stare posibilă. de ce oamenii urăsc singurătatea? când suntem singuri putem fi noi înșine, avem timp să ne gândim, să surâdem sincer, să ne facem planuri, să ne urâm și să ne adorăm în același timp pentru fiecare secundă irosită cu grație. în singurătate ne naștem, în singurătate murim. dorim să atenuăm această stare incontestabilă, dar sfârșim bufoni tragici și resemnați. singurătatea e prietena noastră cea mai bună.

privește pe geam strada pustie, arcadele vechi și sparte ale casei pe care îți arunci gunoiul, două ferestre cu lumina aprinsă la blocul de vizavi, probabil oameni care și-o  trag, câteva stele pe cer, vinul de pe pervaz ce așteaptă să fie fiert. totul este firesc și așezat. aprinde-ți o țigară, contempl-o uimit, deși nici ea nu e deloc nouă, au mai fost mii înaintea ei. bagă random la winamp, poate o să te uimească și el. și da, o face, cu Nirvana – Lithium, melodie după mood. trebuie să mă re-re-uimesc prin fiecare lucru mic dacă vreau să nu mă sufoc aici.

nu am învățat nimic la drept. dacă fac restanță? sunt un om slab și lipsit de ambiție. nu pot dormi de durere. cotul umflat, piciorul carne vie. nu mai patinez în viața mea. încă o țigară, dau o raită și prin frigider. mâine iar tgv, așa ar fi de bun simț. am cam ajuns turist în ultimul timp. the pack-unpack king. mi-e frig. frigul de afară e sincron cu frigul din mine. cred că nu o să mă mai prefac cald.

„i’m so happy – ‘cause today i found my friends, they’re in my head

i’m so ugly – but that’s ok, ‘cause so are you, we’ve broke our mirrors

sunday morning, it’s everyday for all i care, and I’m not scared

light my candles – in a daze ‘cause I’ve found god…”

despre zăpadă, copilărie, penitență și Dumnezeu Marți, Dec 15 2009 

dimineața asta m-am trezit și am privit pe geam. alb – un alb familiar. un alb părintesc. mi-am dărâmat toate planurile pentru săptămâna asta și mâine voi fi deja acasă. nu știu de ce, poate că subconștientul meu asociază ninsoarea, zăpada cu un fragment suspendat al copilăriei? poate că am dat peste un dor bine împachetat, care se prăfuia în pod? ca și cum ai găsi din nou o jucărie ce ți-a fascinat copilăria și ai redescoperi-o, chiar adult. ancore psihologice.

și ninge, ninge cum nu a mai nins din timpuri imemoriale. un viscol, un vuiet mai antic și mai  dement ca  niciodată. în sfârșit, păcatele noastre au explodat într-un muget târziu și năprasnic, un muget care ne spală de noi. fulgii ce ni se topesc pe obraji suplinesc lacrimi ce nu au fost. acceptăm vremea fără a ne întreba dacă poate noi ne-am zidit-o. ne merităm oare vremea?

sună pueril poate, dar uneori mă întreb de ce ninge. poate că Dumnezeu (când eram mic, întotdeauna mi-l imaginam ca pe un domn stilat, în fotoliul său lăsat 45 de grade pe spate, privindu-ne și zâmbind cu un pahar de vin bun în mână) s-a hotărât să dea un cub mare de gheață la răzătoare. poate că nu e decât un tăvălug de factori meteorologici. poate că ninge doar ca să pună câte un zâmbet în colțul gurii. poate că fără niciun motiv.

dar tuturor ne place zăpada, cel puțin s-o contemplăm jumătate extatici, jumătate vexați. ne place zăpada pentru că este sinonimă copilăriei demult pierdute. ne place liniștea ei. ne plac avalanșele pe care le ascunde sub un văl de dantelată inocență. ne place pentru că este rece și sinceră. zăpada ne este ca o mamă unică, ancestrală, de care toți uităm și la care cu toții ne întoarcem de fiecare dată și o îmbrățișăm penitenți și melancolici. zăpada calmează orice spasm interior, zăpada ne resemnează și ne liniștește. în fața unei minuni așa de mari, înțelegem că noi suntem minunea cea mai mică.

nu știu dacă și când voi mai scrie, așa că vreau să vă urez tuturor să fiți fericiți, să zâmbiți chiar dacă sunteți triști și să încercați ca, măcar de Sărbători, să nu vă pese… 🙂

un rezumat al caracterului meu Duminică, Noi 29 2009 

se ştie că sunt oarecum obsedat de astrologie şi că sunt într-o căutare continuă a unei explicaţii pentru firea şi defectele mele. zilele astea am găsit un zodiac extrem de complex care, conform orei, poziţiei, condiţiilor în care te-ai născut ( plus multor alte aspecte), îţi oferă practic o descriere fidelă a propriei firi. am citit multe zodiace… dar de data asta chiar am rămas cu gura căscată. iată ce mi-a spus despre mine (mă regăsesc 100%):

Sun in Taurus, Moon in Aquarius

You were born with the Sun in Taurus and the Moon in Aquarius. Because of this position of the Sun, you are equipped for a successful life (o daaa). Outwardly you seem unusual, original, and often unorthodox in your life views (mda, un om ciudat în concepţie, multă lume mi-a spus asta…). Your growth has been toward a humanitarian concern for the world at large, but your sometimes radical measures can be offensive to others. You have developed concern for others but your essential nature is primarily concerned with self (egoismul…). The sign of Taurus gives vast amount of power, self-determination, self-reliance, and fixity of purpose (hotărârea atunci când îmi propun ceva, dorinţa nebună de a reuşi). You have channeled these qualities toward universal ends. The fixity of Taurus is apparent in your stubborn clinging to ideas (încăpăţânat, întotdeauna am dreptate). Internally, you are amorous and warm-hearted. But it is very possible that you may be led into complicated, sometimes unhealthy emotional adventures (cerul mi-e martor că numai aşa nimeresc). Often this tendency can frustrate your ambitions, because you aspire to a high position in life. Although magnanimous and liberal, you are not entirely comfortable in your personality role, because your real nature if different (cele 1000 de măşti pe care le schimb atâââât de bine). What others appreciate most in you is your sociability and sympathy. If you are not at ease in your role and are therefore undergoing a psychological struggle, play up the Taurean aspects of your character.

Ascendant in Aquarius, Uranus in the Eleventh House

At the time of your birth the zodiacal sign of Aquarius was ascending in the horizon. Its ruler Uranus is located in the eleventh house. You were born with a natural disposition to be humane, sympathetic, original and refined in your dealings with others. Among your features is the ability to understand human nature in a sympathetic manner (da, mă pricep la oameni). Unfortunately, you do not always act upon your intuitions and may become rationalistic at times when swift and prompt determination is required (dar uneori mai sunt şi idiot, na). The common Aquarian is good and kindly, but usually led astray by eccentric and bizarre companions (mă atrag firile bizare, da). Your tastes are refined and your discrimination keen (discriminareeee, daaaa). You have a natural inclination toward the esoteric and mystical side of life and you could develop some clairvoyant abilities (cei care mă cunosc bine ştiu de pasiunile mele trecute, spiritualitatea, mă rog). Basically you are a lover of freedom; in the realization of this desire you may go to extremes. Although changeable in appearance, your life is guided by very definite and fixed principles, one of which is a constant demand for personal freedom (nimic nu e mai frumos decât să nu fii constrâns de nimeni şi nimic!). In love you are a strange character. You can easily be emotionally attracted to one person and yet unpredictably terminate relationships (mda. aici no comment). As an inventor you have no rival; your problem is that sometimes you lack the practical ability to implement your creations. Professionally you will be successful in any of the following fields of activity: modern science, electrical work, photography, archaeology, astrology, radio etc. This is an indication that your existence will be centered around developing friendships and that the most decisive events will evolve through them. You are a fortunate individual: you always seem to win at bingo, sweepstakes, lotteries, etc (cineva acolo sus mă iubeşte, ştiam asta). Your friendships will be rather unusual and dual-aspected in the sense that a great many of them will benefit you but still present you with considerable difficulty.

Moon in the First House

The Moon is in the first house. This position indicates that you are strongly influenced by your feelings and moods. Your awareness of yourself is influenced by your momentary feelings, and this perception is subject to rapid changes of mood and emotion (schimbător, schimbător şi plin de contradicţii). In time, you will learn to understand why you react as you do to various situations, and then you can begin to change your response patterns and take more control of your life. Others sense your lack of emotional self-sufficiency and tend to get involved in your personal affairs, even if you try to prevent it (spaţiul vital nu trebuie încălcat). You express your sensitivity through an emotional need to nurture and be nurtured by others. While you would like to have guidance and supervision concerning your goals and objectives, it would be better to achieve your aims independently so that you will not feel obligated to others(mai bine mă chinui singur decât să fiu dator cuiva). The advantage of this position lies in your ability to sense other people’s needs and desires. In fact, you have a calming effect on people who are under stress, and this makes you ideally suited for working with the public (priceput la vorbe şi abureli, nimeni ca mine).

Venus in the Second House

Venus is found in the second house at the time of your birth. Intrinsically, this is an ideal astrological position as it promises easy means of livelihood. Money will stream in regularly and readily without excessive effort or preoccupation.

Sun in the Third House

The Sun appears in the third house at the time of your birth. Your individuality as ruled by the Sun must pass several karmic tests of a mental character in order to return to its spiritual abode with a richer knowledge in this state of consciousness. Your mind strives for glory, social success, honors, power and magnanimous elevation by means of intellectual understanding (poate cea mai adevărată propoziţie din toată descrierea). The path for the realization of fame, honor, nobility and advancement lies through study, communication and self-expression. Your views about life are optimistic, self-assured, kind and generous. The liabilities of your mind are a lack of interest in detail or occupations and matters that you regard as being below your dignity (întotdeauna m-am considerat superior şi am fost oarecum scârbit de anumite chestii atât de comune pentru alţii).

Saturn in the Twelfth House

Saturn was in the twelfth house at the time of birth. This planet may place many unpleasant and annoying obstacles in your life, and intensify the feelings you have about the limitations of your environment (nemulţumirea necontenită…). Your professional honor affects your feelings very much and you are well satisfied when things go well. Destiny may have to teach you to tell the difference between fact and fantasy more clearly (peregrinarea între vise şi realitate…). Certain complexes nest in your subconscious and show up in your mind as hypersensitivity, wanting to be alone and to do things by yourself so no one will know how you feel (trist, şi totuşi admit). You need a bit of humor and self-confidence. 

ink. Joi, Noi 12 2009 

noaptea asta tocmai am văzut cel mai frumos film ever. da, nu zic bun, valoros, nu știu și nu dau doi bani de fapt pe ce spun criticii de film. „Ink” este un film cu adevărat frumos. puține filme, în ziua de azi, mai pot spune ceva nou. acest film reușește din plin să te lase cu gura căscată.

ink-movie-review-2

o poveste suprarealistă despre vise și realitate, despre viață și moarte, despre soartă și hazard, despre iubire și lăcomie, despre decădere și penitență, despre bine și rău, un film ce înglobează toate stările ce ne definesc existența. un film ce aprinde deopotrivă imaginația și implicarea afectivă a spectatorului.un film realizat superb, outstanding, imagini onirice și paradisiace, efecte fascinante, cum nu am mai văzut niciodată. o coloană sonoră ce îmi amintește de Amelie, armonizată cu pulsul filmului.

ink-movie-review-3

ink-movie-review-5

mă feresc să dau spoilere. și totuși, lumea visului nu este la fel de reală ca și cea fizică? Succubuși, drifteri, storytelleri vă vor răspunde la această întrebare. o poveste fantastică, o lume mai degrabă creată decât schimbată, un scenariu genial încununat de un final dantelat, neprevăzut.

până astăzi filmul meu preferat a fost Fight Club al lui David Fincher. de azi, filmul meu preferat va fi Ink.
Download

Girl. Marți, Sep 1 2009 

electrizant Luni, Iul 6 2009 

ritmuri electrizante, hipnotice se răsfrâng parcă din toate părţile. Cântecul pluteşte în aer, iminent, apocaliptic. Râul de stele se umflă şi îşi cere tributul. O pasăre pierdută de stol încă mai rătăceşte, gata să cadă rece. şi dintr-o dată… deadcalm:

Haha, don’t freak out, it really is me… Everything is gonna be okay. I’ve been to Earth. I know where it is. And I’m gonna take us there.”

O izbucnire de sunet şi feeling – totul este aproape pierdut. Cântecul sună mai năvalnic şi mai năvalnic. Un tropot antic, un descântec venit dintr-o conştiinţă uitată şi eternă. Sălbatic, omenesc, salvator. Cântecul e povestea.

[the best moment in the history of cinematography> BSG – 3×20 Crossroads]

Spune NU paştelui! Sâmbătă, Apr 18 2009 

urăsc paştele. urăsc credinţa prostească, iraţională, mersul la biserică, închinatul anumitor persoane de fiecare dată când trec pe lângă o biserică, pentru că „aşa se face”.

v-aţi întrebat vreodată de ce la biserică merg numai babele? pentru că se simt din ce în ce mai apropiate de Numărătoarea Inversă şi, într-o încercare disperată, laşă, inutilă de a se feri de retribuţia divină, speră că o să se strecoare şi ele pe o uşiţă dosnică în rai, poate au noroc.

e al doilea paşte pe care nu îl mai sărbătoresc alături de ceilalţi, pentru că:
1. mi se pare o prostie să ţii post, să te autoflagelezi, ca să ce? să diminuezi efectele recesiunii?
2. mi se pare sadic să celebrezi chinurile şi moartea unei fiinţe umane
3. nu simt niciun ataşament faţă de religie (a nu se confunda spiritualul cu credinţa)
4. mi se pare foarte dubioasă faza cu „roşitul ouălor”

aşa că, mă voi delecta cu o friptură în timp ce voi mâncaţi păstârnac. Ha!

Copii, jucaţi-vă Gothic! Luni, Apr 13 2009 

De mult timp mă simt nevoit să vorbesc jocul meu preferat, Gothic. Partea a 3-a. Un joc cu un potenţial imens, după părerea mea. Deşi a fost apreciat ca valoare sub primele două, mie mi se pare unul dintre jocurile ce vor rămâne mult timp în amintirea gamerilor.

Dar bineînţeles, fiecare joc are puncte bune şi puncte slabe. Să începem cu o punere în temă, pentru necunoscători: seria Gothic este considerată cea mai de succes trilogie RPG single player, produsă de nemţii de la JoWood şi Piranha Bytes. Jocul nu a fascinat niciodată prin efecte vizuale nemaivăzute, nici printr-o interfaţă inovatoare, ci prin POVESTE.

Această poveste, unică prin simplitatea şi frumuseţea ei, pune în lumină destinul Eroului fără Nume (numit de alţii şi The Decider, The Redeemer, The Chosen One, The Stranger), un tip cu barbă, un pic cam scund şi slab, cu codiţă, aparent prin nimic deosebit de semenii săi. Sub acest aspect în acelaşi timp misterios şi comun se ascunde o fire puternică, capabilă, destinată unor fapte măreţe.

În Gothic I, acesta este aruncat pur şi simplu în Valea Minelor de pe insula Khorinis, vale populată de scursurile societăţii unui întreg regat ( Myrtana), practic o închisoare imensă, încadrată de o barieră magică. Primul gând care îi vine acestuia în minte, imediat ce este aruncat în această adevărată groapă a ororilor, construită după principiul Infernului lui Dante, eroul trebuind să se adâncească din ce în ce mai tare în inima văii pentru a ajunge la adevărul final (no spoilers :D). Acesta este pus în faţa unor alegeri în dezvoltarea sa personală, nimerind într-un război de-a binelea în interiorul Văii Minelor, între nişte semibarbari, care vor să arunce în aer insula, grupaţi într-o peşteră imensă, care se confruntă cu criminalii şi hoţii lipsiţi de scrupule ce locuiesc într-un castel părăsit din centrul insulei. Balanţa între cele două tabere este fragil susţinută de o sectă ce locuieşte într-o mlaştină, în case suspendate în copaci, fumează încotinuu Swampweed şi slăvesc o entitate care le vorbeşte în somn.

În partea a doua, eroul reuşeşte să evadeze, dar se trezeşte pe jumătate mort şi lipsit de puteri. De data aceasta, eroul trebuie să decidă între a alege să devină paladin, protector al oraşului Khorinis, măcinat de hoţie, criminalitate, a-şi vinde serviciile ca mercenar unui mare bogătaş, sau a se retrage în munţi, la mănăstirea lui Innos, şi a deveni ulterior un Magician de Foc. Bineîneţeles, răul este prezent şi aici, orcii fiind din ce în ce mai numeroşi, conduşi de dragoni. Şi de această dată, eroul restabileşte ordinea şi pleacă pe continent cu o corabie, alături de cei mai buni prieteni ai săi.


În sfârşit, ajungem la Gothic 3. Întorcându-se pe continent, eroul, care spera să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi, găseşte o ţară subjugată de orci. Rebelii, conduşi de rege, trăiesc ascunşi, aşteptând momentul prielnic ca să lovească în orci şi mercenarii lor. Rangerii, protectori ai pădurii, conduşi de liderii lor spirituali, druizii, refuză să se implice. Între toate aceste tabere, eroul mai poate alege barbarii din nord, animaţi doar de 3 dorinţe : să bea, să vâneze orci, şi să îl slăvească pe Innos, nomazii, o civilizaţiea deşertului, pe cale de dispariţie, conduşi de liderii lor, Water Mages, aflaţi şi ei în conflict cu Hashishinii, negustorii de sclavi, ce au ridicat adevărate palate şi s-au îngropat în aur.
Lumea este imensă, variind de la ţinuturi acoperite de zăpadă până la vastele deşerturi ale Varantului. Spre deosebire de jocurile gen Oblivion, în Gothic 3, fiecare peisaj este construit grandios, minuţios, nu vei avea niciodată o impresie de deja-vu când intri într-o peşteră. No Lego Style. Niciun alt joc nu a reuşit să recreeze atmosfera naturală, societatea construită de seria Gothic.
Lanţul de questuri este genial, poate cel mai complex ever, construit după principiul lui Huygens (cine ştie fizică ştie şi la mă refer). Eh, punctul de început al oscilaţiei îl constituie apariţia eroului într-o lume care îşi găsise un echilibru aparent, acesta creând astfel unde în jurul său, în toate direcţiile. Mult superior rivalului Oblivion, care are questuri liniare, complet neinventive, care puteau ţine treji numai pe geekşi. Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că primele două Gothicuri erau bazate mai mult pe intuiţie, pe mister şi descoperire, Gothic 3 este ucis la cifre… gen ai 56 % reputaţie cu nomazii, ai Ancient Knowledge 231 etc.
Încă ceva ce nu mi-a plăcut la joc, vocile sunt schimbate, la bagă prea mult bas, toţi bărbaţii au mai mulţi muşchi (de exemplu, Diego a fost transformat dintr-un tip subtil, viclean, abil tocmai prin inteligenţa sa, cu o voce pe care greu o uitai, într-un muşchiuleţ cu vocea total schimbată, care nu are prea mare rol în questul principal…).Rezultă o grămadă de tipi testosteronizaţi, lipseşte chiar şi umorul sadic al eroului principal, care făcea haz de necaz exact când era nevoie pentru a destinde atmosfera.

De o lună, mă tot joc Gothic 3, l-am terminat în toate felurile posibile, am nivelul 79 (80 poţi face doar foarte greu, pentru că nu prea mai ai ce omorî). Concluzie, un joc genial, antrenant, care după numai 5 minute de joc de acaparează total. Dovadă stau toate persoanele care au jucat seria Gothic, care mi-au dat dreptate de altfel. 😛 so, kids, stop plying WoW, DotA, CS, NFS and FIFA. Gothic > all. Totuşi, aş sugera să începeţi cu Gothic 1, dacă vă hotărâţi să vă apucaţi.

Comediantul Duminică, Mar 15 2009 

heard joke once.

man goes to doctor.
says he’s depressed.
says life seems harsh and cruel.
says he feels all alone in a threatening world
where what lies ahead is vague and uncertain.

doctor says
„treatment is simple.
great clown Pagliacci is in town tonight.
go and see him.
that should pick you up.”

man bursts into tears.
says:
„but, doctor…

…I am Pagliacci.”

Recomandările mele Miercuri, Mar 11 2009 

Ce mă gândeam eu, că nu am postat niciodată nişte recomandări de-ale mele în materie de filme. Aşa că, uite fac o listă cu 20 de filme (de după anul 2000) care mie mi-au plăcut şi care, după părerea mea sunt MUST SEE pentru orice om cu IQ mai mare de 110 (este o listă, nu un clasament). Poate unii ştiţi o parte/cea mai mare parte. Totuşi, pentru cei care vor să vadă nişte filme cu adevărat bune, pot începe cu lista aceasta.

Adaptation (Spike Jonze)
Zodiac (David Fincher)
Dogville (Lars von Trier)
Lost in Translation (Sofia Coppola)
Control
24 Hour Party People
About Schmidt (Alexander Payne)
Frost/Nixon (Ron Howard)
Big Fish (Tim Burton)
Punch-Drunk Love (Paul Thomas Anderson)
Waking Life (Richard Linklater)
Burn After Reading (fraţii Cohen)
Stranger Than Fiction
Little Miss Sunshine
Crash (Paul Haggis)
In Bruges
V for Vendetta
The Curious Case of Benjamin Button (David Fincher)
The Wrestler (Darren Aronofksy)
Mulholland Dr. (David Lynch)

Ceremony Vineri, Mar 6 2009 

abia acum realizez că Victor Petrini are dreptate.
ultimul rând al cărţii.
rezumă tot. separă oamenii care există de cei care nu există cu adevărat.
eu nu exist.

„This is why events unnerve me,
They find it all, a different story,
Notice whom for wheels are turning,
Turn again and turn towards this time,
All she asks the strength to hold me,
Then again the same old story,
World will travel, oh, so quickly,
Travel first and lean towards this time.

Oh, I’ll break them down, no mercy shown,
Heaven knows, it’s got to be this time,
Watching her, the things she said,
The times she cried,
Too frail to wake this time.

Oh I’ll break them down, no mercy shown
Heaven knows, it’s got to be this time,
Avenues all lined with trees,
Picture me and then you start watching,

Watching forever, forever,
Watching love grow, forever,
Letting me know, forever.”

vomit2 Miercuri, Feb 25 2009 

cam toată lumea mi se pare respingătoare. privesc atent feţele şi, oricât de frumoase, se schimonosesc, se transformă în icoane ale lipsei de semnificaţie. numai pentru o secundă. după care impresia fulgerătoare si totuşi atât de puternică pe care mi-au lăsat-o îmi pulsează în cap, îmi palpitează în faţa ochilor, îmi scrijeleşte obsesiv până şi cel mai ascuns cotlon al percepţiei.

creaturi androgine rupte dintr-o poveste abjectă, incestă, oameni nedefiniţi, intangibili. trăsături sub care nu se ascunde nimic, chipuri modelate parcă din lut. timp de numai o clipă, sub abandonul vostru simplu, sub ochii pierduţi undeva departe, lipseşte ceva esenţial ca să aveţi acea nobleţe umană, dar nu ştiu cu exactitate ce.

am crezut că e doar o părere până mai recent. dar în ultimul timp am fost foarte atent – disproporţii groteşti, tipare tremurânde, o compoziţie incompletă şi imperfectă a unui artist ce se vrea perfect şi complet.

în fond, cred că asta e problema mea – IMPERFECŢIUNEA

vomit Sâmbătă, Feb 14 2009 

14 februarie cică. nu am subscris niciodată la această sărbătoare. nu cred în ceea ce reprezintă ea, nu cred că există genul ăla de sentiment inexplicabil şi absurd; majoritatea oamenilor o confundă cu stări adiacente – cum ar fi aviditatea după banii partenerului, nevoia de a avea pe cineva cu care să ţi-o tragi când nu ai ce face, confortul psihologic ce rezultă din faptul că lumea ştie că „eşti combinat, hî, hî”, plictiseala, afecţiunea prostească ce rezultă după mult timp de convieţuire împreună etc.
felicitări, îngeraşi, inimioare, vitrine roz – depresia Sf. Valentin. toate chestiile astea mici ce încearcă să transpună în plan material un sentiment presupus grandios, spiritual, mă fac să cred că toată lumea asta e o mare minciună. mă minte pe mine şi pe ea.
e, hai că deja aberez. aşa cum spunea şi Kurt Cobain, „Oh well, whatever, nevermind”.

Ps: la mulţi ani, Grasule! 🙂 eşti cel mai bun frate din lume 🙂

sounds from heaven Joi, Feb 12 2009 

ieri am văzut „Control”. azi iar.
ieri am ascultat numai Joy Division. azi iar.
18 mai 1980 – moare Ian Curtis la vârsta de 23 de ani.
18 mai 1990 – se naşte eu.
Atmosphere – parcă raiul plânge. plânge pentru tot ce e frumos, trist, nedrept.

„Walk in silence,
Don’t walk away, in silence.
See the danger,
Always danger,
Endless talking,
Life rebuilding,
Don’t walk away…

Walk in silence,
Don’t turn away, in silence.
Your confusion,
My illusion,
Worn like a mask of self-hate,
Confronts and then dies.
Don’t walk away…

People like you find it easy,
Naked to see,
Walking on air.
Hunting by the rivers,
Through the streets,
Every corner abandoned too soon,
Set down with due care.
Don’t walk away in silence,
Don’t walk away…”

îmblânzitorul Sâmbătă, Feb 7 2009 

[înainte de acest blog entry se precizează clar că autorul nu simpatizează cu nicio ideologie politică totalitară, a fost doar fascinat de discursul de la Nuremberg din 1938]

mişcarea browniană! vă preumblaţi aiurea ici-colo, mici particule haotice din naştere. nu urmaţi niciun tipic, nu aveţi niciun plan, nu vă lăsaţi decât duse dampulea de imposibilitatea voastră de a vă decide singure direcţia. aveţi nevoie de un magnet în mijlocul vostru, să vă ademenească, să vă farmece cu perspectiva suprafeţei sale reci. magnetul vă poate transforma dintr-un ansamblu de particule într-o Substanţă.

vorba senzuală a Şamanului manipulând masele. mii de perechi de ochi au o singură privire. Abandon, încredere totală în totem, o forţă ce zace ascunsă gata să împrăştie plumb atunci când Vocea va porunci. mii de ochi, una şi aceeaşi fiinţă. o vietate mare, compactă, gata să fie dusă spre moarte ori viaţă, spre bogăţie şi incest, spre tot ce este inexplicabil şi abject.

Îmblânzitorul este conştient că nu are voie să dea greş. Fiecare tonalitate falsă, fiecare diez aşezat greşit în acest cântec al său neîntrerupt îl pot duce la pieire. Şarpele ce se ridică din urnă hipnotizat de ritmurile orfeice nu trebuie să simtă că este folosit, că este transformat într-un obiect, într-o armă.

Îmblânzitorul ştie că arta pe care o practică el este în acelaşi timp cea mai periculoasă şi cea mai frumoasă…

Earth’s Most Beloved Son Miercuri, Feb 4 2009 

„Cel mai iubit dintre pamanteni” a fost caracterizat drept „romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un destin”. (Eugen Simion)
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-l iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.
Existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu destinul luciferic: „caderea” in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie „treptele” coborarii in „subterana”.

Victor Petrini este un idealist – pentru el, sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea. Dezamagit de nenumarate ori, acesta devine un Mare Singuratic, un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu, personaj fascinant si unic in literatura romana.

(hmmmm, suna cunoscut…)

My Oscar Predictions Duminică, Ian 18 2009 

şi iată că a venit luna ianuarie + asta înseamnăăăă….. că începe febra Oscar! după ce Slumdog Millionaire a măturat pe jos cu concurenţa la Globurile de Aur, sper că lumea o va lăsa mai uşor şi filmul se va stabili acolo unde îi este locul: în orice caz, NU cel mai bun film al anului 2008. An care, de ce să nu recunoaştem, a fost cu mult mai înfloritor decât precedentul din punct de vedere cinematografic. Pe lângă mult-aşteptatul Dark Knight apărut vara (care de altfel s-a şi ridicat la nivelul aşteptat), luna decembrie a adus cu ea poate cea mai bună avalanşă de filme a ultimilor ani: The Wrestler, The Curious Case of Benjamin Buttons, Slumdog Millionaire, Frost Nixon sau chiar Milk (pe care încă nu l-am văzut).

Părerea mea este că anul acesta nu va avea un mare câştigător – întrucât Oscarurile vor fi împărţite frăţeşte, DAR va avea doi mari pierzători: The Dark Knight şi Benjamin Buttons – filme foarte bune din toate punctele de vedere, ireproşabile chiar, dar nu îndeajuns de „touching” încât să fure mai mult de un Oscar, două.

Anul ăsta am avut parte şi de comedii bune – In Bruges, Tropic Thunder, Burn After Reading, construite atipic, seci, pe gustul meu. Categoria de animaţie va fi dominată de WALL-E şi Kung Fu Panda, lupta fiind totuşi câştigată de roboţel. Aşa că voi face prezicerile mele pentru nominalizări şi victorii (titlurile cu majuscule înseamnă Winner):

Cel mai bun film:

THE CURIOUS CASE OF BENJAMIN BUTTONS

The Dark Knight

The Wrestler

Milk

Slumdog Millionaire


Cel mai bun regizor:

BOYLE – Slumdog Millionaire

Fincher – Benjamin Button

Howard – Frost/ Nixon

Nolan – Dark Knight

Van Sant – Milk

Cel mai bun actor:

Jenkins – The Visitor

Langella – Frost/Nixon

Penn – Milk

Pitt – Benjamin Button

ROURKE – The Wrestler

Cea mai bună actriţă:

Hathaway – Rachel Getting Married

Hawkins – Happy-Go-Lucky

Jolie – Changeling

WINSLET – Revolutionary Road

Streep – Doubt

Cel mai bun actor în rol secundar:

Brolin – Milk

Downey Jr – Tropic Thunder

HoffmanDoubt

LEDGER – The Dark Knight

Cruise – Tropic Thunder

Cea mai bună actriţă în rol secundar:

CRUZ – Vicky Christina Barcelona

Davis – Doubt

Henson – Curious Case of Benjamin Buttons

McDormand – Burn After Reading

Tomei – The Wrestler


Cel mai bun scenariu original:

Wall-E

Rachel Getting Married

MILK

Vicky Christina Barcelona

The Visitor

Cel mai bun scenariu adaptat:

Curious Case of Benjamin Button

Doubt

Frost/Nixon

THE READER

Slumdog Millionaire

La restul categoriilor nu mă bag – probabil că pentru imagine şi efecte va lua Benjamin Buttons, la cea mai bună coloană sonoră The Wrestler. Cele mai multe nominalizări le va lua Benjamin Buttons cu siguranţă – peste 10. Iron Man va fi o mare dezamăgire, primind maxim 2 nominalizări.

În concluzie, anul 2008 a fost unul dintre cei mai buni ani cinematografici, poate chiar cel mai bun după 2000. părerea mea 🙂

STALKER – şi atât. Miercuri, Ian 14 2009 

Să facem ca tot ce-am plănuit să devină realitate. Să-i facem să creadă. Şi să râdă de propriile lor pasiuni. Pentru că, tot ce numesc ei „pasiune” e, de fapt, o anume energie emoţională produsă de frecarea sufletelor lor cu lumea exterioară. Şi, ce-i mai important, să-i facem să creadă în ei înşisi.

Să fie neajutoraţi ca nişte copilaşi, pentru că slăbiciunea e o minune, iar tăria e un nimic. Imediat după naştere, omul e fără putere şi flexibil, când moare, e rigid şi insensibil. Când un copac e în creştere, e fragil şi elastic, dar când e uscat şi rigid, el moare. Rigiditatea şi tăria sunt însoţitorii morţii. Elasticitatea şi lipsa de putere sunt expresii ale prospeţimii vieţii. Pentru că ceea ce s-a rigidizat nu învinge niciodată…

Pagina următoare »