un gând scurt Duminică, Ian 31 2010 

mijlocul sesiunii. wake up 10:15, no stress. bagă muzica la maxim. în 5 minute vin vecinele cu o falcă în cer și una în pământ – muzica mai înceeeet, dobiii! e sesiune! uită-te la telefon. 3 mesaje noaptea asta Oooo. fă un pic de curat că iar ai transformat camera într-un altar al nepăsării. 3-4 țigări și  cafea. îți amintești de haosul de ieri de la mate. un zâmbet larg. înțelegi mai bine la ce se rezumă totul: ideea e să treci prin mocirlă fără a te murdări.

că tot își dau cu părerea toți proștii despre politică… Sâmbătă, Dec 5 2009 

după cum se știe, duminică sunt alegeri… again.

acum două săptămâni am încercat și eu să votez, dar nu am reușit. 4 lei mi s-a părut un preț prea mare pentru a-mi muta domiciliul în București, așa că eram obligat să votez la secție specială, pe proprie declarație bla-bla. m-am pus la coada imensă de la Gara de Nord pe la 8 seara, la 9 s-a închis votul. după cum probabil majoritatea știți, sunt liberal și aș fi votat cu Antonescu. era cel mai vertical, cel mai promițător, un om cu idei deschise și claritate în gândire, exact de ce avea nevoie țara asta în momentul de cumpănă prin care trecem.

Crin Antonescu nu „s-a ales”, că na, românul de rând… dacă nu îi promiți marea cu sarea, nu îi dai o sacoșă cu mâncare sau nu îl ataci pe alt candidat subversiv, crede că nu ai inițiativă. vorba lui Lăpușneanu – „Proști, da’ mulți!” Lăsându-l la o parte pe Antonescu, care e scos din cursă și tardiv pentru compătimiri, voi încerca să mă concentrez asupra duelului Geoană – Băsescu. Probabil vă mirați că scriu eu despre politică (întrucât în general nu îmi place să influențez părerea oamenilor în niciun fel), dar de data asta mi se pare că suntem cu toții pe marginea unei prăpăstii imense.

Q:DE CE?

A: Pentru că Băsescu.

Băsescu este un om periculos, un om periculos în postura de lider. În acești 5 ani, am observat cu mare atenție parcursul său ca președinte. Un traseu sinuos, plin de scandaluri și peripeții; zâmbărețul s-a strecurat ca un șarpe, datorită sprijinului necontenit și încrederii nețărmuite a poporului în bunele sale intenții, care nu au fost niciodată puse la îndoială. Un personaj oarecum ieșit din tiparele politice, mârlan, misogin, miștocar – se pliază pe trăsăturile românului de rând, nu? Ne place Băsescu pentru că se comportă ca noi.

Totuși, toată paleta asta de trăsături este oarecum neimportantă, dacă nu ar fi coroborată cu ceea ce îl face pe Băsescu cu adevărat periculos: setea de putere… Băsescu a ajuns președinte al României într-un timp oarecum scurt – fost marinar, câțiva ani primar al capitalei, după aceea direct președinte. niciun alt personaj nu a avut o ascensiune fulminantă ca a lui. Cu toții știm de lacrimile de crocodil, așa zisele probleme de sănătate ale lui Stolojan, care de fapt au fost un simplu șantaj sfârșit cu un compromis. Eh, și băiatul, o dată ajuns președinte, își pune în gând să rămână acolo cu orice preț. Conflictele permanente cu Parlamentul, guvernele ce au fost schimbate, Băsescu, cu fiecare decizie, cu fiecare mutare gândită, a dat turnuri ce au concentrat din ce în ce mai multă putere politică în mâna lui.

Ca de exemplu, referendumul recent – oare de ce vrea Băsescu Parlament unicameral? oare salariile a 160 de deputați sunt cele care ne împiedică să ieșim din criza asta? sau poate ne dorim o țigară cu un singur filtru în locul uneia double-filter?… Parlamentul bicameral este o condiție și o garanție a păstrării unui regim democratic, asta o învățăm din clasa a 7-a, de la Cultură Civică. Ar fi mult mai ușor, domnule Băsescu, cu Parlament unicameral, nu-i așa?

Nu pot la ora aceasta să scot mai multe despre intențiile ascunse ale lui Băsescu, dar pun o întrebare și vă las pe voi să reflectați: Găsiți cumva vreo asemănare între profilul psihologic al lui Băsescu și cel al lui Ceaușescu?

Încă 3 chestii semnificative:

1) lovitul copilului – toată lumea a susținut că scena nu e trucată, numai Băsescu nu. Să lovești un copil? și să nici nu recunoști că ai greșit și să nu îți ceri măcar scuze?…

2)cadoul dăruit de Geoană la confruntarea directă: un Cod al Bunelor Maniere. să sperăm că îl va folosi pe viitor.

3)m-a scârbit strategia de folosi un manelist pentru a câștiga mai multe voturi de la țigani și tărani. e absolut jalnic. De la Patapievici la Guță în 5 ani e o performață fabuloasă, domnule Băsescu!

Cu Geoană nu am nimic, știu că unii îl consideră marionetă, jalnic etc. Dar cu siguranță nu va pune niciodată în pericol regimul democratic. Ar fi un președinte comun, care și-ar face treaba pur și simplu, fără tam-tam, glumițe, scandaluri. El are votul meu. Și de data aceasta, mă voi trezi de la 7 dimineața duminică și mă voi așeza frumos la coadă.

ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM?

– Dacă iese din nou Băsescu președinte, nu știu. Probabil va da un decret nou prin care președintele are dreptul la mai mult de doar două mandate pe viață, sau probabil pur și simplu se va desemna singur peste 5 ani. Ideea e că dacă nu scăpăm acum de el, nu mai scăpăm deloc. Totalitarism, tiranie, spuneți-i cum vreți. Bine nu va fi, asta e sigur. Și eu am întotdeauna dreptate, toată lumea știe asta.

– Dacă nu iese din nou Băsescu, PDL se va descotorisi de el în maximum 2 luni de la eșec. Ar rămâne un balast inutil, la care cu toții ar renunța fără nicio remușcare. Nu am mai auzi nimic de el, s-ar da la fund de tot.

Cam atât pe ziua de azi. Poate că v-am pus un pic pe gânduri. Exercitați-vă dreptul la vot așa cum considerați, dacă totuși am reușit să schimb o părere sau două, ar însemna că nu am pierdut o jumătate de oră din viața mea degeaba.

un rezumat al caracterului meu Duminică, Noi 29 2009 

se ştie că sunt oarecum obsedat de astrologie şi că sunt într-o căutare continuă a unei explicaţii pentru firea şi defectele mele. zilele astea am găsit un zodiac extrem de complex care, conform orei, poziţiei, condiţiilor în care te-ai născut ( plus multor alte aspecte), îţi oferă practic o descriere fidelă a propriei firi. am citit multe zodiace… dar de data asta chiar am rămas cu gura căscată. iată ce mi-a spus despre mine (mă regăsesc 100%):

Sun in Taurus, Moon in Aquarius

You were born with the Sun in Taurus and the Moon in Aquarius. Because of this position of the Sun, you are equipped for a successful life (o daaa). Outwardly you seem unusual, original, and often unorthodox in your life views (mda, un om ciudat în concepţie, multă lume mi-a spus asta…). Your growth has been toward a humanitarian concern for the world at large, but your sometimes radical measures can be offensive to others. You have developed concern for others but your essential nature is primarily concerned with self (egoismul…). The sign of Taurus gives vast amount of power, self-determination, self-reliance, and fixity of purpose (hotărârea atunci când îmi propun ceva, dorinţa nebună de a reuşi). You have channeled these qualities toward universal ends. The fixity of Taurus is apparent in your stubborn clinging to ideas (încăpăţânat, întotdeauna am dreptate). Internally, you are amorous and warm-hearted. But it is very possible that you may be led into complicated, sometimes unhealthy emotional adventures (cerul mi-e martor că numai aşa nimeresc). Often this tendency can frustrate your ambitions, because you aspire to a high position in life. Although magnanimous and liberal, you are not entirely comfortable in your personality role, because your real nature if different (cele 1000 de măşti pe care le schimb atâââât de bine). What others appreciate most in you is your sociability and sympathy. If you are not at ease in your role and are therefore undergoing a psychological struggle, play up the Taurean aspects of your character.

Ascendant in Aquarius, Uranus in the Eleventh House

At the time of your birth the zodiacal sign of Aquarius was ascending in the horizon. Its ruler Uranus is located in the eleventh house. You were born with a natural disposition to be humane, sympathetic, original and refined in your dealings with others. Among your features is the ability to understand human nature in a sympathetic manner (da, mă pricep la oameni). Unfortunately, you do not always act upon your intuitions and may become rationalistic at times when swift and prompt determination is required (dar uneori mai sunt şi idiot, na). The common Aquarian is good and kindly, but usually led astray by eccentric and bizarre companions (mă atrag firile bizare, da). Your tastes are refined and your discrimination keen (discriminareeee, daaaa). You have a natural inclination toward the esoteric and mystical side of life and you could develop some clairvoyant abilities (cei care mă cunosc bine ştiu de pasiunile mele trecute, spiritualitatea, mă rog). Basically you are a lover of freedom; in the realization of this desire you may go to extremes. Although changeable in appearance, your life is guided by very definite and fixed principles, one of which is a constant demand for personal freedom (nimic nu e mai frumos decât să nu fii constrâns de nimeni şi nimic!). In love you are a strange character. You can easily be emotionally attracted to one person and yet unpredictably terminate relationships (mda. aici no comment). As an inventor you have no rival; your problem is that sometimes you lack the practical ability to implement your creations. Professionally you will be successful in any of the following fields of activity: modern science, electrical work, photography, archaeology, astrology, radio etc. This is an indication that your existence will be centered around developing friendships and that the most decisive events will evolve through them. You are a fortunate individual: you always seem to win at bingo, sweepstakes, lotteries, etc (cineva acolo sus mă iubeşte, ştiam asta). Your friendships will be rather unusual and dual-aspected in the sense that a great many of them will benefit you but still present you with considerable difficulty.

Moon in the First House

The Moon is in the first house. This position indicates that you are strongly influenced by your feelings and moods. Your awareness of yourself is influenced by your momentary feelings, and this perception is subject to rapid changes of mood and emotion (schimbător, schimbător şi plin de contradicţii). In time, you will learn to understand why you react as you do to various situations, and then you can begin to change your response patterns and take more control of your life. Others sense your lack of emotional self-sufficiency and tend to get involved in your personal affairs, even if you try to prevent it (spaţiul vital nu trebuie încălcat). You express your sensitivity through an emotional need to nurture and be nurtured by others. While you would like to have guidance and supervision concerning your goals and objectives, it would be better to achieve your aims independently so that you will not feel obligated to others(mai bine mă chinui singur decât să fiu dator cuiva). The advantage of this position lies in your ability to sense other people’s needs and desires. In fact, you have a calming effect on people who are under stress, and this makes you ideally suited for working with the public (priceput la vorbe şi abureli, nimeni ca mine).

Venus in the Second House

Venus is found in the second house at the time of your birth. Intrinsically, this is an ideal astrological position as it promises easy means of livelihood. Money will stream in regularly and readily without excessive effort or preoccupation.

Sun in the Third House

The Sun appears in the third house at the time of your birth. Your individuality as ruled by the Sun must pass several karmic tests of a mental character in order to return to its spiritual abode with a richer knowledge in this state of consciousness. Your mind strives for glory, social success, honors, power and magnanimous elevation by means of intellectual understanding (poate cea mai adevărată propoziţie din toată descrierea). The path for the realization of fame, honor, nobility and advancement lies through study, communication and self-expression. Your views about life are optimistic, self-assured, kind and generous. The liabilities of your mind are a lack of interest in detail or occupations and matters that you regard as being below your dignity (întotdeauna m-am considerat superior şi am fost oarecum scârbit de anumite chestii atât de comune pentru alţii).

Saturn in the Twelfth House

Saturn was in the twelfth house at the time of birth. This planet may place many unpleasant and annoying obstacles in your life, and intensify the feelings you have about the limitations of your environment (nemulţumirea necontenită…). Your professional honor affects your feelings very much and you are well satisfied when things go well. Destiny may have to teach you to tell the difference between fact and fantasy more clearly (peregrinarea între vise şi realitate…). Certain complexes nest in your subconscious and show up in your mind as hypersensitivity, wanting to be alone and to do things by yourself so no one will know how you feel (trist, şi totuşi admit). You need a bit of humor and self-confidence. 

ink. Joi, Noi 12 2009 

noaptea asta tocmai am văzut cel mai frumos film ever. da, nu zic bun, valoros, nu știu și nu dau doi bani de fapt pe ce spun criticii de film. „Ink” este un film cu adevărat frumos. puține filme, în ziua de azi, mai pot spune ceva nou. acest film reușește din plin să te lase cu gura căscată.

ink-movie-review-2

o poveste suprarealistă despre vise și realitate, despre viață și moarte, despre soartă și hazard, despre iubire și lăcomie, despre decădere și penitență, despre bine și rău, un film ce înglobează toate stările ce ne definesc existența. un film ce aprinde deopotrivă imaginația și implicarea afectivă a spectatorului.un film realizat superb, outstanding, imagini onirice și paradisiace, efecte fascinante, cum nu am mai văzut niciodată. o coloană sonoră ce îmi amintește de Amelie, armonizată cu pulsul filmului.

ink-movie-review-3

ink-movie-review-5

mă feresc să dau spoilere. și totuși, lumea visului nu este la fel de reală ca și cea fizică? Succubuși, drifteri, storytelleri vă vor răspunde la această întrebare. o poveste fantastică, o lume mai degrabă creată decât schimbată, un scenariu genial încununat de un final dantelat, neprevăzut.

până astăzi filmul meu preferat a fost Fight Club al lui David Fincher. de azi, filmul meu preferat va fi Ink.
Download

despre vicii şi artă Duminică, Aug 30 2009 

„calea excesului conduce către palatul înţelepciunii” spunea odată William Blake. este ciudată această tendinţă a omului, o dată intrat pe o pantă descendentă, de a prinde gustul căderii, de a-şi savura declinul. scafandrii sunt întotdeauna tentaţi să se afunde mai mult şi mai mult în abis, numai din curiozitate, din dorinţa de a palpa fundul întunecat şi presupus intangibil, până când presiunea le zdrobeşte timpanele şi mor. asemenea, viciatul, în căutarea inimaginabilului, mereu dornic să arunce o privire furişă către partea cealaltă, inaccesibilă, se abandonează într-o continuă şi perseverentă agonie a simţurilor. şi totuşi…

şi totuşi… cei ce reuşesc să smulgă o fărâmă din ambrozia atât de căutată a revelaţiei universale devin ireversibil speciali, artişti – oameni al căror spirit a încorporat acea fărâmă, oameni al căror calm interior a fost tulburat pentru eternitate. oi ce se detaşează de turmă şi se metamorfozează în păstori, pentru că ei ştiu, sau măcar intuiesc drumul.

spunea cineva că suma tuturor viciilor este întotdeauna o constantă. şi aici nu ne referim numai la alcool, ţigări şi alte chestii nocive. orice activitate repetitivă, care te defineşte şi nu este neapărat necesară unei existenţe neieşite din comun este un viciu. cititul ziarului dimineaţa, rosul unghiilor, siesta de după masă, jocurile de pe calculator, chiar şi obsesiile construite în jurul unor persoane. dereglarea acestui echilibru mai sus menţionat poate duce la pieire sau la iluminare – numai soarta este în măsură să decidă.

teoria mea: cum ar fi lumea lipsită de vicii şi viciaţi? ar fi stagnantă, lipsită de artă, doar o frescă rece şi robotică.

„zona este pentru cei fără de speranţă

pentru că ei s-au învins pe ei înşişi” (STALKER)

Despre cocalari şi extincţia lor Luni, Mar 9 2009 

[voi face un experiment: voi încerca să tratez şi o temă socială, să vedem ce iese]
unde întorc ochii, văd numai personaje de poveste: freaza tip streaşină (întotdeauna de sezon, nu poţi şti când începe subit o ploaie) ce se arcuieşte falnic peste o figură de eunuc, probabil cu tricou alb mulat prin care se vede maroneala sfârcurilor ( şi aşa îţi dai seama şi dacă suferă de ginecomastie; cine nu ştie ce înseamnă ginecomastie să se informeze ).
pare cunoscut? da, este chiar el, românul postdouămiist, zornăind cheile de la bolid, el, monument al bunăstării şi şmecheriei, reprezentant de seamă al epocii de aur prin care trecem. un adevărat Făt- Frumos autohton, ce salvează periodic Ilene Cosânzene cu câte un suc, o chestie, merge regulat la sală şi e fanul filmelor cu Jet Li şi B.D.
Numit generic şi COCALAR.
această fire atât de complexă şi deosebită nu putea apărea decât printr-un miracol dumnezeiesc, pe care voi încerca să îl explic.

Mecanismul este destul de simplu -înainte de 1989, românii duceau lipsă de o grămadă de chestii. anul 1989 a marcat înlocuirea economiei de stat cu economia de piaţă. Românul, fire înclinată spre excese, a devenit liber ca pasărea cerului să strângă, să agonisească, să simtă gustul banului, să se îmbăieze în dulcea şi abia descoperita ispită pe care banul o reprezenta. Acesta eşuează lamentabil în extrema tentantă a materialismului, reacţie de contraatac al firii sale frustrate şi oprimate ce a aşteptat atâţia ani buni să iasă la iveală. şi aici vorbesc de un materialism complet, total, prezent parcă şi în aerul prăfuit. Capitalismul greşit înţeles este transformat într-o religie, scopul final devenind etalarea propriei prosperităţi într-un mod ostentativ.

Această schimbare a priorităţilor implică şi o deculturalizare treptată. Ieri am intrat aiurea pe hi5, şi citesc undeva: „Sunt fetiţă alintată / Şi de zdrenţe invidiată”. Printr-o forţă expresivă cum rar întâlnim, se evidenţiază descendenţa ilustră a autoarei, transfomată într-o adevărată nimfă autohtonă, transcendentă în absolut, devenind un simbol al purităţii fizice şi spirituale. Parcă îmi aminteşte de o doină pierdută în negura timpului… Noncultura, nonvaloarea devin elemente definitorii ale societăţii postdouămiiste, asta dacă sunt încununate de bani, bani, bani!

Se împlinesc în curând 20 de ani de la instaurarea capitalismului şi a monştrilor pe care acesta i-a născut. Mă întreb cât o să mai ţină moda asta a cocalarilor. Poate caracteristica esenţială a românilor, spunea cineva, este aceea că nu vom putea niciodată afirma că avem o identitate formată, aflându-ne mereu într-o continuă transformare. Această abilitate de a ne camufla în funcţie de mediu, asemeni cameleonului, această uşuritate în schimbare, flexibiltate a firii, ne va ajuta probabil să scăpăm şi de flagelul pe care eu l-am ironizat mai sus. Totuşi, mă întreb cînd.

Not really Joi, Feb 19 2009 

nimic nou. nimic vechi. aceeaşi mare poveste. acelaşi rai căzut. aceiaşi îngeri murdari şi amorţiţi. aceleaşi inimi care nu bat sincron. vise date la maşina de tocat. suntem oameni, nu ne trebuie vise. suntem geci albastre şi roşii trecând pe stradă, furioase când vântul ne fură umbrela. mergem, ne oprim, iar mergem.
spuneam cu vreo lună în urmă că aş vrea să cumpăr câte o Cola pentru toată lumea. să împart câte un zâmbet fiecărui necunoscut. un pic din bucuria aceea sinceră, primară. eh, îmi retrag cuvintele.
mnu cred că voi mai prea scrie o vreme. nu poţi să şi trăieşti viaţa şi să o şi înţelegi în acelaşi timp, nu? well, I choose life. plus că sunt prea plictisit şi whatever ca să mai am inspiraţie.

„still cries at a good film,
still kisses with saliva,
no longer empty and frantic
calm,
fitter,
healthier and more productive”

bine zis.

vomit Sâmbătă, Feb 14 2009 

14 februarie cică. nu am subscris niciodată la această sărbătoare. nu cred în ceea ce reprezintă ea, nu cred că există genul ăla de sentiment inexplicabil şi absurd; majoritatea oamenilor o confundă cu stări adiacente – cum ar fi aviditatea după banii partenerului, nevoia de a avea pe cineva cu care să ţi-o tragi când nu ai ce face, confortul psihologic ce rezultă din faptul că lumea ştie că „eşti combinat, hî, hî”, plictiseala, afecţiunea prostească ce rezultă după mult timp de convieţuire împreună etc.
felicitări, îngeraşi, inimioare, vitrine roz – depresia Sf. Valentin. toate chestiile astea mici ce încearcă să transpună în plan material un sentiment presupus grandios, spiritual, mă fac să cred că toată lumea asta e o mare minciună. mă minte pe mine şi pe ea.
e, hai că deja aberez. aşa cum spunea şi Kurt Cobain, „Oh well, whatever, nevermind”.

Ps: la mulţi ani, Grasule! 🙂 eşti cel mai bun frate din lume 🙂

îmblânzitorul Sâmbătă, Feb 7 2009 

[înainte de acest blog entry se precizează clar că autorul nu simpatizează cu nicio ideologie politică totalitară, a fost doar fascinat de discursul de la Nuremberg din 1938]

mişcarea browniană! vă preumblaţi aiurea ici-colo, mici particule haotice din naştere. nu urmaţi niciun tipic, nu aveţi niciun plan, nu vă lăsaţi decât duse dampulea de imposibilitatea voastră de a vă decide singure direcţia. aveţi nevoie de un magnet în mijlocul vostru, să vă ademenească, să vă farmece cu perspectiva suprafeţei sale reci. magnetul vă poate transforma dintr-un ansamblu de particule într-o Substanţă.

vorba senzuală a Şamanului manipulând masele. mii de perechi de ochi au o singură privire. Abandon, încredere totală în totem, o forţă ce zace ascunsă gata să împrăştie plumb atunci când Vocea va porunci. mii de ochi, una şi aceeaşi fiinţă. o vietate mare, compactă, gata să fie dusă spre moarte ori viaţă, spre bogăţie şi incest, spre tot ce este inexplicabil şi abject.

Îmblânzitorul este conştient că nu are voie să dea greş. Fiecare tonalitate falsă, fiecare diez aşezat greşit în acest cântec al său neîntrerupt îl pot duce la pieire. Şarpele ce se ridică din urnă hipnotizat de ritmurile orfeice nu trebuie să simtă că este folosit, că este transformat într-un obiect, într-o armă.

Îmblânzitorul ştie că arta pe care o practică el este în acelaşi timp cea mai periculoasă şi cea mai frumoasă…

My Oscar Predictions Duminică, Ian 18 2009 

şi iată că a venit luna ianuarie + asta înseamnăăăă….. că începe febra Oscar! după ce Slumdog Millionaire a măturat pe jos cu concurenţa la Globurile de Aur, sper că lumea o va lăsa mai uşor şi filmul se va stabili acolo unde îi este locul: în orice caz, NU cel mai bun film al anului 2008. An care, de ce să nu recunoaştem, a fost cu mult mai înfloritor decât precedentul din punct de vedere cinematografic. Pe lângă mult-aşteptatul Dark Knight apărut vara (care de altfel s-a şi ridicat la nivelul aşteptat), luna decembrie a adus cu ea poate cea mai bună avalanşă de filme a ultimilor ani: The Wrestler, The Curious Case of Benjamin Buttons, Slumdog Millionaire, Frost Nixon sau chiar Milk (pe care încă nu l-am văzut).

Părerea mea este că anul acesta nu va avea un mare câştigător – întrucât Oscarurile vor fi împărţite frăţeşte, DAR va avea doi mari pierzători: The Dark Knight şi Benjamin Buttons – filme foarte bune din toate punctele de vedere, ireproşabile chiar, dar nu îndeajuns de „touching” încât să fure mai mult de un Oscar, două.

Anul ăsta am avut parte şi de comedii bune – In Bruges, Tropic Thunder, Burn After Reading, construite atipic, seci, pe gustul meu. Categoria de animaţie va fi dominată de WALL-E şi Kung Fu Panda, lupta fiind totuşi câştigată de roboţel. Aşa că voi face prezicerile mele pentru nominalizări şi victorii (titlurile cu majuscule înseamnă Winner):

Cel mai bun film:

THE CURIOUS CASE OF BENJAMIN BUTTONS

The Dark Knight

The Wrestler

Milk

Slumdog Millionaire


Cel mai bun regizor:

BOYLE – Slumdog Millionaire

Fincher – Benjamin Button

Howard – Frost/ Nixon

Nolan – Dark Knight

Van Sant – Milk

Cel mai bun actor:

Jenkins – The Visitor

Langella – Frost/Nixon

Penn – Milk

Pitt – Benjamin Button

ROURKE – The Wrestler

Cea mai bună actriţă:

Hathaway – Rachel Getting Married

Hawkins – Happy-Go-Lucky

Jolie – Changeling

WINSLET – Revolutionary Road

Streep – Doubt

Cel mai bun actor în rol secundar:

Brolin – Milk

Downey Jr – Tropic Thunder

HoffmanDoubt

LEDGER – The Dark Knight

Cruise – Tropic Thunder

Cea mai bună actriţă în rol secundar:

CRUZ – Vicky Christina Barcelona

Davis – Doubt

Henson – Curious Case of Benjamin Buttons

McDormand – Burn After Reading

Tomei – The Wrestler


Cel mai bun scenariu original:

Wall-E

Rachel Getting Married

MILK

Vicky Christina Barcelona

The Visitor

Cel mai bun scenariu adaptat:

Curious Case of Benjamin Button

Doubt

Frost/Nixon

THE READER

Slumdog Millionaire

La restul categoriilor nu mă bag – probabil că pentru imagine şi efecte va lua Benjamin Buttons, la cea mai bună coloană sonoră The Wrestler. Cele mai multe nominalizări le va lua Benjamin Buttons cu siguranţă – peste 10. Iron Man va fi o mare dezamăgire, primind maxim 2 nominalizări.

În concluzie, anul 2008 a fost unul dintre cei mai buni ani cinematografici, poate chiar cel mai bun după 2000. părerea mea 🙂

The Stranger Vineri, Noi 14 2008 

mi-aş dori să văd un film despre viaţă. un film plictisitor. în care nu se întamplă nimic interesant sau frumos. vreau fraze repetate la infinit stereotipie cruntă dorinţe supralicitate ceva care să semene cu realitatea.

filmu începe aşa:

„stă pe o bordură şi fumează o ţigară. se uită la ea cum arde uşurel, se gândeşte ce trebuie să mai adauge la viaţa lui şi ce să mai scoată. ascultă Spanish Caravan şi se uită la vârful bocancului. prima zi în care nu a folosit deloc telefonul. nu ştie dacă l-a sunat cineva şi nici nu vrea să ştie. în seara asta e doar el.

îşi pune întrebarea dacă nu cumva s-a născut în locul şi la momentul nepotrivit. infatuarea lui penibilă îl face să creadă că nu mai e nimeni ca el: curiozitate, iresponsabilitate, inteligenţă cu carul – chiar proastă combinaţia. îşi dă seama că nu îi pasă de nimeni. i-ar fi absolut indiferent dacă lumea s-ar goli brusc de oameni – ar fi chiar tare, ar goli supermarketurile de chipsuri, ar bea numai frappeuri. dar are el dreptate?…”

The Return of the Son of Nothing Marți, Noi 4 2008 

Zilele astea am văzut Odiseea Spaţială a lui Kubrick. Tulburător. O meditaţie asupra condiţiei umane, asupra ingeniozităţii şi superiorităţii omului.
Un lucru am învăţat sigur din fimul ăsta: ca să fii om, trebuie să înveţi să faci rău. Ca să fii om, trebuie să faci rău pentru a-ţi atinge scopurile. Dacă eşti om, nu vei renunţa niciodată până când nu îţi vei atinge ţelul, indiferent de mijloace. Dacă eşti om, cauţi infinitul, sperând că te vei găsi pe tine. Te cauţi departe în Univers în loc să te cauţi de unde ai plecat. Cauţi nemurirea şi găseşti moartea.
Şi melodia… melodia…

„And no-one called us to the land
And no-one knows the wheres or whys
But something stirs and something tries
And starts to climb towards the light…”

Despair. Bloom. Art. Infinite.

În linii mari Joi, Oct 23 2008 

dependenţi de senzaţii de clipe momente. meduze duse de val, căutând un curent mai cald.

oricât de puţin ne place să recunoaştem, suntem mai mult animalici decât umani. inconştient, ne lăsăm ghidaţi de al nostru instinct, crezând că decorul scenei pe care jucăm este cel ce ne defineşte. un loc de dormit, hrană, şi eventual dacă specia se duce mai departe e şi mai bine. feerie totală. credem fără să punem vreo întrebare că ceea ce ni se spune că e bine chiar e bine şi nu cumva să încerci să faci ceva rău – ca să nu descoperi că de fapt răul e bine şi că ai fost minţit. în momentul ăla începi să te rupi inevitabil şi ireversibil de condiţia ta animalică, iar cînd animalele te vor simţi a nu mai face parte din regnul lor, vor încerca să te jupuie de viu…

mi-am adus aminte de o carte citită când eram mai mic – „Împăratul muştelor”. un avion plin cu copii se prăbuşeşte pe o insulă bla-bla. aceştia crează acolo practic o nouă societate, cu noi reguli, cu noi pedepse, cu noi mituri, societate ce eşuează în decrepitudine, crimă şi haos. tristă alegorie. pune multe semne de întrebare cartea.

Vineri, Iul 25 2008 

„Things are about to explode. You can feel it in the air. The war’s right out there. Sides are being chosen. People wanna fight or fuck, love or kill, everything’s gonna flame. The planet’s screaming for change. Make the myths, man!” (Ray Manzarek)

About Death Sâmbătă, Iul 12 2008 

Întotdeauna m-a fascinat moartea.
Nu vorbim despre moarte, încercăm să nu ne gândim la cum/când va avea loc propria moarte, urâm moartea. Mă enervează oamenii care încearcă să fugă de moarte mâncând sănătos, nefumând, culcându-se la 10 în fiecare noapte, minţindu-se că e bine ceea ce fac – şi vai ce frumoasă e viaţa. Dacă e să mori, mori oricum, deci chill.
Cred că fiecare persoană, atunci când moare, simte o puternică oftică. Oftică pentru că ar fi dorit să trăiască mai mult, pentru că nu şi-a trăit viaţa aşa cum şi-ar fi dorit, pentru că este neputincioasă în faţa sorţii sale nesemnificative.
Şi totuşi, moartea ne face pe toţi.

Îmi răsună în cap nişte versuri ale celor de la The Doors:

„This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end

Of our elaborate plans, the end
Of everything that stands, the end
No safety or surprise, the end
I’ll never look into your eyes…again

Can you picture what will be
So limitless and free
Desperately in need…of some…stranger’s hand
In a…desperate land…

It hurts to set you free
But you’ll never follow me
The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die…”

By Tyler Durden Miercuri, Iul 2 2008 

„Frate, văd cei mai puternici şi mai deştepţi oameni care au trăit vreodată. Văd tot potenţialul, şi îl văd risipind-se. O întreagă generaţie la pompa de benzină, servind la mese… sclavi cu gulere albe. Publicitatea ne face să ne alegem slujbe pe care le urâm ca să câştigăm bani cu care să ne cumpărăm căcaturi de care nu avem nevoie. Suntem copiii de mijloc ai istoriei. Fără scopuri sau origini. Nu avem un Mare Război. Nu avem o Mare Criză. Marele nostru război este războiul cu noi înşine… marea noastră criză sunt vieţile noastre. Am fost crescuţi în faţa televizorului, crezând că într-o bună zi vom fi milionari, sau zei ai filmului, sau staruri rock. Dar nu vom fi. Şi încet ne dăm seama de asta…”

Eo Sâmbătă, Iun 28 2008 

Pentru mine lucrurile merg destul de simplu: am ajuns la concluzia că sunt exact cine vreau să fiu: nu mă pliez după reguli, nu sunt ancorat în trecut, nu mă interesează viitorul meu, nu îmi fac griji. nu fac decât să mă bucur de darul prezentului (acum îmi trece prin minte că şi „dar” şi „prezent” se traduc la fel în engleză – „present”); mă bucur de stelele de pe cer, de o ţigară, de al meu scaun comod, de linişte, de ale mele gânduri. Sunt doar o infimă particulă ce se desfată cu vecinătatea celorlalte, le vede, le aude, le simte. Mă duc să mă bucur de nişte mâncare. 🙂

Dintr-o carte (iar) Miercuri, Iun 25 2008 

„Nimeni nu trebuie să se întrebe: de ce sunt nefericit? Întrebarea asta închide în ea virusul distrugerii complete. Dacă ne întrebăm aşa ceva, vom dori să aflăm ce ne face fericiţi. Dacă ce ne face fericiţi e diferit de ceea ce trăim, fie ne schimbăm dintr-o dată, fie devenim şi mai nefericiţi.”

Trist Luni, Iun 16 2008 

Recent am citit un studiu despre efectele mass-media asupra comportamentului şi firii omului – şi am rămas cu gura căscată. Mi-am permis să selectez câteva paragrafe mai reprezentative despre caracterul aşa- zisului reprezentant al epocii comunicaţiilor:

Egoist şi individualist, ghidat numai de propriile interese si plăceri, este incapabil să se descurce singur în viaţă. […]ca şi cum i s-ar cuveni totul, îşi arogă toate drepturile si libertăţile, fără a considera ca are vreo datorie sau responsabilitate. […] Astfel că şi atunci când în viaţă va vrea cu tot dinadinsul să-şi asume o anumită responsabilitate, din punct de vedere mental, va întâmpina mari dificultăţi.

Acest tânăr care lasă impresia că ştie totul, că are raspuns la toate, maschează de fapt în spatele pseudoculturii afişate cu suficienţă o incultură crasă. […] Tânărul care şi-a format astfel o percepţie falsă despre lume şi despre sine este, practic, lipsit de orizontul de înţelegere şi cunoştinţe.

Acest tânăr, gata oricând să se distreze, să cheltuiască banii pe diferite lucruri, este incapabil să îşi asume o activitate ce presupune un anumit efort, să se concentreze cu atenţie asupra unei lucrări oarecare. Pasiv, delăsător şi neglijent, îi este greu să se obişnuiască cu munca şi să facă un lucru de care să fie mulţumit şi el, şi ceilalţi. Deşi caută permanent colectivitatea, vorbeşte despre prieteni şi prietenie, tânărului obişnuit cu comportamentul pasiv şicomod al telespectatorului, egoist şi individualist, îi este greu să dezvolte o profundă comunicare interpersonală, o prietenie de durată care să prespună fidelitate şi seriozitate.

În privinţa relaţiei de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rău. Cu toate că-şi cheltuieşte o mare parte a tinereţii cu această problemă, nu ştie mai nimic despre ce înseamnă cu adevărat dragostea. Nu ştie practic să iubească pentru că nu a învăţat să rabde, să ierte, să se jertfească, să-l compătimească pe celălalt, să-i asume neputinţele şi să-l sprijine. Crezând că dragostea se reduce la povestea sentimentală încheiată cu o relaţie sexuală, la distracţie şi plăcere, acest tânăr este permanent deziluzionat de persoana celuilalt şi de propria persoană. De fapt, aceasta este drama cea mare a copilului sau a tânărului culturii mediatice: discrepanţa uriaşă dintre pretenţiile sau drepturile pe care televiziunea l-a învăţat să şi le revendice şi capacităţile mentale, disponibilităţile emoţionale, afective şi abilităţile practice pe care tot pasivitatea i le-a modelat.

Acest handicap îl resimte în tot ceea ce face. Astfel, dacă pe ceilalţi reuşeşte să-i păcălească într-o anumită măsură, deşi chiar pe el însuşi se minte încontinuu, folosindu-se de mijloacele euforizante, amnezice şi anestezice puse la dispoziţie de cultura divertismentului, în adâncul sufletului se simte complexat de slăbiciunile pe care le are, nemulţumit şi frustrat de propriile neputinţe. Acest tânăr , care aparţine prin creştere mai mult televiziunii, culturii medicatice sau nihiliste decât părinţilor şi lumii reale, nu a apucat să-şi formeze şi să-şi dezvolte forul de conştiinţă. Raportul său cu lumea reală este redus, orizontul de înţelegere – foarte îngust. Nu este capabil să se descurce în viaţă, să-şi evalueze acţiunile, să-şi planifice viitorul. Trăieşte doar clipa de faţă prin senzaţiile pe care aceasta i le furnizează, incapabil să se detaşeze reflexiv pentru a-şi da seama ce se întâmplă cu el. gândurile, sentimentele, emoţiile şi acţiunile îi sunt dictate şi dirijate de altcineva. . Este, aşadar, un om bolnav, neputincios, care, mai mult sau mai puţin conştient, poate să facă rău celorlalţi, el însuşi suferind pentru infirmităţile pe care le are, pentru faptul că nu se poate realiza în mod desăvârşit ca om.”

Partea tristă e că mă regăsesc pe alocuri… suntem o generaţie futută rău-rău… 8-|



May greed save your mortal soul Duminică, Iun 15 2008 

The truth, my friends, is that greed, for lack of a better word, is GOOD. Greed is right. Greed works. Greed clarifies, cuts through, and captures the essence of the evolutionary spirit. Greed, in all of its forms, greed for life, for money, for love, knowledge has marked the upward surge of mankind.

So be selfish, fight for your goals, never feel sorry, never look back.

Pagina următoare »