Esenţă Vineri, Noi 28 2008 

o flaşnetă repetând monoton

sfârşit de toamnă rusesc

lumini din frig renăscute

spinul fără trandafir va înţepa mereu

şi lebăda de pe lac nu plânge.

„orice film se termină aşa cum a început”

şi băiatul îşi primi timpul înapoi.

Ghroaznică dimineaţă Sâmbătă, Noi 22 2008 

genu’ ăla de dimineaţă în care te simţi absolut mizerabil. în care nu ai chef de nimic, nu vrei nimic, nu simţi nimic – eşti pur şi simplu amorţit în patul tău, urăşti pe toată lumea şi nu ştii de ce.
asculţi Riders on the Storm.
plouă. vrei vara înapoi.
pe stradă mai trece câte un om îngândurat. mergând nici repede, nici încet – un ecou agasant al paşilor săi. palton, pălărie, ascunzîndu-se sub o umbrelă – un fel de societate secretă – Morloci care au ieşit la lumină ca să pună mâna pe un Eloi. totul este uitat, decrepit, antic.

eşti sincron cu vremea. miile de picături ce cad imprevizibil pe strada pe care o contempli pierdut – mii de spasme şi schimonosiri ale sufletului. un spectacol complex, monoton, nesfârşit. o frământare inegală, infinită, indecisă. suntem legaţi de vreme cu lanţuri invizibile. oare sunt trist pentru că plouă sau plouă pentru că sunt eu trist?…

This must be the Nether Plain.

Heart of the Matter Joi, Noi 6 2008 

tu copac plămadă verde,

de văzduh cuceritor,

cu ramuri infinitu-l cauţi. În cer te vezi nemuritor.

oceanul din zenit

ce secret ascunde oare:

ecoul vremilor apuse? ascunse spaime viitoare?

Vreun graal sau eldorado,

alchimie, divinaţii?

sau vreo vorbă solitară să îţi spună de ce cauţi…

tu, avânt naiv, nu cauţi

lut adânc sub rădăcină,

nu vrei să-ţi găseşti izvorul unde sorţii se îmbină?

să găseşti momentul alfa

să te regăseşti pe tine

să resimţi cosmogonia clocotind a tale vine?

însă toamna nu te iartă;

şi odată vei pica

copac veşted în pădure – asta e ursita ta…