de ce ţi-e frică nu scapi Marți, Sep 22 2009 

am picat, nu îmi vine să cred, am picat oraşul, unde iau toţi proştii!

nu ştiu exact cum de data asta nu a mers reţeta, am avut cruciuliţa de la Ierusalim, hainele norocoase, mi-am zis rugăciunile necesare, mi-am pus dorinţa adecvată… uite că Dumnezeu a vrut să îmi demonstreze ceva, probabil, şi anume că nu sunt El – nici măcar pe aproape.

mă rog… treaba a fost destul de simplă – colţ de intersecţie (fără trecere) – era să dau peste o femeie care traversa, mi-a apăsat repede frâna, s-a dat cu capul de parbriz, i-a picat caşcheta, eu am început să râd ca boul. Mă rog. Nu pot să zic că sunt chiar trist, cine mă cunoaşte  ştie şi că eu nu renunţ niciodată, dacă va fi nevoie să susţin examenul de 685748 ori ca să îl iau, de atâtea ori îl voi da. Nu a ost să fie de data asta, poate aşa a fost scris.

mâine se afişează repartizările pe cămine. cu siguranţă voi fi la Moxa D.

fatidicul număr 23 Joi, Sep 17 2009 

până la urmă am dat azi sala. am luat 23 şi marţi la 8 am oraşul. sper să nu îmi sară vreo babă descreierată pe trecere.

bineînţeles, mi-am luat hainele norocoase, m-am rugat înainte de a intra la examen, acelaşi ritual care nu m-a dezamăgit niciodată. a fost şi o fază funny – văd eu că am făcut 22 de puncte şi mai aveam totuşi o întrebare la dispoziţie. sunt atât de surescitat şi grăbit încât nu o citesc, o pun la nimereală şi mă ridic să plec. mă caută ăla pe listă… „Antonescu Dan – 23 de puncte… admis” la care eu „Nuuuuu… am 22!”. „Ai 23 băiete”,  se încruntă el 🙂

la drumul înapoi spre casă am trecut pe lângă liceu. era pauză. lumea ieşise la ţigară. pentru un moment am vrut să stau, să fumez şi eu cu ei, dar imediat mi-am dat seama că nu mai aparţineam şi că nu mai aveam ce căuta acolo. aşa că m-am întristat şi m-am dus acasă.

file de jurnal Duminică, Sep 13 2009 

mâine începe şcoala pentru copiii mici haha. o să merg şi eu la şcoală ca să râd un pic de ei şi totodată pentru a da flori profesorilor cărora le datorez succesele mele. parcă ieri începeam clasa a 12a, fără niciun stres sau frică de bacul şi examenul ce urmau să vină. sper să mă revăd şi cu persoane cu care, involuntar sau poate inconştient, am răcit legăturile (da, voi, prieteni 😐 ), chestie pe care o regret şi îmi promit să încerc să o repar.

poimâine am examenul pentru şcoala de şoferi. nu este deloc atât de uşor pe cât credeam eu, ignorant infatuat. cu greu scot 22 de puncte. totuşi, sper să trec proba teoretică. nici nu concep să pic. abia acum am prins o poftă de a lucra întrebări şi a acoperi toate golurile. stau în faţa calculatorului, ascult Bolero al lui Ravel, bag ţigară după ţigară, cafea după cafea şi lucrez.

în rest, viitorul sună interesant, promiţător, dement, plin de feeling şi evenimente. cam atât de pe frontul de est. Kudos.