vitregit din cuvinte Sâmbătă, Apr 17 2010 

până și fierea mea

poate fi a ta,

cu scâncete stinse, poate o să-ți șoptesc și

povestea mea.

un interludiu să-ți cânt,

o viață să-ți mint,

să mă despici în cuvinte, din milă,

păcatul meu, în oameni de soare de mai,

dumnezeu de nicăieri, în strigăte aprinse de carne,  te tai.

aș vrea să renunț,

să-mi descleștez dinții, poate chiar mintea,

ești vie, cicatrice acum,

căci nu vei afla

povestea mea.

Anunțuri

Ulise Luni, Apr 5 2010 

aşteaptă-mă cuminte, voi veni. dar

lasă-mi o clipă să

îmi beau mările,

să sfârtec ciclopii,

să-mbrăţişez agorele pustii

să-ţi pângăresc vestalele albe,

gâfâit, să te plâng la oracol,

să-mi fie dor de tine,

să nu fii.

mai lasă-mă o clipă, o viaţă, un an,

cavaler peticit pe maidan,

epistole pe briză să-ţi picur,

cu fregate şi minciuni să murdăresc nisipul,

să păcălesc vântul,

să cresc şi să zac

să-mi tai aripele şi-avântul.

nu te merit, departeo, mă ştii,

amfore cu vise îţi trimit,

în goblenu-ţi, penelopă, să mă ţii,

eu vin, şi vin mai susur decât vântul

căci tu îmi eşti zăgazul, şi mormântul.

eu? din nou? Duminică, Mar 14 2010 

îi privesc pe ceilalți și îi văd cum râd, cum plâng, cum mint, cum pierd, cum renasc, jonglând atât de natural și omenește o gamă variată de stări și momente, îi privesc trăind. eu nu sunt prea inventiv. la mine este o aceeași stare, adâncă în eul meu, o eternitate calmă și tristă. și privește tacit din spatele ochilor mari, pierduți, răutăcioși uneori. privește zile și zile. ani și ani. învins pentru că nu vreau să joc? poate. poate chiar de aceea fumez și beau și toate cele. vreau să mă conving  că sunt învins și așa voi rămâne.

dar am fost făcut să fiu actor. îmi știu partitura, o zic perfect, mirific, dintr-o suflare. e deja o rutină, anormalul a devenit o rutină. zâmbete, râsete, mâini, vise, dorințe, toate suplinind. obținute cu acest scop, folosite cu acest scop, aruncate atunci când nu mai erau în stare să înlocuiască. poate că avea dreptate C. eu îmi trag seva din nefericire.

încă o dovadă că sunt pe cale de dispariție. o încercare prea slabă, pasibilă de un CTRL+A, după care DEL. sunt din ce în ce mai transparent. întocmai cum vântul scutură plopii toamna, lăsându-i golași și tăcuți, timpul îmi fură toate secretele. le face banale. ce poate fi mai dureros pentru o pasăre decât să-și piardă lent capacitatea de a zbura?

tot ce îi va rămâne păsării va fi amintirea cerului.

oricine ai fi. oriunde ai fi. Duminică, Feb 28 2010 

i’ve been roaming around, i was looking down at all i see
painted faces fill the places I can’t reach.
you know that i could use somebody
someone like you and all you know and how you speak
countless lovers under cover of the street
you know that I could use somebody
someone like you
.
off in the night while you live it up i’m off to sleep
waging wars to shake the poet and the beat
I hope it’s gonna make you notice
someone like me, someone like me
someone like me, somebody
im ready now, i’m ready now
i’m ready now. for someone like you.

I’ve been roaming around, I was looking down at all I see.

Căutătorul Joi, Feb 25 2010 

stelele-ți zâmbesc pe cerul nopții.

stelele îți joacă stigma sorții.

–––––––––––––––

I.

îți mai amintești, băiete?

cum străluceai, cum zâmbet crud spuneai,

glorios, răsfrânt, cum te pierdeai,

fiu lacustru, înger rece, demon,

mai cântă-ne din lira ta o dată!

cum ai venit, eclipsă pogorâtă

avântul cosmogonic stăvilit,

suflare despicată în dorințe,

lutul,

focul închistat în scoarță de granit.

croit din vise în trezie beată,

o spasmă, un secret, o briză deviată

ai simțit.

ai visat o orhidee, om sărman,

un lujer subțiratic și plăpând

petale plânse, așteptânde, suspinând

orhidee exilată-n iad rusesc,

în taiga sau poate tundră aruncată

acolo unde lacrimile și simțirea amorțesc.

și ți-ai jurat să o găsești, să-ți spargi avântul

într-o corolă albă, singură, să-ți moară cântul.

tu, căutător, cel mai iubit de soartă și de ea,

de tulpină să o vitregești, să o salvezi

de tine, tundră,

și de ea.

un drum înșerpuit, ecou năvalnic

te vei revărsa,

cu greu o vei găsi,

o vei găsi.

dar înainte de-a pleca, mai murmură-ți o dată cântul,

slăvește tinerețea, focul sanct și fumul,

drumul ne’nceput și orhideea,

ia un fum și speră că

nu vei sfârși ca scrumul.

II.

unde ești?

obraz aspru, gând fetid, băiete

te-ai răstălmăcit

noroiul îți sticlește de pe ghete…

în orhidee și în seva ei ai obosit

s-aluneci în cuvânt, să te-mbeți, să ne mai cânți.

băiete, ai crescut.

pierdut în tundră, frig turbat, tăcere

genunchi zdreliți în orhidei, cădere

să nu câștigi, să nu renunți.

vise în contur de fildeș. clocot furibund.

razele de soare, chin zădărnicit, săgeți în suflet te pătrund.

scânteia din privire undeva-n alt timp, sub alte stele-ți moare

sorțile enigma-ți devorează

dar ești amorțit, în lumea ta nu doare.

și câte orhidei în tropot ai ucis,

câte scandaluri și taverne ai strivit,

de câte ori ți s-a părut că ți s-a părut

că ea era acolo, unică și bună.

în fiecare zâmbet ce-ai crezut

în fiecare icoană din care ai picurat lacrimi

așteptându-i minunea.

ea e soarta ta sau tu ești soarta?

redundant, neobosit,

martir fricos în flori și orhidei încremenit,

ascunde-ți lacrima

mai ia un fum, bărbate, și zâmbește,

căci fumul, cancer frânt, te izbăvește.

III.

zeu livid, magia ți-a murit.

în fum și flori și vise ofilit,

sărman bătrâne, mai cântă-ne o dată

eșecul tău, decepția, lumea toată.

deasupră-ți, stele stingi căuș în palmă,

răstignit în somn și dor și tânguire calmă.

cântec fals, refren flașnetic

un crez pervers șoptit de un eretic,

o scoarță găunoasă, flori meschine,

timpul a mușcat avid chiar și din tine…

și-ai eșuat, taigaua te-a învins…

crestat în limbi de ceață, umăr nins

zaci și îți aștepți deznodământul

din porțelanul tău cel ieftin a rămas numai cuvântul.

o lacrimă a apărut în cer pe pleoape,

destinul revărsat în mii de ape.

tu, bătrân nebun, zâmbește

copil nebun, uită de nimfele funeste,

tu, prin tine-ai luminat abrupte creste

tu cu bocancii tăi murdari

ai întinat cel mai frumos

potecile celeste.

și acum, ca să răsufli ultim liniștit,

tu, bard sărac, învins de-al tău elan ciuntit,

uită-te în buzunar, privește-o.

e orhideea ta, privește-o.

căutător  de vise sparte, cioburi colorate,

mai caută și-n buzunarul de la spate…

un ultim vers, balada-ți aruncată

o ultimă strigare, ultim fum, un ultim spasm,

și-acum, cu orhideea-ți preaiubită,

poți pica sleit pe scenă,

în dulcele și așteptatu-ți mort orgasm,

zâmbind.

–––––––––––––––––

stelele te plâng pe cerul nopții

stelele-ți adapă taina morții.

the grand finale Luni, Feb 15 2010 

fiecare elan trebuie să-și înfrunte neputința undeva. fiecare fir întins își va atinge rezonanța, după care se va rupe. început firav, tentative turbulente, furia descleștată în excelență, vibrații din ce în ce mai pierdute, după care calmul final. așa e legea firii.

simt că potențialul meu creator se apropie de deces. acum e în spasme. poate m-am luat prea în serios. poate că nu trebuia să-mi caut un scop, ci doar să îmbrac într-o formă lipsa acestuia. poate că nu mai simt destul sau nu mă mai pot transmite în cuvinte, ca un Midas futurist și ieftin. poate am învățat să folosesc Backspace-ul.

acesta este penultimul post de pe acest blog. mi-era teamă de iminența acestui moment. pauză sau sfârșit, who knows? cert e că voi strânge toate peticele ce mi-au rămas, le voi aduna mănunchi și le voi înnădi  în ultima mea creație, cea mai anevoioasă. cântecul meu de lebădă. eu vărsat în cuvinte…

vai vai vai Marți, Feb 2 2010 

am făcut un quiz pe facebook – „Tu ce fel de student ești în sesiune?”, și iată rezultatul (Mircea m-a ghicit încă dinainte să încep testul =))…):

„Nu ai niciun un stres, cat de mic ar fi el, viata e frumoasa, ingerii canta, floricele sunt pe campii, iar totul, mai putin foaia de examen, e roz. Esti genul care a mai si trecut pe la facultate in timpul anului si sesiunea este o alta modalitate de a-ti ocupa timpul, nicidecum una obositoare sau stimulenta. Esti constient ca examenul este ca si trecut, singura variabila ramanand doar nota . P.S. : Sesiunile vin si pleaca, tu cu ce te alegi ? „

malexistence Luni, Feb 1 2010 

te-am semănat în cuvinte

să răsari, o floare antagonă,

în câmpuri  naive să stai

și să erupi, simbiotic să-mi cânți

cum că tu mi-ai arătat

că e lipsă și e gol și aer frânt

să fii poet.

androgin sau poate separați sau poate nu

ai țipat acustic să te-aud. dar eu,

pe mâini mânjit de sevă brută,

ignorant

am râs prostește și comun.

când fumul cade,

actorul se sinucide. o moarte senzuală

sticlos, bolborosindu-și ultima replică

cu o țigară veche, hemoragic înfășurată

trăgând din ea,

înlăcrimând-o

de cancer și-nviere beat arde și el

și râde liber spirit și comun.

scrâșnit sălbatic

eșec extatic

o buză mușcată fanatic

zac aici fermecat soclu

mă închin nimănui bun

și-n cearcăne îmi sap orgasmic

un zâmbet rece și comun.

un gând scurt Duminică, Ian 31 2010 

mijlocul sesiunii. wake up 10:15, no stress. bagă muzica la maxim. în 5 minute vin vecinele cu o falcă în cer și una în pământ – muzica mai înceeeet, dobiii! e sesiune! uită-te la telefon. 3 mesaje noaptea asta Oooo. fă un pic de curat că iar ai transformat camera într-un altar al nepăsării. 3-4 țigări și  cafea. îți amintești de haosul de ieri de la mate. un zâmbet larg. înțelegi mai bine la ce se rezumă totul: ideea e să treci prin mocirlă fără a te murdări.

forma fără fond Marți, Ian 26 2010 

aș vrea să scriu ceva abstract și thought-provoking.  aș vrea să scriu ceva care să fie mai mult decât o crustă, o viziune superficială și ușor de cumpărat. dar gândurile mele sunt comerciale, și spațiile dintre rânduri prea mici ca să se poată citi și printre ele. toate energiile se transformă într-o masă rece și inertă de dogme și principii pe care nu numai că nici eu nu le cred, dar uneori le și resping. sunt sătul de contradicții, analogii, patetisme. poate că un adevăr mic spus simplu este mai frumos decât o minciună grandioasă, ascunsă după mii și mii de văluri.

și totuși, întotdeauna am avut o reținere în a exprima ceea ce simt. mi-e extrem de ușor să dezbat idei și concepte, mult mai ușor  decât să le raportez la eul meu. a destrăma un zid e mult mai ușor decât a-l clădi, tocmai de aceea mi-e teamă să vorbesc despre mine – pentru că știu că nu aș mai avea puterea să îl ridic din nou. mi-a spus cineva odată că a avea curajul să „te pui pe tavă” nu este o slăbiciune, ci un avantaj pe care nu mulți îl posedă.

„time is a flowing river with no island to rest your bones upon.” – timpul trece, și nu m-am vindecat. ar trebui să nu mai privesc în urmă. fiecare acțiune are consecința ei. eu mi-am asumat acțiunea, ar fi trebuit să îmi asum și riscul de a rămâne o formă fără fond. pentru că da, asta s-a întamplat. mintea acceptă înfrângerea și se resemnează într-o dulce stare de amorțire, iar sufletul suferă o implozie bruscă și lucidă. fragmentarea sentimentelor, that „not so fresh” feeling, sunt stigmate ce rămân împlântate adânc, distrugându-mă ca pe un arbore găunos, from the inside. asta se întâmplă când gândești în loc să simți, când nu îți poți sincroniza mintea cu inima, una din ele trebuie sacrificată.(probabil nu se înțelege nimic, dar nu pot fi prea concret,  nu de data asta).

și fantasma cu mâini albe și mici rămâne scopul unei existențe fără scop, acel El Dorado pe care l-am găsit pentru o clipă. mă gândesc la ea zi și noapte, îmi pare că o văd în oricine, după care clipesc dezamăgit. aș vrea să mă pot întoarce undeva în trecut, să repar ceea ce am greșit, adică totul. aș vrea să am eu curajul sau ea mărinimia. aș vrea ca totul să fie. dar nu e…

the age of fatality Joi, Ian 21 2010 

menestrel bufon ce sunt,

ți-am spus prea multe  și nimic.

„să ne gândim cu grjijă hainele

să mințim în stele

să le credem.”

––––––––––––-

tu erai difuză, și eu orb

te priveam cum te evaporai,

eclipsă de lumină, tu-mi spuneai

că azi începem noi, că mâine

vom cădea confesiuni

pe pietre reci tăcute.

când înfrânate spaime am clipit

când  beția și orașul ne-au zâmbit

te-am zgâriat pe coapsă și-am știut

că mâine a venit.

––––––––––––-

și ca să te păstrez

te-am ucis

te-am înecat

unde mi-am înecat și inima

demult.

half an hour Luni, Ian 11 2010 

6:15. privește culoarul pustiu. simți o separație, o ruptură ireversibilă ce te înspăimântă. ne-am înstrăinat, a început să tacă. înfundat. tac și eu. acea tăcere pasiv – agresivă, tensiunea. o vedenie se furișează, o pisică poate. cafeaua și al meu Parliament.

îmi amintesc că e doar 6:17 și am dormit numai o oră și încep cursurile. îmi dreg vina și privesc iar culoarul. culoarul. cafeaua proastă pe care o beau în fiecare dimineață. pune o linguriță de cafea, dă chiuveta la apă caldă, cana sub jet, gata cafeaua. culoarul tace.

6:22. 6:23.6:24. e frumos să-ți numeri viața. curge atât de grațios. „viața-flașnetă”. maimuțe, dansați!

e 6:26. nu văd sensul. nu văd direcția. de ce mă trezesc eu la 6:15? de ce trebuie să știu  Drept? unde. de ce. pentru ce… mă îndrept. credeam că mi-am răspuns. de atâtea ori am crezut. de atâtea ori cred că-mi răspund. „Dan, tu ești un mare căutător”, mi-ai spus.”și-mi pare atât de rău pentru tine… pentru că vei muri găsind.”

6:30 este o progresie aritmetică de rație -3. suntem reduși la cifre. am citit undeva despre noetică. au ajuns până a cântări și sufletele oamenilor. până și ultima noțiune care îmi rămăsese, era numai a mea, inexplicabilă, știu acum că are o masă.

6:35. o melodie în căști. random. Țapinarii – Tatuaj. contemplu. între dragoste și ură nu e o diferență așa mare. fără a doua nu poate exista prima. e o punte fragilă și alunecoasă. se preschimbă precum soarele în  lună și noaptea în zi. firesc. și cele mai frumoase perioade ale ciclului sunt apusurile și răsăriturile. eu nu pot iubi dacă sunt iubit. un cazan de indiferență. aș vrea să îl cântăresc, domnilor, se poate?

6:41. sunt obosit. nu fizic, nu psihic. spiritual. am obosit să mă prefac că vreau ceva, că sunt interesat. a murmurat ceva culoarul, poate a trântit o ușă, sătul de inepțiile mele. să nu mă iei în serios. vezi tu, noi nu semănăm deloc. tu ești gol, dar ai multe uși. eu sunt plin, dar nicio ușă. sunt încuiat și nu pot să mă descui. mă sufocă plinătatea asta, să știi.

e ora 6:45. nu merită. chiar nu merită. mă duc să dorm. prefer să visez.

„te vei pierde-n mine,
cândva,
din nou,
ca o adiere a ceea ce a fost
sau nu…
ai rămas
ca un tatuaj făcut la beție
pe care sunt mult prea rebel
să-l șterg.
m-ai lăsat în mine
cu mine
și cu ochii mei pierduți în tine…”

delayed Sâmbătă, Ian 9 2010 

fake your breath, on tremble lean.

shut your mirrors,  haste downscene

angry habits, anxious lay,

don’t smile too fast, don’t die today.

i’m coming now. i will return

i’ll raise a pyre, feelings burn.

––––––––––––––

i might be dead, i might be here

don’t let me close, just fill with fear.

cut my skin and patch your soul

cut off my mask, unleash the ghoul.

for every step you wished you took

will gently stab me, easy hook.

–––––––––––––––

the ones you hurt, the ones you lose

cigars you waste, the dope you choose

the nauseous morning wakes,

the lonely nudes, orgasms you fake

are your gift from fate above

the sweet echo, delayed love.

––––––––––––––

[don’t wait for me. i won’t be home.

my shade is far in hopeless roam…]

smelting feelings Duminică, Ian 3 2010 

ieri, jucam amfore pe degete

cu obrazul zguduit de vânt.

şi te chemam: retrage-te

în vicii, arme, vise şi cuvânt.

te-aş fi topit insinuant

în soarele ce-l scrijeleam în umăr

ca să te devorez zâmbind

pe Timp călcând în clipe să te număr.

–––––––––––––––

azi, am ales să-mi răstignesc simţirea

într-un sipet vechi, cojit s-o încastrez

înfrânt, încerc să-mi conturez privirea

confuz de fum şi tine delirez…

aş vrea să fiu cruţat de ochi şi vise

de stele mici ce candid se preling

aş vinde Sipetul la târg, chiar pe nimica

numai o clipă, înger alb, ca să te-ating…

despre zăpadă, copilărie, penitență și Dumnezeu Marți, Dec 15 2009 

dimineața asta m-am trezit și am privit pe geam. alb – un alb familiar. un alb părintesc. mi-am dărâmat toate planurile pentru săptămâna asta și mâine voi fi deja acasă. nu știu de ce, poate că subconștientul meu asociază ninsoarea, zăpada cu un fragment suspendat al copilăriei? poate că am dat peste un dor bine împachetat, care se prăfuia în pod? ca și cum ai găsi din nou o jucărie ce ți-a fascinat copilăria și ai redescoperi-o, chiar adult. ancore psihologice.

și ninge, ninge cum nu a mai nins din timpuri imemoriale. un viscol, un vuiet mai antic și mai  dement ca  niciodată. în sfârșit, păcatele noastre au explodat într-un muget târziu și năprasnic, un muget care ne spală de noi. fulgii ce ni se topesc pe obraji suplinesc lacrimi ce nu au fost. acceptăm vremea fără a ne întreba dacă poate noi ne-am zidit-o. ne merităm oare vremea?

sună pueril poate, dar uneori mă întreb de ce ninge. poate că Dumnezeu (când eram mic, întotdeauna mi-l imaginam ca pe un domn stilat, în fotoliul său lăsat 45 de grade pe spate, privindu-ne și zâmbind cu un pahar de vin bun în mână) s-a hotărât să dea un cub mare de gheață la răzătoare. poate că nu e decât un tăvălug de factori meteorologici. poate că ninge doar ca să pună câte un zâmbet în colțul gurii. poate că fără niciun motiv.

dar tuturor ne place zăpada, cel puțin s-o contemplăm jumătate extatici, jumătate vexați. ne place zăpada pentru că este sinonimă copilăriei demult pierdute. ne place liniștea ei. ne plac avalanșele pe care le ascunde sub un văl de dantelată inocență. ne place pentru că este rece și sinceră. zăpada ne este ca o mamă unică, ancestrală, de care toți uităm și la care cu toții ne întoarcem de fiecare dată și o îmbrățișăm penitenți și melancolici. zăpada calmează orice spasm interior, zăpada ne resemnează și ne liniștește. în fața unei minuni așa de mari, înțelegem că noi suntem minunea cea mai mică.

nu știu dacă și când voi mai scrie, așa că vreau să vă urez tuturor să fiți fericiți, să zâmbiți chiar dacă sunteți triști și să încercați ca, măcar de Sărbători, să nu vă pese… 🙂

letter Joi, Dec 10 2009 

prostule,

nu mai da turnuri planificate. nu mai elabora scenarii. nu îți mai gândi sentimentele, lasă-le doar să curgă. nu mai înțelege unde s-a sufocat torentul, amintește-ți doar că nu mai e apă. cu cât le gândești și le diseci mai mult, cu atât le subțiezi mai tare… până când se rup. nu te juca cu sufletele, deși știi că poți. aici nu diseci broaște, băiete.
te plimbi grăbit, neștiind că lași urme. grăbit, grăbit, nu cumva să te ofilești și să nu fie timp. urmele bocancilor tăi murdari pe covoare persane frumoase, ce nu merită întinate. rămâi undeva sau pleacă, dispari. învață că poți tăia dâre pe unde treci. fă curat în urma ta. fă-ți curat în cameră. fă-ți curat în inimă.
du-te cu valul sau nu te mai duce deloc. prinde-te de moment și ține-te de el. acceptă-ți destinul, acceptă-te pe tine. cu cât lovești mai puternic în zidul ce a fost atât de solid împlantat de stele în huma din care până și tu te-ai născut (da, nu-ți place ideea), cu atât îți vei zdreli pumnii mai tare. așa a fost să fie. urăști expresia asta, băiete, știm…
spuneai că cea mai mare dorință a ta e să-ți dorești ceva. pierzi. mai pierzi și tu. așa o să înveți să îți dorești. știi că nu la glorie visezi, deși îți place să vorbești despre ea. ca despre o curvă pe care știi că ai avut-o, o ai și poți s-o mai ai când vrei tu. tu vrei altceva, dar ți-e frică și să pronunți cuvântul, ai o gamă largă de locuțiuni.
dă-ți măștile alea jos. chiar dacă s-ar putea să te doară. să sfârâie carnea. măcar o să vezi lumina cu ochii tăi. nu e o slăbiciune să fii vulnerabil, să știi. măcar pentru o clipă, mai lasă băiețelul să cerșească afecțiune.

dar te iert, băiete. chiar dacă lași o dâră oțelită în urma ta. chiar dacă ai fost plămădit să calci strâmb. chiar dacă fugi și fugi și fugi de tot ce crezi că ar putea să-ți topească armura ta neprețuită. la un moment dat o să cazi și o să-ți dai seama că ai nevoie de o mână ca să te ridici.
tu ești un om bun care face numai lucruri rele, băiete. pentru asta, te iert.

viață de student Sâmbătă, Dec 5 2009 

și când foamea e mare

și când e 5 jumate dimineața

și când ai dansat 6 ore

și când ai ajuns la cameră

…..

te pui în cur ca ursu’

și MĂNÂNCI, FRATE

[5:43, după bal. Happy and hungry]

alive Miercuri, Dec 2 2009 

o mână, un timp, un râset,

un prieten ușor, o soartă, un dor

o minciună în colț de zâmbet

prefă-te, prefă-te frumos

ca să știu de ce mor.

–––––––––––––

candid, îmi plimb stiletu-n pântec

mă-nvăluiesc cu-al lebedelor cântec

m-am născut să fug sau am fugit ca să mă nasc?

stricat și dezbinat, un suflet flasc

o licitație prăfuită,

o tânguire osândită,

o umbră ce nu trebuie s-o demasc.

orb și gol înaintez și mă zdrelesc

prin humă și nimic te deslușesc,

și totuși

nimic nu poate explica, nici consola

un trandafir ce-și pierde lent corola….

un rezumat al caracterului meu Duminică, Noi 29 2009 

se ştie că sunt oarecum obsedat de astrologie şi că sunt într-o căutare continuă a unei explicaţii pentru firea şi defectele mele. zilele astea am găsit un zodiac extrem de complex care, conform orei, poziţiei, condiţiilor în care te-ai născut ( plus multor alte aspecte), îţi oferă practic o descriere fidelă a propriei firi. am citit multe zodiace… dar de data asta chiar am rămas cu gura căscată. iată ce mi-a spus despre mine (mă regăsesc 100%):

Sun in Taurus, Moon in Aquarius

You were born with the Sun in Taurus and the Moon in Aquarius. Because of this position of the Sun, you are equipped for a successful life (o daaa). Outwardly you seem unusual, original, and often unorthodox in your life views (mda, un om ciudat în concepţie, multă lume mi-a spus asta…). Your growth has been toward a humanitarian concern for the world at large, but your sometimes radical measures can be offensive to others. You have developed concern for others but your essential nature is primarily concerned with self (egoismul…). The sign of Taurus gives vast amount of power, self-determination, self-reliance, and fixity of purpose (hotărârea atunci când îmi propun ceva, dorinţa nebună de a reuşi). You have channeled these qualities toward universal ends. The fixity of Taurus is apparent in your stubborn clinging to ideas (încăpăţânat, întotdeauna am dreptate). Internally, you are amorous and warm-hearted. But it is very possible that you may be led into complicated, sometimes unhealthy emotional adventures (cerul mi-e martor că numai aşa nimeresc). Often this tendency can frustrate your ambitions, because you aspire to a high position in life. Although magnanimous and liberal, you are not entirely comfortable in your personality role, because your real nature if different (cele 1000 de măşti pe care le schimb atâââât de bine). What others appreciate most in you is your sociability and sympathy. If you are not at ease in your role and are therefore undergoing a psychological struggle, play up the Taurean aspects of your character.

Ascendant in Aquarius, Uranus in the Eleventh House

At the time of your birth the zodiacal sign of Aquarius was ascending in the horizon. Its ruler Uranus is located in the eleventh house. You were born with a natural disposition to be humane, sympathetic, original and refined in your dealings with others. Among your features is the ability to understand human nature in a sympathetic manner (da, mă pricep la oameni). Unfortunately, you do not always act upon your intuitions and may become rationalistic at times when swift and prompt determination is required (dar uneori mai sunt şi idiot, na). The common Aquarian is good and kindly, but usually led astray by eccentric and bizarre companions (mă atrag firile bizare, da). Your tastes are refined and your discrimination keen (discriminareeee, daaaa). You have a natural inclination toward the esoteric and mystical side of life and you could develop some clairvoyant abilities (cei care mă cunosc bine ştiu de pasiunile mele trecute, spiritualitatea, mă rog). Basically you are a lover of freedom; in the realization of this desire you may go to extremes. Although changeable in appearance, your life is guided by very definite and fixed principles, one of which is a constant demand for personal freedom (nimic nu e mai frumos decât să nu fii constrâns de nimeni şi nimic!). In love you are a strange character. You can easily be emotionally attracted to one person and yet unpredictably terminate relationships (mda. aici no comment). As an inventor you have no rival; your problem is that sometimes you lack the practical ability to implement your creations. Professionally you will be successful in any of the following fields of activity: modern science, electrical work, photography, archaeology, astrology, radio etc. This is an indication that your existence will be centered around developing friendships and that the most decisive events will evolve through them. You are a fortunate individual: you always seem to win at bingo, sweepstakes, lotteries, etc (cineva acolo sus mă iubeşte, ştiam asta). Your friendships will be rather unusual and dual-aspected in the sense that a great many of them will benefit you but still present you with considerable difficulty.

Moon in the First House

The Moon is in the first house. This position indicates that you are strongly influenced by your feelings and moods. Your awareness of yourself is influenced by your momentary feelings, and this perception is subject to rapid changes of mood and emotion (schimbător, schimbător şi plin de contradicţii). In time, you will learn to understand why you react as you do to various situations, and then you can begin to change your response patterns and take more control of your life. Others sense your lack of emotional self-sufficiency and tend to get involved in your personal affairs, even if you try to prevent it (spaţiul vital nu trebuie încălcat). You express your sensitivity through an emotional need to nurture and be nurtured by others. While you would like to have guidance and supervision concerning your goals and objectives, it would be better to achieve your aims independently so that you will not feel obligated to others(mai bine mă chinui singur decât să fiu dator cuiva). The advantage of this position lies in your ability to sense other people’s needs and desires. In fact, you have a calming effect on people who are under stress, and this makes you ideally suited for working with the public (priceput la vorbe şi abureli, nimeni ca mine).

Venus in the Second House

Venus is found in the second house at the time of your birth. Intrinsically, this is an ideal astrological position as it promises easy means of livelihood. Money will stream in regularly and readily without excessive effort or preoccupation.

Sun in the Third House

The Sun appears in the third house at the time of your birth. Your individuality as ruled by the Sun must pass several karmic tests of a mental character in order to return to its spiritual abode with a richer knowledge in this state of consciousness. Your mind strives for glory, social success, honors, power and magnanimous elevation by means of intellectual understanding (poate cea mai adevărată propoziţie din toată descrierea). The path for the realization of fame, honor, nobility and advancement lies through study, communication and self-expression. Your views about life are optimistic, self-assured, kind and generous. The liabilities of your mind are a lack of interest in detail or occupations and matters that you regard as being below your dignity (întotdeauna m-am considerat superior şi am fost oarecum scârbit de anumite chestii atât de comune pentru alţii).

Saturn in the Twelfth House

Saturn was in the twelfth house at the time of birth. This planet may place many unpleasant and annoying obstacles in your life, and intensify the feelings you have about the limitations of your environment (nemulţumirea necontenită…). Your professional honor affects your feelings very much and you are well satisfied when things go well. Destiny may have to teach you to tell the difference between fact and fantasy more clearly (peregrinarea între vise şi realitate…). Certain complexes nest in your subconscious and show up in your mind as hypersensitivity, wanting to be alone and to do things by yourself so no one will know how you feel (trist, şi totuşi admit). You need a bit of humor and self-confidence. 

Ascensiunea Marți, Noi 17 2009 

orb și gol eu am ales ca să te caut

printre jucării și săbii. te visam

reflexie perfect-a mea

vorbind, trăind, râzând

prea mult

crezând că te-am văzut, zâmbind,

văzându-mă pe mine.

vise. vise.

mi-am cristalizat sentimentele

am pângărit elementele

și-am construit un munte

prea înalt, mult prea înalt

ca să-l urcăm.

și l-am urcat de unul singur.

odată m-am pierdut și nu m-am mai găsit.

într-un hău murdar și părăsit

un spectru mort și răstignit,

un zeu negru strălucind mocnit.

cifrele eterului m-au sfărâmat

eu, zdrobindu-mi inima, m-am deshumat

jurăminte reci am înrămat

și am rămas forever înstigmat.

am ales să urc.

fără să privesc panta sângerie ce se-ntinde-n urmă-mi.

am ales să urc.

fără să privesc decorul prăvălindu-se asupră-mi.

am ales să urc.

amorțit și rece, cu inima captivă într-un vis…

am ales

să nu mai pot alege.

Pagina următoare »