Ulise Luni, Apr 5 2010 

aşteaptă-mă cuminte, voi veni. dar

lasă-mi o clipă să

îmi beau mările,

să sfârtec ciclopii,

să-mbrăţişez agorele pustii

să-ţi pângăresc vestalele albe,

gâfâit, să te plâng la oracol,

să-mi fie dor de tine,

să nu fii.

mai lasă-mă o clipă, o viaţă, un an,

cavaler peticit pe maidan,

epistole pe briză să-ţi picur,

cu fregate şi minciuni să murdăresc nisipul,

să păcălesc vântul,

să cresc şi să zac

să-mi tai aripele şi-avântul.

nu te merit, departeo, mă ştii,

amfore cu vise îţi trimit,

în goblenu-ţi, penelopă, să mă ţii,

eu vin, şi vin mai susur decât vântul

căci tu îmi eşti zăgazul, şi mormântul.

Căutătorul Joi, Feb 25 2010 

stelele-ți zâmbesc pe cerul nopții.

stelele îți joacă stigma sorții.

–––––––––––––––

I.

îți mai amintești, băiete?

cum străluceai, cum zâmbet crud spuneai,

glorios, răsfrânt, cum te pierdeai,

fiu lacustru, înger rece, demon,

mai cântă-ne din lira ta o dată!

cum ai venit, eclipsă pogorâtă

avântul cosmogonic stăvilit,

suflare despicată în dorințe,

lutul,

focul închistat în scoarță de granit.

croit din vise în trezie beată,

o spasmă, un secret, o briză deviată

ai simțit.

ai visat o orhidee, om sărman,

un lujer subțiratic și plăpând

petale plânse, așteptânde, suspinând

orhidee exilată-n iad rusesc,

în taiga sau poate tundră aruncată

acolo unde lacrimile și simțirea amorțesc.

și ți-ai jurat să o găsești, să-ți spargi avântul

într-o corolă albă, singură, să-ți moară cântul.

tu, căutător, cel mai iubit de soartă și de ea,

de tulpină să o vitregești, să o salvezi

de tine, tundră,

și de ea.

un drum înșerpuit, ecou năvalnic

te vei revărsa,

cu greu o vei găsi,

o vei găsi.

dar înainte de-a pleca, mai murmură-ți o dată cântul,

slăvește tinerețea, focul sanct și fumul,

drumul ne’nceput și orhideea,

ia un fum și speră că

nu vei sfârși ca scrumul.

II.

unde ești?

obraz aspru, gând fetid, băiete

te-ai răstălmăcit

noroiul îți sticlește de pe ghete…

în orhidee și în seva ei ai obosit

s-aluneci în cuvânt, să te-mbeți, să ne mai cânți.

băiete, ai crescut.

pierdut în tundră, frig turbat, tăcere

genunchi zdreliți în orhidei, cădere

să nu câștigi, să nu renunți.

vise în contur de fildeș. clocot furibund.

razele de soare, chin zădărnicit, săgeți în suflet te pătrund.

scânteia din privire undeva-n alt timp, sub alte stele-ți moare

sorțile enigma-ți devorează

dar ești amorțit, în lumea ta nu doare.

și câte orhidei în tropot ai ucis,

câte scandaluri și taverne ai strivit,

de câte ori ți s-a părut că ți s-a părut

că ea era acolo, unică și bună.

în fiecare zâmbet ce-ai crezut

în fiecare icoană din care ai picurat lacrimi

așteptându-i minunea.

ea e soarta ta sau tu ești soarta?

redundant, neobosit,

martir fricos în flori și orhidei încremenit,

ascunde-ți lacrima

mai ia un fum, bărbate, și zâmbește,

căci fumul, cancer frânt, te izbăvește.

III.

zeu livid, magia ți-a murit.

în fum și flori și vise ofilit,

sărman bătrâne, mai cântă-ne o dată

eșecul tău, decepția, lumea toată.

deasupră-ți, stele stingi căuș în palmă,

răstignit în somn și dor și tânguire calmă.

cântec fals, refren flașnetic

un crez pervers șoptit de un eretic,

o scoarță găunoasă, flori meschine,

timpul a mușcat avid chiar și din tine…

și-ai eșuat, taigaua te-a învins…

crestat în limbi de ceață, umăr nins

zaci și îți aștepți deznodământul

din porțelanul tău cel ieftin a rămas numai cuvântul.

o lacrimă a apărut în cer pe pleoape,

destinul revărsat în mii de ape.

tu, bătrân nebun, zâmbește

copil nebun, uită de nimfele funeste,

tu, prin tine-ai luminat abrupte creste

tu cu bocancii tăi murdari

ai întinat cel mai frumos

potecile celeste.

și acum, ca să răsufli ultim liniștit,

tu, bard sărac, învins de-al tău elan ciuntit,

uită-te în buzunar, privește-o.

e orhideea ta, privește-o.

căutător  de vise sparte, cioburi colorate,

mai caută și-n buzunarul de la spate…

un ultim vers, balada-ți aruncată

o ultimă strigare, ultim fum, un ultim spasm,

și-acum, cu orhideea-ți preaiubită,

poți pica sleit pe scenă,

în dulcele și așteptatu-ți mort orgasm,

zâmbind.

–––––––––––––––––

stelele te plâng pe cerul nopții

stelele-ți adapă taina morții.

forma fără fond Marți, Ian 26 2010 

aș vrea să scriu ceva abstract și thought-provoking.  aș vrea să scriu ceva care să fie mai mult decât o crustă, o viziune superficială și ușor de cumpărat. dar gândurile mele sunt comerciale, și spațiile dintre rânduri prea mici ca să se poată citi și printre ele. toate energiile se transformă într-o masă rece și inertă de dogme și principii pe care nu numai că nici eu nu le cred, dar uneori le și resping. sunt sătul de contradicții, analogii, patetisme. poate că un adevăr mic spus simplu este mai frumos decât o minciună grandioasă, ascunsă după mii și mii de văluri.

și totuși, întotdeauna am avut o reținere în a exprima ceea ce simt. mi-e extrem de ușor să dezbat idei și concepte, mult mai ușor  decât să le raportez la eul meu. a destrăma un zid e mult mai ușor decât a-l clădi, tocmai de aceea mi-e teamă să vorbesc despre mine – pentru că știu că nu aș mai avea puterea să îl ridic din nou. mi-a spus cineva odată că a avea curajul să „te pui pe tavă” nu este o slăbiciune, ci un avantaj pe care nu mulți îl posedă.

„time is a flowing river with no island to rest your bones upon.” – timpul trece, și nu m-am vindecat. ar trebui să nu mai privesc în urmă. fiecare acțiune are consecința ei. eu mi-am asumat acțiunea, ar fi trebuit să îmi asum și riscul de a rămâne o formă fără fond. pentru că da, asta s-a întamplat. mintea acceptă înfrângerea și se resemnează într-o dulce stare de amorțire, iar sufletul suferă o implozie bruscă și lucidă. fragmentarea sentimentelor, that „not so fresh” feeling, sunt stigmate ce rămân împlântate adânc, distrugându-mă ca pe un arbore găunos, from the inside. asta se întâmplă când gândești în loc să simți, când nu îți poți sincroniza mintea cu inima, una din ele trebuie sacrificată.(probabil nu se înțelege nimic, dar nu pot fi prea concret,  nu de data asta).

și fantasma cu mâini albe și mici rămâne scopul unei existențe fără scop, acel El Dorado pe care l-am găsit pentru o clipă. mă gândesc la ea zi și noapte, îmi pare că o văd în oricine, după care clipesc dezamăgit. aș vrea să mă pot întoarce undeva în trecut, să repar ceea ce am greșit, adică totul. aș vrea să am eu curajul sau ea mărinimia. aș vrea ca totul să fie. dar nu e…

alexandru andrieş – dor de tine Sâmbătă, Ian 16 2010 

acelaşi cântec de prea multe ori, (iubita ta din zori)
acelaşi cântec de prea multe ori, (iubita ta din zori)
aripi desfăcute, fără însă să zbori…

mi-e cald de tine şi-apoi deodată mi-e frig (vine iarna…)
mi-e cald de tine şi-apoi deodată mi-e frig (vine iarna…)
lumea crede că tac, când eu de fapt, te strig.

sunt ca o scrisoare afară din plic, (n-ai nimic, nimic…)
sunt ca o scrisoare afară din plic, (n-ai nimic, nimic…)
pe-o parte albă, pe-o parte un scris mic:
„Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de tine,
Mi-e dor…”

half an hour Luni, Ian 11 2010 

6:15. privește culoarul pustiu. simți o separație, o ruptură ireversibilă ce te înspăimântă. ne-am înstrăinat, a început să tacă. înfundat. tac și eu. acea tăcere pasiv – agresivă, tensiunea. o vedenie se furișează, o pisică poate. cafeaua și al meu Parliament.

îmi amintesc că e doar 6:17 și am dormit numai o oră și încep cursurile. îmi dreg vina și privesc iar culoarul. culoarul. cafeaua proastă pe care o beau în fiecare dimineață. pune o linguriță de cafea, dă chiuveta la apă caldă, cana sub jet, gata cafeaua. culoarul tace.

6:22. 6:23.6:24. e frumos să-ți numeri viața. curge atât de grațios. „viața-flașnetă”. maimuțe, dansați!

e 6:26. nu văd sensul. nu văd direcția. de ce mă trezesc eu la 6:15? de ce trebuie să știu  Drept? unde. de ce. pentru ce… mă îndrept. credeam că mi-am răspuns. de atâtea ori am crezut. de atâtea ori cred că-mi răspund. „Dan, tu ești un mare căutător”, mi-ai spus.”și-mi pare atât de rău pentru tine… pentru că vei muri găsind.”

6:30 este o progresie aritmetică de rație -3. suntem reduși la cifre. am citit undeva despre noetică. au ajuns până a cântări și sufletele oamenilor. până și ultima noțiune care îmi rămăsese, era numai a mea, inexplicabilă, știu acum că are o masă.

6:35. o melodie în căști. random. Țapinarii – Tatuaj. contemplu. între dragoste și ură nu e o diferență așa mare. fără a doua nu poate exista prima. e o punte fragilă și alunecoasă. se preschimbă precum soarele în  lună și noaptea în zi. firesc. și cele mai frumoase perioade ale ciclului sunt apusurile și răsăriturile. eu nu pot iubi dacă sunt iubit. un cazan de indiferență. aș vrea să îl cântăresc, domnilor, se poate?

6:41. sunt obosit. nu fizic, nu psihic. spiritual. am obosit să mă prefac că vreau ceva, că sunt interesat. a murmurat ceva culoarul, poate a trântit o ușă, sătul de inepțiile mele. să nu mă iei în serios. vezi tu, noi nu semănăm deloc. tu ești gol, dar ai multe uși. eu sunt plin, dar nicio ușă. sunt încuiat și nu pot să mă descui. mă sufocă plinătatea asta, să știi.

e ora 6:45. nu merită. chiar nu merită. mă duc să dorm. prefer să visez.

„te vei pierde-n mine,
cândva,
din nou,
ca o adiere a ceea ce a fost
sau nu…
ai rămas
ca un tatuaj făcut la beție
pe care sunt mult prea rebel
să-l șterg.
m-ai lăsat în mine
cu mine
și cu ochii mei pierduți în tine…”

delayed Sâmbătă, Ian 9 2010 

fake your breath, on tremble lean.

shut your mirrors,  haste downscene

angry habits, anxious lay,

don’t smile too fast, don’t die today.

i’m coming now. i will return

i’ll raise a pyre, feelings burn.

––––––––––––––

i might be dead, i might be here

don’t let me close, just fill with fear.

cut my skin and patch your soul

cut off my mask, unleash the ghoul.

for every step you wished you took

will gently stab me, easy hook.

–––––––––––––––

the ones you hurt, the ones you lose

cigars you waste, the dope you choose

the nauseous morning wakes,

the lonely nudes, orgasms you fake

are your gift from fate above

the sweet echo, delayed love.

––––––––––––––

[don’t wait for me. i won’t be home.

my shade is far in hopeless roam…]

alive Miercuri, Dec 2 2009 

o mână, un timp, un râset,

un prieten ușor, o soartă, un dor

o minciună în colț de zâmbet

prefă-te, prefă-te frumos

ca să știu de ce mor.

–––––––––––––

candid, îmi plimb stiletu-n pântec

mă-nvăluiesc cu-al lebedelor cântec

m-am născut să fug sau am fugit ca să mă nasc?

stricat și dezbinat, un suflet flasc

o licitație prăfuită,

o tânguire osândită,

o umbră ce nu trebuie s-o demasc.

orb și gol înaintez și mă zdrelesc

prin humă și nimic te deslușesc,

și totuși

nimic nu poate explica, nici consola

un trandafir ce-și pierde lent corola….

un rezumat al caracterului meu Duminică, Noi 29 2009 

se ştie că sunt oarecum obsedat de astrologie şi că sunt într-o căutare continuă a unei explicaţii pentru firea şi defectele mele. zilele astea am găsit un zodiac extrem de complex care, conform orei, poziţiei, condiţiilor în care te-ai născut ( plus multor alte aspecte), îţi oferă practic o descriere fidelă a propriei firi. am citit multe zodiace… dar de data asta chiar am rămas cu gura căscată. iată ce mi-a spus despre mine (mă regăsesc 100%):

Sun in Taurus, Moon in Aquarius

You were born with the Sun in Taurus and the Moon in Aquarius. Because of this position of the Sun, you are equipped for a successful life (o daaa). Outwardly you seem unusual, original, and often unorthodox in your life views (mda, un om ciudat în concepţie, multă lume mi-a spus asta…). Your growth has been toward a humanitarian concern for the world at large, but your sometimes radical measures can be offensive to others. You have developed concern for others but your essential nature is primarily concerned with self (egoismul…). The sign of Taurus gives vast amount of power, self-determination, self-reliance, and fixity of purpose (hotărârea atunci când îmi propun ceva, dorinţa nebună de a reuşi). You have channeled these qualities toward universal ends. The fixity of Taurus is apparent in your stubborn clinging to ideas (încăpăţânat, întotdeauna am dreptate). Internally, you are amorous and warm-hearted. But it is very possible that you may be led into complicated, sometimes unhealthy emotional adventures (cerul mi-e martor că numai aşa nimeresc). Often this tendency can frustrate your ambitions, because you aspire to a high position in life. Although magnanimous and liberal, you are not entirely comfortable in your personality role, because your real nature if different (cele 1000 de măşti pe care le schimb atâââât de bine). What others appreciate most in you is your sociability and sympathy. If you are not at ease in your role and are therefore undergoing a psychological struggle, play up the Taurean aspects of your character.

Ascendant in Aquarius, Uranus in the Eleventh House

At the time of your birth the zodiacal sign of Aquarius was ascending in the horizon. Its ruler Uranus is located in the eleventh house. You were born with a natural disposition to be humane, sympathetic, original and refined in your dealings with others. Among your features is the ability to understand human nature in a sympathetic manner (da, mă pricep la oameni). Unfortunately, you do not always act upon your intuitions and may become rationalistic at times when swift and prompt determination is required (dar uneori mai sunt şi idiot, na). The common Aquarian is good and kindly, but usually led astray by eccentric and bizarre companions (mă atrag firile bizare, da). Your tastes are refined and your discrimination keen (discriminareeee, daaaa). You have a natural inclination toward the esoteric and mystical side of life and you could develop some clairvoyant abilities (cei care mă cunosc bine ştiu de pasiunile mele trecute, spiritualitatea, mă rog). Basically you are a lover of freedom; in the realization of this desire you may go to extremes. Although changeable in appearance, your life is guided by very definite and fixed principles, one of which is a constant demand for personal freedom (nimic nu e mai frumos decât să nu fii constrâns de nimeni şi nimic!). In love you are a strange character. You can easily be emotionally attracted to one person and yet unpredictably terminate relationships (mda. aici no comment). As an inventor you have no rival; your problem is that sometimes you lack the practical ability to implement your creations. Professionally you will be successful in any of the following fields of activity: modern science, electrical work, photography, archaeology, astrology, radio etc. This is an indication that your existence will be centered around developing friendships and that the most decisive events will evolve through them. You are a fortunate individual: you always seem to win at bingo, sweepstakes, lotteries, etc (cineva acolo sus mă iubeşte, ştiam asta). Your friendships will be rather unusual and dual-aspected in the sense that a great many of them will benefit you but still present you with considerable difficulty.

Moon in the First House

The Moon is in the first house. This position indicates that you are strongly influenced by your feelings and moods. Your awareness of yourself is influenced by your momentary feelings, and this perception is subject to rapid changes of mood and emotion (schimbător, schimbător şi plin de contradicţii). In time, you will learn to understand why you react as you do to various situations, and then you can begin to change your response patterns and take more control of your life. Others sense your lack of emotional self-sufficiency and tend to get involved in your personal affairs, even if you try to prevent it (spaţiul vital nu trebuie încălcat). You express your sensitivity through an emotional need to nurture and be nurtured by others. While you would like to have guidance and supervision concerning your goals and objectives, it would be better to achieve your aims independently so that you will not feel obligated to others(mai bine mă chinui singur decât să fiu dator cuiva). The advantage of this position lies in your ability to sense other people’s needs and desires. In fact, you have a calming effect on people who are under stress, and this makes you ideally suited for working with the public (priceput la vorbe şi abureli, nimeni ca mine).

Venus in the Second House

Venus is found in the second house at the time of your birth. Intrinsically, this is an ideal astrological position as it promises easy means of livelihood. Money will stream in regularly and readily without excessive effort or preoccupation.

Sun in the Third House

The Sun appears in the third house at the time of your birth. Your individuality as ruled by the Sun must pass several karmic tests of a mental character in order to return to its spiritual abode with a richer knowledge in this state of consciousness. Your mind strives for glory, social success, honors, power and magnanimous elevation by means of intellectual understanding (poate cea mai adevărată propoziţie din toată descrierea). The path for the realization of fame, honor, nobility and advancement lies through study, communication and self-expression. Your views about life are optimistic, self-assured, kind and generous. The liabilities of your mind are a lack of interest in detail or occupations and matters that you regard as being below your dignity (întotdeauna m-am considerat superior şi am fost oarecum scârbit de anumite chestii atât de comune pentru alţii).

Saturn in the Twelfth House

Saturn was in the twelfth house at the time of birth. This planet may place many unpleasant and annoying obstacles in your life, and intensify the feelings you have about the limitations of your environment (nemulţumirea necontenită…). Your professional honor affects your feelings very much and you are well satisfied when things go well. Destiny may have to teach you to tell the difference between fact and fantasy more clearly (peregrinarea între vise şi realitate…). Certain complexes nest in your subconscious and show up in your mind as hypersensitivity, wanting to be alone and to do things by yourself so no one will know how you feel (trist, şi totuşi admit). You need a bit of humor and self-confidence. 

Ascensiunea Marți, Noi 17 2009 

orb și gol eu am ales ca să te caut

printre jucării și săbii. te visam

reflexie perfect-a mea

vorbind, trăind, râzând

prea mult

crezând că te-am văzut, zâmbind,

văzându-mă pe mine.

vise. vise.

mi-am cristalizat sentimentele

am pângărit elementele

și-am construit un munte

prea înalt, mult prea înalt

ca să-l urcăm.

și l-am urcat de unul singur.

odată m-am pierdut și nu m-am mai găsit.

într-un hău murdar și părăsit

un spectru mort și răstignit,

un zeu negru strălucind mocnit.

cifrele eterului m-au sfărâmat

eu, zdrobindu-mi inima, m-am deshumat

jurăminte reci am înrămat

și am rămas forever înstigmat.

am ales să urc.

fără să privesc panta sângerie ce se-ntinde-n urmă-mi.

am ales să urc.

fără să privesc decorul prăvălindu-se asupră-mi.

am ales să urc.

amorțit și rece, cu inima captivă într-un vis…

am ales

să nu mai pot alege.

ink. Joi, Noi 12 2009 

noaptea asta tocmai am văzut cel mai frumos film ever. da, nu zic bun, valoros, nu știu și nu dau doi bani de fapt pe ce spun criticii de film. „Ink” este un film cu adevărat frumos. puține filme, în ziua de azi, mai pot spune ceva nou. acest film reușește din plin să te lase cu gura căscată.

ink-movie-review-2

o poveste suprarealistă despre vise și realitate, despre viață și moarte, despre soartă și hazard, despre iubire și lăcomie, despre decădere și penitență, despre bine și rău, un film ce înglobează toate stările ce ne definesc existența. un film ce aprinde deopotrivă imaginația și implicarea afectivă a spectatorului.un film realizat superb, outstanding, imagini onirice și paradisiace, efecte fascinante, cum nu am mai văzut niciodată. o coloană sonoră ce îmi amintește de Amelie, armonizată cu pulsul filmului.

ink-movie-review-3

ink-movie-review-5

mă feresc să dau spoilere. și totuși, lumea visului nu este la fel de reală ca și cea fizică? Succubuși, drifteri, storytelleri vă vor răspunde la această întrebare. o poveste fantastică, o lume mai degrabă creată decât schimbată, un scenariu genial încununat de un final dantelat, neprevăzut.

până astăzi filmul meu preferat a fost Fight Club al lui David Fincher. de azi, filmul meu preferat va fi Ink.
Download

i’m sorry i met you darling Marți, Noi 3 2009 

îngeri Sâmbătă, Oct 24 2009 

fallen-i

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

îngeri deraiați pe rute pământene

îngeri cu formol în vene

au început să cadă. cerul,

flagel deschis,

de pasageri fără bilet s-a săturat

și molcom penele le-a sfârtecat,

îngerii clandestini în zloată și-n uitare i-a-necat.

–––––––––––––––

stoluri de scrum se strâng, se-adună

fantomatice arcade se dărâmă,

iar îngerii, eroi carbonizați, se frâng

în amintirea păcatelor nebună.

––––––––––––––––

valea plângerii vuiește.

le-a venit vremea.

iată, îngerii își dreg funebrul cor,

iar eu, sfidând nezisul,

zbor și râd și-mi fac curaj și mor.

––––––––––––––-

a rămas raiul fără îngeri

sau îngerii fără rai?…

retribuţia divină Joi, Oct 22 2009 

închid ochii. mă încrunt. încerc să mă trezesc. deschid ochii. sunt tot aici. e realitate? nu poate fi real, nu are cum, e imposibil. e un coşmar. la fel de real ca şi mine. abia acum înţeleg proverbele alea învechite şi penibile. „se învârte roata”. „după faptă şi răsplată”. să mă simt vinovat pentru trecutul meu? să îmi pese de viitor? contează măcar ceva?

tocmai am primit o a doua şansă de la Soartă. nu ştiu dacă să o accept. nu ştiu dacă o merit. poate că ar trebui să fiu deversat alături de cei ca mine. oare de ce am fost salvat? ce am în plus faţă de ceilalţi păcătoşi?

de ce ţi-e frică nu scapi Marți, Sep 22 2009 

am picat, nu îmi vine să cred, am picat oraşul, unde iau toţi proştii!

nu ştiu exact cum de data asta nu a mers reţeta, am avut cruciuliţa de la Ierusalim, hainele norocoase, mi-am zis rugăciunile necesare, mi-am pus dorinţa adecvată… uite că Dumnezeu a vrut să îmi demonstreze ceva, probabil, şi anume că nu sunt El – nici măcar pe aproape.

mă rog… treaba a fost destul de simplă – colţ de intersecţie (fără trecere) – era să dau peste o femeie care traversa, mi-a apăsat repede frâna, s-a dat cu capul de parbriz, i-a picat caşcheta, eu am început să râd ca boul. Mă rog. Nu pot să zic că sunt chiar trist, cine mă cunoaşte  ştie şi că eu nu renunţ niciodată, dacă va fi nevoie să susţin examenul de 685748 ori ca să îl iau, de atâtea ori îl voi da. Nu a ost să fie de data asta, poate aşa a fost scris.

mâine se afişează repartizările pe cămine. cu siguranţă voi fi la Moxa D.

paranoia existenţială [medley] Luni, Sep 21 2009 

singin_in_the_rain_lampost_jpeg_bw-400-x-361

înoţi într-un acvariu şi mai lipeşti câte un ochi

de geamul opac. prea opac.

deşi tot ceea ce vezi e o reflexie slabă, cunoscută, un chip schimonosit şi obosit

îţi dai seama că

eşti privit.

–––––––––

sunt down şi plouă.

mă simt scuipat de undeva de sus

grinning faces mii şi mii

shiny teeth

privind cum eşuez  ca un ţestos bătrân

pe un uscat promiţător, nemeritat.

plouă. sfinţii mă scuipă. au gura plină de napalm

dulce.

noroc cu carapacea mea încercată.

şi totuşi privindu-mi mâna dreaptă

văd două găuri ce rânjesc din carnea-mi sfârâindă.

carapace fisurată?

Aş vrea să-mi croşetez pielea, timpul

sau sufletul

un goblen mare şi frumos

să împletesc fiecare nod

şi să privesc mândru.

–––––––––

pyroheart. flammable. take care.

fatidicul număr 23 Joi, Sep 17 2009 

până la urmă am dat azi sala. am luat 23 şi marţi la 8 am oraşul. sper să nu îmi sară vreo babă descreierată pe trecere.

bineînţeles, mi-am luat hainele norocoase, m-am rugat înainte de a intra la examen, acelaşi ritual care nu m-a dezamăgit niciodată. a fost şi o fază funny – văd eu că am făcut 22 de puncte şi mai aveam totuşi o întrebare la dispoziţie. sunt atât de surescitat şi grăbit încât nu o citesc, o pun la nimereală şi mă ridic să plec. mă caută ăla pe listă… „Antonescu Dan – 23 de puncte… admis” la care eu „Nuuuuu… am 22!”. „Ai 23 băiete”,  se încruntă el 🙂

la drumul înapoi spre casă am trecut pe lângă liceu. era pauză. lumea ieşise la ţigară. pentru un moment am vrut să stau, să fumez şi eu cu ei, dar imediat mi-am dat seama că nu mai aparţineam şi că nu mai aveam ce căuta acolo. aşa că m-am întristat şi m-am dus acasă.

parazit Marți, Sep 8 2009 

ăsta e genul ăla de zi în care mă trezesc la 3 şi îmi dau seama că sunt mic şi meschin

că undeva acolo sus s-a scris o nuvelă tristă şi meditativă

că nu sunt impermeabil

că nu am cerut numere de telefon când trebuia

că dispar încet încet şi totuşi fără a conta în vreun fel

că lumea asta e pusă în mişcare de bani şi feromoni şi atât

că sunt ca un fel de bibelou ciobit la o licitaţie de rahat şi se strigă „gratis!gratis!nimeni?…”

că sunt plin de greşeli sunt o greşeală am greşit şi voi greşi

pentru că aşa mi-a fost scris şi nu pot face nimic în legătură cu nimic

eu nu exist, ci  SUBZIST.

Unloved Marți, Feb 10 2009 

this story speaks of shattered dreams,
of caged wishes, widowed wings,
it worships autumn leaves that fall
– the story of a broken soul.

––––––––––––

portret schiţat pe sticlă spartă
spirit diluat şi uns cu trup
stângaci, preschimb durerea-n artă
din cer şi din pământ mă rup.

fantasme joacă vag pereţii
încing hotar cu nesfârşitul
eu culeg stele dintr-o carte
şi răbdător îmi construiesc zenitul.

îmi trag oftatul pe un caier
privesc ceasul cu stupoare
dorinţe gri plutesc în aer
azi, singurătatea doare…

––––––––––––-

ideal ascuns pe-un cer străin,
unghii sfâşiind pereţii;
întreg împrăştiat în zări!
spre tine mână biciul vieţii.

un perete ne desparte,
piele arsă, suferinţă;
aş vrea să scap, să evadez,
dar eşti doar o năzuinţă…

––––––––––––-

cer vâscos pitit sub o sprânceană!
închide-mă cu grijă în al tău abis
înfierează-mă pe un inevitabil soclu
veghează al meu aşteptat apus.

un car roman zdrobeşte tâmple grele
zgâriindu-le cu ramuri verzi de pin
iar vântul mătură iubirea
cu pulberea-i pierdută-n timp divin.

eşecul cugetu-mi atinge
sortit de-a resemnării stea
şi-n sânge cald un dor se stinge
mort forever – pururea…

––––––––––––-

still you haunt my lonely dreams,
mixing, stirring them like hell.
my heart might seem a bit more lame
I’m a symphony of frost and flame.

Earth’s Most Beloved Son Miercuri, Feb 4 2009 

„Cel mai iubit dintre pamanteni” a fost caracterizat drept „romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un destin”. (Eugen Simion)
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-l iubeste, harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.
Existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu destinul luciferic: „caderea” in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie „treptele” coborarii in „subterana”.

Victor Petrini este un idealist – pentru el, sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea. Dezamagit de nenumarate ori, acesta devine un Mare Singuratic, un instrainat orgolios si revoltat impotriva lui Dumnezeu, personaj fascinant si unic in literatura romana.

(hmmmm, suna cunoscut…)

human Sâmbătă, Ian 3 2009 

no open doors no hope no grace no madness no pulse
just a series of near escapes and bad choices
bow your head child
and let Fate sweep you off

Pagina următoare »