delayed Sâmbătă, Ian 9 2010 

fake your breath, on tremble lean.

shut your mirrors,  haste downscene

angry habits, anxious lay,

don’t smile too fast, don’t die today.

i’m coming now. i will return

i’ll raise a pyre, feelings burn.

––––––––––––––

i might be dead, i might be here

don’t let me close, just fill with fear.

cut my skin and patch your soul

cut off my mask, unleash the ghoul.

for every step you wished you took

will gently stab me, easy hook.

–––––––––––––––

the ones you hurt, the ones you lose

cigars you waste, the dope you choose

the nauseous morning wakes,

the lonely nudes, orgasms you fake

are your gift from fate above

the sweet echo, delayed love.

––––––––––––––

[don’t wait for me. i won’t be home.

my shade is far in hopeless roam…]

the doors – take it as it comes [remix] Duminică, Oct 11 2009 

Time to live
Time to lie
Time to laugh
Time to die
Takes it easy, baby
Take it as it comes
Don’t move too fast
If you want your love to last
Oh, you’ve been moving much too fast…
Time to walk
Time to run
Time to aim your arrows
At the sun
Takes it easy, baby
Take it as it comes
Don’t move too fast
If you want your love to last
Oh, you’ve been moving much too fast…
Go real slow
You like it more and more
Take it as it comes
Specialize in having fun
Takes it easy, baby
Take it as it comes
Don’t move too fast
If you want your love to last
Oh, you’ve been moving much too fast…
Moving much too fast…
Moving much too fast…

–––––––––––––––––

bucureştiul e super; e exact mediul pentru care am fost plămădit eu; freedom, fire, life;  pot avea orice, trebuie doar să întind mâna şi să iau.

şi totuşi mi-e teamă de bucureşti. mi-e teamă că o să mă sece de feeling, că o să devin un prădător fără inimă şi fără remuşcări. mă mişc prea repede. metroul mă fură. sunt damaged şi periculos. bucureşti, mi-e frică de tine şi de mine.

file de jurnal Duminică, Sep 13 2009 

mâine începe şcoala pentru copiii mici haha. o să merg şi eu la şcoală ca să râd un pic de ei şi totodată pentru a da flori profesorilor cărora le datorez succesele mele. parcă ieri începeam clasa a 12a, fără niciun stres sau frică de bacul şi examenul ce urmau să vină. sper să mă revăd şi cu persoane cu care, involuntar sau poate inconştient, am răcit legăturile (da, voi, prieteni 😐 ), chestie pe care o regret şi îmi promit să încerc să o repar.

poimâine am examenul pentru şcoala de şoferi. nu este deloc atât de uşor pe cât credeam eu, ignorant infatuat. cu greu scot 22 de puncte. totuşi, sper să trec proba teoretică. nici nu concep să pic. abia acum am prins o poftă de a lucra întrebări şi a acoperi toate golurile. stau în faţa calculatorului, ascult Bolero al lui Ravel, bag ţigară după ţigară, cafea după cafea şi lucrez.

în rest, viitorul sună interesant, promiţător, dement, plin de feeling şi evenimente. cam atât de pe frontul de est. Kudos.

Uncertainty Vineri, Aug 14 2009 

lee_smithland1947

nesigur de mine, de cer, de tine

de sângele ce mi se-usucă-n vine

de ecourile tot mai slabe

de fiecare urmă ce-o gravez în orişicine.

nesigur m-aş retrage-n valuri sau în lună

nesigur dacă viermii-or să mă descompună

zâmbitor dac-o să joc cu ei pe mine frânt

şi din trupu-mi disipat să-mi împletesc cunună.

sigur voi călca pe mine

şi-o să-mi zdrobesc tendonul lui Ahile.

„tomorrow never knows” Duminică, Iul 19 2009 

haha, am intrat la buget la Administrarea Afacerilor 🙂 eu media 9,82, ultima medie de fără taxă 9,81 =)) totuşi, nu mă încălzeşte cu nimic, eu vreau la ASE şi pace! mâine am examene pentru Marketing (opţiunea 2), Management (opţiunea 3) şi Comerţ (opţiunea 5). toate examenele le dau în Amfiteatrul I din clădirea principală, amfiteatru despre care am înţeles că are 350 de locuri :O…
sper să fie ok. şi chiar dacă nu va fi, nu prea mai îmi pasă.

Fate Duminică, Iul 19 2009 

în mai puţin de 24 de ore am primul examen. sunt atât de calm şi de împăcat. nu mai pot să fac nimic în legătură cu nimic. roţile s-au întors, cărţile s-au împărţit, mai trebuie doar date pe faţă.

am fost la biserică. în momentele grele, până şi cel mai înverşunat agnostic se refugiază în Dumnezeu. după prelungi tergiversări, am ajuns la inevitabilul adevăr; suntem mici, suntem nimic, doar praf suflat de vânt, răspândiţi în patru zări. nu suntem nici unici, nici măcar interesanţi, doar clipe suspendate, care după ce vor trece, vor fi uitate. nu putem decât să acceptăm şi poate să încercăm să uităm de adevărul peremptoriu; să fumăm o ţigară, să privim stelele, să citim, să vrem facultate, să ne prefacem că toate astea sunt măcar un pic importante.de fapt doar văluri şi văluri ce acoperă un mare gol.

ieşind din biserică, am strivit un melc. l-am răspândit pe trotuarul încă ud de ploaie şi nimeni nu a fost atent. graba mea de a pleca a transformat un biet melc într-o masă nedefinită de organe şi sucuri. şi nimeni nu a văzut. cu toţii păşeau cu ochii întredeschişi, atât de obişnuiţi cu melci striviţi. mi-e teamă de mine şi de ceea ce pot face. mi-e teamă că la un moment dat o să plusez prea mult şi nu o să mai pot să mă arunc. eu gândesc prost şi trăiesc prost. nu sunt decât un colecţionar de amintiri, un hoţ de vise, o umbră trecătoare care ocazional mai face rău.

Joy Division – The Eternal

„Procession moves on, the shouting is over,
Praise to the glory of loved ones now gone.
Talking aloud as they sit round their tables,
Scattering flowers washed down by the rain.
Stood by the gate at the foot of the garden,
Watching them pass like clouds in the sky,
Try to cry out in the heat of the moment,
Possessed by a fury that burns from inside.

Cry like a child, though these years make me older,
With children my time is so wastefully spent,
A burden to keep, though their inner communion,
Accept like a curse an unlucky deal.
Played by the gate at the foot of the garden,
My view stretches out from the fence to the wall,
No words could explain, no actions determine,
Just watching the trees and the leaves as they fall.”

liveBac – intro Duminică, Iun 21 2009 

mâine începe.
10:35.
al nouălea.
no fear. no mistake. Clockwork.
mi-am păstrat un Sunday’s pentru fiecare 10 pe care îl voi lua.
mâine voi fuma un Sunday’s, sper.

Requiem Hunter S. Thompson Sâmbătă, Aug 2 2008 

„We had two bags of grass, seventy-five pellets of mescaline, five sheets of high-powered blotter acid, a saltshaker half-full of cocaine, and a whole galaxy of multi-colored uppers, downers, laughers, screamers… Also, a quart of tequila, a quart of rum, a case of beer, a pint of raw ether, and two dozen amyls. Not that we needed all that for the trip, but once you get into locked a serious drug collection, the tendency is to push it as far as you can. The only thing that really worried me was the ether. There is nothing in the world more helpless and irresponsible and depraved than a man in the depths of an ether binge, and I knew we’d get into that rotten stuff pretty soon.” (Fear and Loathing in Las Vegas)

Genial film. Genială carte. Genial om. 😀