electrizant Luni, Iul 6 2009 

ritmuri electrizante, hipnotice se răsfrâng parcă din toate părţile. Cântecul pluteşte în aer, iminent, apocaliptic. Râul de stele se umflă şi îşi cere tributul. O pasăre pierdută de stol încă mai rătăceşte, gata să cadă rece. şi dintr-o dată… deadcalm:

Haha, don’t freak out, it really is me… Everything is gonna be okay. I’ve been to Earth. I know where it is. And I’m gonna take us there.”

O izbucnire de sunet şi feeling – totul este aproape pierdut. Cântecul sună mai năvalnic şi mai năvalnic. Un tropot antic, un descântec venit dintr-o conştiinţă uitată şi eternă. Sălbatic, omenesc, salvator. Cântecul e povestea.

[the best moment in the history of cinematography> BSG – 3×20 Crossroads]

Copii, jucaţi-vă Gothic! Luni, Apr 13 2009 

De mult timp mă simt nevoit să vorbesc jocul meu preferat, Gothic. Partea a 3-a. Un joc cu un potenţial imens, după părerea mea. Deşi a fost apreciat ca valoare sub primele două, mie mi se pare unul dintre jocurile ce vor rămâne mult timp în amintirea gamerilor.

Dar bineînţeles, fiecare joc are puncte bune şi puncte slabe. Să începem cu o punere în temă, pentru necunoscători: seria Gothic este considerată cea mai de succes trilogie RPG single player, produsă de nemţii de la JoWood şi Piranha Bytes. Jocul nu a fascinat niciodată prin efecte vizuale nemaivăzute, nici printr-o interfaţă inovatoare, ci prin POVESTE.

Această poveste, unică prin simplitatea şi frumuseţea ei, pune în lumină destinul Eroului fără Nume (numit de alţii şi The Decider, The Redeemer, The Chosen One, The Stranger), un tip cu barbă, un pic cam scund şi slab, cu codiţă, aparent prin nimic deosebit de semenii săi. Sub acest aspect în acelaşi timp misterios şi comun se ascunde o fire puternică, capabilă, destinată unor fapte măreţe.

În Gothic I, acesta este aruncat pur şi simplu în Valea Minelor de pe insula Khorinis, vale populată de scursurile societăţii unui întreg regat ( Myrtana), practic o închisoare imensă, încadrată de o barieră magică. Primul gând care îi vine acestuia în minte, imediat ce este aruncat în această adevărată groapă a ororilor, construită după principiul Infernului lui Dante, eroul trebuind să se adâncească din ce în ce mai tare în inima văii pentru a ajunge la adevărul final (no spoilers :D). Acesta este pus în faţa unor alegeri în dezvoltarea sa personală, nimerind într-un război de-a binelea în interiorul Văii Minelor, între nişte semibarbari, care vor să arunce în aer insula, grupaţi într-o peşteră imensă, care se confruntă cu criminalii şi hoţii lipsiţi de scrupule ce locuiesc într-un castel părăsit din centrul insulei. Balanţa între cele două tabere este fragil susţinută de o sectă ce locuieşte într-o mlaştină, în case suspendate în copaci, fumează încotinuu Swampweed şi slăvesc o entitate care le vorbeşte în somn.

În partea a doua, eroul reuşeşte să evadeze, dar se trezeşte pe jumătate mort şi lipsit de puteri. De data aceasta, eroul trebuie să decidă între a alege să devină paladin, protector al oraşului Khorinis, măcinat de hoţie, criminalitate, a-şi vinde serviciile ca mercenar unui mare bogătaş, sau a se retrage în munţi, la mănăstirea lui Innos, şi a deveni ulterior un Magician de Foc. Bineîneţeles, răul este prezent şi aici, orcii fiind din ce în ce mai numeroşi, conduşi de dragoni. Şi de această dată, eroul restabileşte ordinea şi pleacă pe continent cu o corabie, alături de cei mai buni prieteni ai săi.


În sfârşit, ajungem la Gothic 3. Întorcându-se pe continent, eroul, care spera să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi, găseşte o ţară subjugată de orci. Rebelii, conduşi de rege, trăiesc ascunşi, aşteptând momentul prielnic ca să lovească în orci şi mercenarii lor. Rangerii, protectori ai pădurii, conduşi de liderii lor spirituali, druizii, refuză să se implice. Între toate aceste tabere, eroul mai poate alege barbarii din nord, animaţi doar de 3 dorinţe : să bea, să vâneze orci, şi să îl slăvească pe Innos, nomazii, o civilizaţiea deşertului, pe cale de dispariţie, conduşi de liderii lor, Water Mages, aflaţi şi ei în conflict cu Hashishinii, negustorii de sclavi, ce au ridicat adevărate palate şi s-au îngropat în aur.
Lumea este imensă, variind de la ţinuturi acoperite de zăpadă până la vastele deşerturi ale Varantului. Spre deosebire de jocurile gen Oblivion, în Gothic 3, fiecare peisaj este construit grandios, minuţios, nu vei avea niciodată o impresie de deja-vu când intri într-o peşteră. No Lego Style. Niciun alt joc nu a reuşit să recreeze atmosfera naturală, societatea construită de seria Gothic.
Lanţul de questuri este genial, poate cel mai complex ever, construit după principiul lui Huygens (cine ştie fizică ştie şi la mă refer). Eh, punctul de început al oscilaţiei îl constituie apariţia eroului într-o lume care îşi găsise un echilibru aparent, acesta creând astfel unde în jurul său, în toate direcţiile. Mult superior rivalului Oblivion, care are questuri liniare, complet neinventive, care puteau ţine treji numai pe geekşi. Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că primele două Gothicuri erau bazate mai mult pe intuiţie, pe mister şi descoperire, Gothic 3 este ucis la cifre… gen ai 56 % reputaţie cu nomazii, ai Ancient Knowledge 231 etc.
Încă ceva ce nu mi-a plăcut la joc, vocile sunt schimbate, la bagă prea mult bas, toţi bărbaţii au mai mulţi muşchi (de exemplu, Diego a fost transformat dintr-un tip subtil, viclean, abil tocmai prin inteligenţa sa, cu o voce pe care greu o uitai, într-un muşchiuleţ cu vocea total schimbată, care nu are prea mare rol în questul principal…).Rezultă o grămadă de tipi testosteronizaţi, lipseşte chiar şi umorul sadic al eroului principal, care făcea haz de necaz exact când era nevoie pentru a destinde atmosfera.

De o lună, mă tot joc Gothic 3, l-am terminat în toate felurile posibile, am nivelul 79 (80 poţi face doar foarte greu, pentru că nu prea mai ai ce omorî). Concluzie, un joc genial, antrenant, care după numai 5 minute de joc de acaparează total. Dovadă stau toate persoanele care au jucat seria Gothic, care mi-au dat dreptate de altfel. 😛 so, kids, stop plying WoW, DotA, CS, NFS and FIFA. Gothic > all. Totuşi, aş sugera să începeţi cu Gothic 1, dacă vă hotărâţi să vă apucaţi.

va recomand… Marți, Iul 22 2008 

…WALL-E!!! sau, cu alte cuvinte, Waste Allocation Load Lifter: Earth class 🙂

De departe cel mai frumos film de desene animate pe care l-am vazut vreodata. 2 robotei se indragostesc! Si ceea ce este si mai tare este ca ei nu pot comunica, intrucat tot ceea ce pot sa spuna sunt numele lor. Chiar daca s-ar fi dorit o mult prea evidenta si patetica drama ecologica, filmul isi depaseste conditia si devine pur si simplu cea mai profunda poveste de dragoste. Magia filmului n-a fost niciodata mai palpabila, mai adevarata si mai prezenta ca in imaginea celor 2 dansand si sarutandu-se in spatiu. Nota 10/10