un gând scurt Duminică, Ian 31 2010 

mijlocul sesiunii. wake up 10:15, no stress. bagă muzica la maxim. în 5 minute vin vecinele cu o falcă în cer și una în pământ – muzica mai înceeeet, dobiii! e sesiune! uită-te la telefon. 3 mesaje noaptea asta Oooo. fă un pic de curat că iar ai transformat camera într-un altar al nepăsării. 3-4 țigări și  cafea. îți amintești de haosul de ieri de la mate. un zâmbet larg. înțelegi mai bine la ce se rezumă totul: ideea e să treci prin mocirlă fără a te murdări.

iar galopez Miercuri, Noi 4 2009 

sunt șef de serieeeee! 😀 and now, we celebrate… 😀

după care consiliul facultății, senat poate… the great ascension has begun 😛

all in all. Miercuri, Sep 30 2009 

trebuie să scriu. trebuie să îmi iau gândurile, să le adun într-un mănunchi şi să le vărs în acest lighean. trebuie.

e ciudat. niciodată nu mi s-a mai întâmplat să nu pot exprima un sentiment în cuvinte. puteam să găsesc măcar o comparaţie pentru a exemplifica starea mea din acel moment. azi, nu pot. vreau mai mult ca niciodată să spun lumii, să urlu, să îmi cânt destinul şi tinereţea, sângele clocotind şi zâmbetul cu care mă grăbesc prin viaţă. dar unele lucruri nu pot fi explicate. nimeni nu-mi va putea explica de ce nu pot opri timpul, să suspend o clipă numai a mea şi să rămân acolo, tânăr, eul meu maxim, explozia de lumină.

mâine plec la deschidere.nu voi sta decât o zi, abia duminică mă mut cu totul. am noroc. am noroc de o cameră de lux (uite că pun şi câteva poze cu ea), se pare că am şi colegi de cameră exact ca mine, am nenumărate motive ca să vreau să mă întorc cât mai des în Târgul meu iubit, nu am bani şi nici datorii, nu am permis dar îl voi lua eu, cunosc atâţia oameni speciali de care sunt sigur că ţin la mine, am făcut lucruri pe care sunt sigur că nu le-a mai făcut absolut nimeni înaintea mea, sunt FERICIT. „Dacă măcar pentru o clipă din lunga ta viaţă poţi spune că ai fost pe deplin fericit, înseamnă că nu ai trăit degeaba”, a grăit un mare înţelept…

privesc norii desprinşi parcă dintr-un tablou primăvăratic şi îmi dau seama că, într-un fel, suntem ca ei. au apărut printr-un hazard, la o răscruce a vântului, apei, presiunii şi multor alte chestii meteorologice. ei nu sunt conştienţi de minunea existenţei lor. se lasă mutaţi de ici-colo de curenţii de aer, mai plâng uneori când sunt supăraţi, alteori strălucesc şi toată lumea le admiră dantela fină şi intangibilă, iar într-un final, obosiţi de peregrinări incerte şi într-un final lipsite de scop se spulberă, se împrăştie, iar din esenţa lor fărâmiţată se vor forma la un moment dat, prin acelaşi proces complicat şi inexplicabil, alţi nori. un ciclu firesc, frumos, perfect. norii îşi acceptă soarta. ei sunt împăcaţi cu timpul.

all in all, dacă acum scriu după mult timp de pauză, promit să postez de câte ori voi putea, chiar dacă voi fi extrem de ocupat cu învăţatul (şi celelate :D).

Camera mea de cămin (scuzaţi şifonarea foilor, sunt scanate)

scan0001

scan0002

5 septembrie, adică azi. Sâmbătă, Sep 5 2009 

am parte de cea mai interesantă, palpitantă, frumoasă vacanţă ever! e ciudat că de fiecare când se întunecă un drum se luminează altul, că nu fac două zile la rând acelaşi lucru, că viaţa mea este un adrenaline rush, o explozie. că am găsit un nou obiectiv tangibil pentru care să mă zbat, că m-am reparat suddenly şi dintr-o dată.

şi cel mai ciudat este că am atins un fel de inner balance pe care îl căutam de mult timp şi pe care nimic şi nimeni nu îl pot perturba, că am devenit împăcat cu mine însumi.

o singură parte rea: de pe 25… îmi iau la revedere de la orăşelul ăsta, cu toate monotoniile sale, cu toate persoanele la care ţin. dar amintirile rămân. în 10 zile am examen pentru şcoala de şoferi, şi totuşi sunt atât de exaltat că mi-e o târşă absolută de a deschide cartea aia. peştele cel mare este aruncat în marele ocean. se termină un volum. sau poate doar un capitol.

iar acum, ca să nu fie postul prea plictisitor, vă voi prezenta nişte fotografii bizare, făcute între orele 3:00 şi 5:00, în diverse locuri, unul mai bizar decât altul, de nişte bizari.

photo 1 – „a fascinating discovery”

16092008137

photo 2 – „wtf man, is that a rock???”

16092008141

photo 3 – „călărind neantul”

16092008145

photo 4 – „altarul”

16092008147

photo 5 – „drag and drop”

16092008149

dap. icss scoate un copac din pământ şi aleargă cu el pe mijlocul străzii…

cam atât pentru acum. am muuuuulte de povestit, şi atât de puţin timp. promit să scriu mai multe şi mai explicit în viitorul apropiat 😛

Relieved / Goodbye, summer Luni, Aug 31 2009 

măcar o dată în viaţa fiecărui om, vine un moment când simte că nu mai are niciun refugiu, că toate barajele ce îl separă de haosul cel năvalnic se rup, că nu mai există niciun last resort. eh, pentru mine, momentul acela a venit ieri.

am fost la mănăstirea Viforâta. voiam doar să mă rog. să cer iertare pentru că fiecare pas pe care îl fac este greşit şi spre pieirea mea şi suferinţa altora. pentru că, în spatele unei măşti frumos şi minuţios construite, se ascunde un chip fad şi trist. m-am rugat cum nu mă mai rugasem niciodată. m-am rugat pentru mine, dar mai ales pentru cei pe care îi iubesc.

după care, m-am spovedit aşa cum nu mă mai spovedisem niciodată. nu ca la „tata popa” la biserică… „ai drăcuit? ai înjurat?” şi nici nu aşteaptă măcar răspunsul. o confesiune sinceră, cu voce tremurândă, lucruri pe care nu cred că le voi mai spune vreodată cuiva. am cunoscut un om excepţional, care m-a convins că totuşi nu sunt chiar fără de speranţă, care mi-a deschis într-un fel ochii spre un început nou, mai luminos. „niciodată nu e prea târziu să faci ceva pentru tine…” am promis ca 3 zile să postesc, ceea ce nu am mai făcut de la 8 ani, iar sâmbătă mă voi duce iar.

e un sentiment indescriptibil, mă simt ca un Atlas uşurat de greutatea ce zăcea pe umerii săi. acum ştiu că până la urmă, există o speranţă.

–––––––––––––––––––––––––––––––

azi e ultima zi de vară, ploioasă şi apăsătoare. privesc videoclipul de la „Wake me up when september ends” şi discuţia de la început îmi pare atât de familiară. a fost o vară frumoasă, pe care aş trăi-o din nou, o vară în care am devenit student şi în care am câştigat şi am pierdut în mod repetat. nu m-am plimbat prea mult, dar nu prea a contat. a fost vara în care am realizat mai mult ca niciodată că există oameni care, deşi îi decepţionez întotdeauna, ţin cu adevărat la mine. asta a fost VARA MEA.

rebirth Luni, Mar 2 2009 

treziţi din moartea albă de-o poftă vag carnală.
încet-încet dispare şi calda amorţeală.
în fiecare colţ sălbatic palpitează
tainice dorinţe pulsează, explodează.

şi vrem zefirul să ne-arate calea
a lumii păpădie să-şi deschidă floarea
să suflăm în vise, vântul să le zboare,
vrem iar să renaştem pete de culoare.

priveşti cum vesel moare în mâna ta ţigara
pentru că totul începe primăvara.

Azi mai mult ca niciodată… Marți, Feb 3 2009 

… mă simt unic, liber, inexplicabil; mă simt ca o formulă secretă; ca un fel de substanţă care nu poate fi ţinută în eprubetă. am apărut de nicăieri, nu am cauze, dar toată lumea îmi simte efectele.
azi simt că fără mine nu poate exista lumea – că totul a fost creat în jurul meu, că există numai ce pot eu vedea şi numai atât timp cât privesc; că lumea a început la 18 mai 1990 şi se va termina când mă voi plictisi eu de ea. că Universul ăsta mare e scena, iar eu sunt actorul principal – one man show!

azi 3 februarie – Dan este centrul Universului

never forget ;) Duminică, Ian 11 2009 

Some things in life are bad
They can really make you mad
Other things just make you swear and curse.
When you’re chewing on life’s gristle
Don’t grumble, give a whistle
And this’ll help things turn out for the best…

And…always look on the bright side of life…
Always look on the light side of life…

If life seems jolly rotten
There’s something you’ve forgotten
And that’s to laugh and smile and dance and sing.
When you’re feeling in the dumps
Don’t be silly chumps
Just purse your lips and whistle – that’s the thing.

And…always look on the bright side of life…
Always look on the light side of life…

For life is quite absurd
And death’s the final word
You must always face the curtain with a bow.
Forget about your sin – give the audience a grin
Enjoy it – it’s your last chance anyhow.

So always look on the bright side of death
Just before you draw your terminal breath

Life’s a piece of shit
When you look at it
Life’s a laugh and death’s a joke, it’s true.
You’ll see it’s all a show
Keep ‘em laughing as you go
Just remember that the last laugh is on you.

And always look on the bright side of life…
Always look on the right side of life…
(Come on guys, cheer up!)
Always look on the bright side of life…
Always look on the bright side of life…
(Worse things happen at sea, you know.)
Always look on the bright side of life…
(I mean – what have you got to lose?)
(You know, you come from nothing – you’re going back to nothing.
What have you lost? Nothing!)
Always look on the right side of life…

Today Vineri, Noi 7 2008 

Azi e ziua mea de nume \:D/ şi o să mă bucur de ea aşa cum numai eu ştiu!

Dragă Jurnalule, Joi, Iul 3 2008 

Ce pot să zic… ziua de azi a fost prea tare 😀 ne-am prăjit bine-bine la piscină, Vlad a fost în mod repetat agresat de o muscă… după care ne trece prin cap să o luăm dampulea pe coclauri. După asta, eu mă gândesc să mă întorc pe o „scurtătură” – înţepat de gângănii, lătrat de câini, chinuit de căldură (bineînţeles, a trebuit să mă întorc – pentru că, actually, nu era deloc scurtătură, ci fundătură). După câţiva kilometri buni de mers pe jos, am ajuns şi eu finally acasă – roşu de la soare, desculţ, înfometat, obosit, plin de ciulini, fericit fericit fericit. M-am simţit din nou copil.
Am simţit din nou bucuria aceea primară, simplă, sinceră, inocentă pe care o simţi atunci când eşti mic.

Midsummer magic

Eo Sâmbătă, Iun 28 2008 

Pentru mine lucrurile merg destul de simplu: am ajuns la concluzia că sunt exact cine vreau să fiu: nu mă pliez după reguli, nu sunt ancorat în trecut, nu mă interesează viitorul meu, nu îmi fac griji. nu fac decât să mă bucur de darul prezentului (acum îmi trece prin minte că şi „dar” şi „prezent” se traduc la fel în engleză – „present”); mă bucur de stelele de pe cer, de o ţigară, de al meu scaun comod, de linişte, de ale mele gânduri. Sunt doar o infimă particulă ce se desfată cu vecinătatea celorlalte, le vede, le aude, le simte. Mă duc să mă bucur de nişte mâncare. 🙂