eclipsa Duminică, Dec 14 2008 

te ştiu, te cunosc, te uit

ne-apropie o dorinţă bizară

hedonistic am vrea să iubim

vegheaţi de-o resemnată fanfară.

te vreau, te repar , te arunc

perete de sticlă separă

contorsionate suflete frânte

într-o poveste ce nu poate să moară.

te chem, te opresc şi te pierd

mâna rece ţi-o scap într-o doară

pe-o scenă cu miros de film-noir

printre oameni cu privire murdară.

te-ntorc, te privesc şi te-aştept

o secundă vibrant milenară

cine-ar fi ghicit, chip sculptat,

că aşteptarea poate să doară?

te caut, dar eşti pierdută pierdută…

o muză de Olimp solitară

ascunsă undeva pe bolta stelară

o eclipsă ce-a-mpiedicat Soarele să răsară.

Anunțuri

Intro-outro Marți, Iun 10 2008 

dacă nu dormi noaptea dacă îţi place tequilla dacă ţi-e lene să te schimbi de pijamale gândindu-te că te vei culca iar dacă nu ai ce face dacă nu pierzi timpul pe haifaiv dacă te eviţi dacă [m-]ai ştii.

Wreckless Eric – Whole Wide World Duminică, Iun 8 2008 

When I was a young boy
My mama said to me
There’s only one girl in the world for you
And she probably lives in Tahiti

I’d go the whole wide world
I’d go the whole wide world
Just to find her

Or maybe she’s in the Bahamas
Where the Carribean sea is blue
Weeping in a tropical moonlit night
Because nobody’s told her ‘bout you

I’d go the whole wide world
I’d go the whole wide world
Just to find her
I’d go the whole wide world
I’d go the whole wide world
Find out where they hide her

Why am I hanging around in the rain out here
Trying to pick up a girl
Why are my eyes filling up with these lonely tears
When there’re girls all over the world

Is she lying on a tropical beach somewhere
Underneath the tropical sun
Pining away in a heatwave there
Hoping that I won’t be long

I should be lying on that sun-soaked beach with her
Caressing her warm brown skin
And then in a year or maybe not quite
We’ll be sharing the same next of kin

I’d go the whole wide world
I’d go the whole wide world
Just to find her
I’d go the whole wide world
I’d go the whole wide world
Find out where they hide her

Insomniakk Vineri, Iun 6 2008 

Mi-e milă de ceilalţi. Pur şi simplu simt că sunt singura persoană de pe lumea asta care nu este pierdută în marele ocean de Nimic. Văd fete care iau quote-uri de pe net, şi le pun pe Hi5 şi cred că ştiu totul despre viaţă, despre dragoste – cuvinte drăguţe, reguli bătute în cuie. Pe dracu! Nu e nicio regulă – e doar un ritual în care fiecare îşi face numărul, un joc barbar în care fiecare se mulţumeşte cu puţin; se mai şi plictisesc şi fac schimb între ei cu puţinul lor. Cât despre iubire – de fapt ei nu iubesc persoana, iubesc ideea de a şti că e cineva pe care chiar îl interesează de soarta lor infimă. Întotdeauna m-am întrebat dacă este adevărată chestia cum că iubirea ar fi cel mai altruist sentiment. Sincer, nu mi se pare… teoretic, a iubi înseamnă a avea puterea şi voinţa să te dai la o parte, să vrei ca persoana X să fie fericită – chiar dacă tu nu intri în peisajul fericirii ei. Dar câţi oameni oameni ar face aşa ceva? Iubirea este cel mai egoist sentiment.

Uneori mă gândesc că nu o sa fiu niciodată fericit – şi asta pentru că niciodată nu mă mulţumesc cu ceea ce am. Cum obţin un lucru, încetez să mă mai gândesc la el, deci uit şi să mă bucur de el. Poate de aia nu mi-au mers niciodată relaţiile 😕 văd fetele ca pe trofee, cum le obţin, cum nu mă mai interesează. Îmi place să cred că, acolo undeva, soarta o să îmi scoată în cale o fată; deseori am impresia că fata aia e chiar sub ochii mei, că e ca o carte deschisă, dar eu sunt prea orb ca să o văd. Sunt prea idealist. (pun pariu că mâine, citind ce scriu acum, voi râde cu lacrimi :D)

am prea multe gânduri în cap; nu ştiu de ce, dar îmi inchipui mintea umană ca pe un mare veceu -ha!

Mă uit pe geam – şi văd nişte copaci. de ce oare a creat Dumnezeu atâţia copaci mici şi prin nimic ieşiţi din comun?… când ar fi putut să creeze un singur copac foarte horrorshow, care să ne facă să ne plecăm capetele în faţa minunii Creaţiei. Uite de aia nu o să fiu niciodată fericit – vreau Copacul şi primesc copăcei, vreau glorie şi primesc mediocritate,vreau :X şi primesc amăgiri, vreau totul şi primesc câte ceva.

sunt egoist – egocentrist – egomaniac.

Frate, am alergie la oamenii care zâmbesc atunci când eu am draci, mă uit la ei şi mă întreb dacă îşi pun vreo problemă mai adâncă decât cele de ordin material – haine, mâncare, bârfe etc.

Mă întreb cum o fi să mori – pur şi simplu. Aşa, într-o singură secundă, te transformi din centrul mic şi cald al Universului, din sensul existenţei, într-un obiect, o chestie, o halcă mare de carne. E un gând foarte ciudat – să nu mai fii. Bineînţeles, nemaiexistând, nu o să îţi mai dai seama că nu mai eşti, sau că ai fost. E chiar straniu să îţi închipui nimicul – nici măcar un negru mare nu îţi poţi închipui, pentru că totuşi negrul e ceva.

Lol cât am umplut aici cu prostii. aş fi în stare să mai scriu încă pe atâta, gânduri disipate, cugetări întrerupte, idei frânte. cum spuneam – mintea omului e un mare mare mare mare mare mare veceu!

Chiar sunt în pană de idei! Eu, Dan, cea mai luminată minte pe care am cunoscut-o vreodată, eu, fără idei! Îmi răsună în cap melodia aia – Deep Purple „Child in time”. Deşteaptă melodie.

Singurul element care contează, singura forţă care ne aruncă în vâltoarea asta de carne şi iluzii, unicul lucru în care cred şi mă încred – soarta. Cine ştie ce scop măreţ mi-a pregătit mie soarta să stau la ora asta să scriu prostii în loc să bag nişte muzică :)) Mdea, mai bine încerc să dorm.

Credeam Joi, Iun 5 2008 

să schimb nimicul în icoană,

să-mi dau un sens,

să-ţi dau contur.

dar te ascunzi sub alte stele

iar eu mă risipesc

în drum spre tine.

peste tot văd numai bucăţi de mine,

destinate ţie,

pierdute pe vecie.