Twenty Four Hours – Joy Division Luni, Aug 24 2009 

So this is permanence, love’s shattered pride.
What once was innocence, turned on its side.
A cloud hangs over me, marks every move,
Deep in the memory, of what once was love.

Oh how I realised how I wanted time,
Put into perspective, tried so hard to find,
Just for one moment, thought I’d found my way.
Destiny unfolded, I watched it slip away.

Excessive flashpoints, beyond all reach,
Solitary demands for all I’d like to keep.
Let’s take a ride out, see what we can find,
A valueless collection of hopes and past desires.

I never realised the lengths I’d have to go,
All the darkest corners of a sense I didn’t know.
Just for one moment, I heard somebody call,
Looked beyond the day in hand, there’s nothing there at all.

Now that I’ve realised how it’s all gone wrong,
Gottas find some therapy, this treatment takes too long.
Deep in the heart of where sympathy held sway,
Gotta find my destiny, before it gets too late.

Anunțuri

Fate Duminică, Iul 19 2009 

în mai puţin de 24 de ore am primul examen. sunt atât de calm şi de împăcat. nu mai pot să fac nimic în legătură cu nimic. roţile s-au întors, cărţile s-au împărţit, mai trebuie doar date pe faţă.

am fost la biserică. în momentele grele, până şi cel mai înverşunat agnostic se refugiază în Dumnezeu. după prelungi tergiversări, am ajuns la inevitabilul adevăr; suntem mici, suntem nimic, doar praf suflat de vânt, răspândiţi în patru zări. nu suntem nici unici, nici măcar interesanţi, doar clipe suspendate, care după ce vor trece, vor fi uitate. nu putem decât să acceptăm şi poate să încercăm să uităm de adevărul peremptoriu; să fumăm o ţigară, să privim stelele, să citim, să vrem facultate, să ne prefacem că toate astea sunt măcar un pic importante.de fapt doar văluri şi văluri ce acoperă un mare gol.

ieşind din biserică, am strivit un melc. l-am răspândit pe trotuarul încă ud de ploaie şi nimeni nu a fost atent. graba mea de a pleca a transformat un biet melc într-o masă nedefinită de organe şi sucuri. şi nimeni nu a văzut. cu toţii păşeau cu ochii întredeschişi, atât de obişnuiţi cu melci striviţi. mi-e teamă de mine şi de ceea ce pot face. mi-e teamă că la un moment dat o să plusez prea mult şi nu o să mai pot să mă arunc. eu gândesc prost şi trăiesc prost. nu sunt decât un colecţionar de amintiri, un hoţ de vise, o umbră trecătoare care ocazional mai face rău.

Joy Division – The Eternal

„Procession moves on, the shouting is over,
Praise to the glory of loved ones now gone.
Talking aloud as they sit round their tables,
Scattering flowers washed down by the rain.
Stood by the gate at the foot of the garden,
Watching them pass like clouds in the sky,
Try to cry out in the heat of the moment,
Possessed by a fury that burns from inside.

Cry like a child, though these years make me older,
With children my time is so wastefully spent,
A burden to keep, though their inner communion,
Accept like a curse an unlucky deal.
Played by the gate at the foot of the garden,
My view stretches out from the fence to the wall,
No words could explain, no actions determine,
Just watching the trees and the leaves as they fall.”

Ceremony Vineri, Mar 6 2009 

abia acum realizez că Victor Petrini are dreptate.
ultimul rând al cărţii.
rezumă tot. separă oamenii care există de cei care nu există cu adevărat.
eu nu exist.

„This is why events unnerve me,
They find it all, a different story,
Notice whom for wheels are turning,
Turn again and turn towards this time,
All she asks the strength to hold me,
Then again the same old story,
World will travel, oh, so quickly,
Travel first and lean towards this time.

Oh, I’ll break them down, no mercy shown,
Heaven knows, it’s got to be this time,
Watching her, the things she said,
The times she cried,
Too frail to wake this time.

Oh I’ll break them down, no mercy shown
Heaven knows, it’s got to be this time,
Avenues all lined with trees,
Picture me and then you start watching,

Watching forever, forever,
Watching love grow, forever,
Letting me know, forever.”

sounds from heaven Joi, Feb 12 2009 

ieri am văzut „Control”. azi iar.
ieri am ascultat numai Joy Division. azi iar.
18 mai 1980 – moare Ian Curtis la vârsta de 23 de ani.
18 mai 1990 – se naşte eu.
Atmosphere – parcă raiul plânge. plânge pentru tot ce e frumos, trist, nedrept.

„Walk in silence,
Don’t walk away, in silence.
See the danger,
Always danger,
Endless talking,
Life rebuilding,
Don’t walk away…

Walk in silence,
Don’t turn away, in silence.
Your confusion,
My illusion,
Worn like a mask of self-hate,
Confronts and then dies.
Don’t walk away…

People like you find it easy,
Naked to see,
Walking on air.
Hunting by the rivers,
Through the streets,
Every corner abandoned too soon,
Set down with due care.
Don’t walk away in silence,
Don’t walk away…”