liveBac – 6 Joi, Iul 2 2009 

azi sportul – după părerea mea cea mai penibilă şi stupidă probă posibilă din cadrul bacului… Asta din cauză că avem dreptul la O SINGURĂ ÎNCERCARE la fiecare dintre probe, ceea ce mi se pare absolut stupid  şi meschin. Chemaţi de la 6 jumate dimineaţa, numai de sport nu aveam noi chef la ora aia – eu, cel puţin, insomniac de felul meu, am dormit de la 3 la 5 jumate, absolut vax.

Încep cu aruncarea greutăţii, dau 7 metri ( 10 fără probleme), după care urmează abdomenele – fac 34 în 30 de secunde ( iar 10), după care capra… Am sărit la cea mai săltăreaţă trambulină evăr, mă jur! Am aterizat în doi timpi, dar cred că au înţeles faptul că trambulina era sub orice critică, şi că spre deosebire de alţii, eu sărisem cu avânt maxim. A urmat baschetul – probă penibilă, trebuia să îmi lipsească o mână ca să nu îl fac. În fine, sper că 10. Mi se va confirma sau infirma acest fapt la 6:30 când mă voi duce să îmi iau legitimaţia de concurs.

Şi uite că se termină şi bacu’ ăsta, mult mai bine decât am crezut. Tot ce mă mai lega de viaţa de liceu e dus şi îngropat. Voi mai posta în câteva zile notele şi media, precum şi poziţionarea în clasament. Until then, PARTYYYYY 😀

„was that me, impaled by my own glory? Was I the victim of my self-confidence?”

Anunțuri

liveBac – 2 Miercuri, Iun 24 2009 

oh, oh, am luat iar 10 😀

intru la 9 jumate, trag biletul 25, care la început mi se pare cam bizar. un text despre Yosemite National Park sau ceva de genul. 3 întrebări banale care îşi găsesc răspunsul în text (dimensiunile parcului, animalele sălbatice, interdicţia maşinilor în incinta rezervaţiei – la care mă simt nevoit să adaug opiniile mele despre poluare şi un mediu curat). după care mi se cere să vorbesc despre un parc. şi ce aleg? Chindia, ofc :)) am aberat despre zoo, despre lac, despre ruine etc. same old shit.
ei, acum urmează greul. vineri vine româna scris, la care să fie la fel de ok cum a fost şi până acum. pregătit sunt, mai trebuie un pic de noroc. 33,33 % of Bac complete! 😛

However long the night, the dawn still breaks

Vai Vineri, Feb 13 2009 

uite cu poza asta termin eu liceul şi îmi încep viaţa de student. fotografia asta o să mă urmărească toată viaţa.

aceeaşi faţă iresponsabilă – nu pot să par serios atunci când chiar trebuie. fuck

Că veni vorba de ghicitori Luni, Feb 9 2009 

Bibelou de porţelan,

din acela chinezesc superscump

absolut horrorshow,

şi totuşi toţi ni-l permitem, da

şi îl spargem mereu si mereu,

şi îl lipim neglijent strâmb

cu scotch

over and over,

până când deja nu mai place

deloc…

Sayonara Sâmbătă, Ian 24 2009 

cel mai mult pe lumea asta imi place sa imi fac bagajul.
mereu amintindu’mi de cate ceva – o periuta de dinti, o pernuta, ba am prea putine tigari, ba am uitat sa imi iau spuma de par… si partea cea mai palpitanta vine atunci cand realizez ca am luat prea multe chestii, dar nu ma pot indura sa renunt la nimic – asa ca fac niste cascadorii, sar pe bagaj, le indes acolo, pana cand, dupa indelunga truda, reusesc sa inchid si fermoarul.
Bagajul e o adevarata opera de arta!

iar plec. sunt cuprins asa de un fel de febra deloc naturala. am o presimtire buna.

cya in another life!

Omagiu Miercuri, Ian 21 2009 

-De ce existăm?

-Pentru că Elbu Dinerooooooo

El Budinerooooo

El este Elbu Dineroooo \:D/ =))))))))))))

the hidden circus Luni, Ian 19 2009 

his colours bursting into smile
you can even try to run
exhausted circus
just for fun
just for fun!

on a little rainbow wing
he’s impossible to see
you can find him if you may
you don’t even have to pay
it’s free!

Ani de liceu Miercuri, Noi 19 2008 

şi uite că sfârşitul clasei a 12-a se apropie cu paşi repezi… despărţirea de colegi, de liceu. îmi amintesc prima zi din clasa a 9-a, cât de naşpa mi se păreau toţi :)) totuşi, ei au devenit cei mai buni prieteni ai mei, persoane cu care am legat prietenii pe viaţă.

azi făcurăm poze, am venit şi eu la costum deh 😀

Lolozaur Marți, Iul 22 2008 

(postul ăsta e întârziat cu vreo săptămână, dar merită pus :D)

Eu, plictisit. Şi ce mă trăzneşte mintea? Ia să mă uit şi eu o dată la ştiri, să mă pun la curent cu ce se mai întâmplă (după vreun an de pauză). Dau drumu’ la TV, şi ce văd?

Un gigică şi-a decapitat mama cu o sabie, după care s-a gândit să îi pună capul la geam, ca să îl vadă toată lumea. Lol. După care se gândeşte să moară tragic şi eroic, aşa că sare de la balcon. Singura problemă este că stă la etajul 1. Sare el – de mai multe ori – nu îi iese partea cu muritul. Îl prinde garda. Mama, de lângă mine, concluzionează, resemnată: „Drogaţi nenorociţi…”

Mda. România. Mi-a ajuns porţia de ştiri pentru încă un an de zile. =))

Vremuri… Joi, Iun 19 2008 

O să încerc să fac o comparaţie între cum scriam în clasa a V-a şi cum scriu acum 🙂

PE O PLANETĂ NECUNOSCUTĂ

Mă aflam faţă în faţă cu o creatură cum nu mai văzusem până atunci. Eram derutat; nimeni dintre ai mei, niciodată, nu-mi explicase că în afară de noi, în Univers pot exista şi alte fiinţe.

Stăteam în spatele unei movile şi mă gândeam cum aş putea să procedez pentru a ieşi din ascunzătoarea mea. Era şi teamă şi curiozitate în sufletul meu în clipa aceea.

Creatura avea un cap aproape sferic, în care erau practicate mai multe orificii. Probabil că vorbea, pentru că unul dintre orificii se deschidea şi se închidea cu rapiditate scoţând zgomote enervante şi de neînţeles.

Făptura era perfect simetrică; existau alte două orificii în care două bile mici şi ciudate se roteau încolo şi încoace. De o parte şi de a alta a sferei care era capul se aflau două excrescenţe care mi s-au părut uriaşe.

Capul făpturii era acoperit cu mii de fire subţiri dintr-o substanţă ciudată.

Trupul era uriaş şi avea extremităţi diforme, crescute exagerat, pe care le tot mişca. Cele inferioare ajutau fiinţa să păşească pe solul planetei şi erau mari şi groase. Extremităţile din partea superioară a trunchiului aveau câte cinci excrescenţe urâte cu care fiinţa apuca diverse lucruri.

Tot corpul îi era acoperit cu o piele elastică a cărei culoare eu nu o mai întâlnisem niciodată.

Eram şi temător, dar şi fericit în acelaşi timp: eu eram primul locuitor al planetei Vega care reuşise să ajungă pe această planetă ciudată, pe care ai mei o numesc Terra…

Antonescu Dan-Gabriel

Clasa a V-a A

Şcoala “Vasile Cârlova” Târgovişte

Mi se pare că am luat locul I la „Tinere Condeie” cu chestia asta ;)) Big difference huh?

:D Duminică, Iun 15 2008 

gata, mi-am revenit după vreo 2 zile de somn continuu. A dracu’ băutură =))

Bilanţ Joi, Iun 12 2008 

A trecut vreo săptămână de când mi-am făcut blogul şi deja am vreo 500 de views. Multe persoane au descoperit brusc că şi eu gândesc, actually… ba chiar au rămas cu gura căscată. Concluzie – se pare că voi continua să scriu 🙂

Fuck. Iar o dau în bară, cu bună ştiinţă. Miercuri, Iun 11 2008 

Dan VanDall: esti fraier.
D: e kkt
D: incerc sa fiu prieten
D: 😐
Dan VanDall: pai asta e faza
D: speram k totusi sa nu il lasam singur…tocmai acum…
Dan VanDall: prietenia trebe sa vina ea, nu trebe sa te tot dai de ceasu mortii
D: e kkt 😐
Dan VanDall: nush cum sa iti explic
D: hai laso balta
Dan VanDall: e, in fine
Dan VanDall: :-j
D: ca tu sti depsre prietenie, cat am eu par pe piept
D: 😐
Dan VanDall: :-??
Dan VanDall: fiecare om cum l’a lasat dumnezeu
Dan VanDall: be back later

D: …pacat ca pe unii cu prea multa moralitate si pe altii cu deloc 😐

(bineînţeles, am scris „Be back later” pentru că voiam să inchei discuţia, nu din altă cauză)

Ăsta sunt eu, sorry fraţilor, dar mai mult nu pot. Ştiu că nu o să fiu niciodată un prieten atât de bun pe cât îmi sunteţi voi mie, dar ce să fac?… Am o linie inviziblă în jurul meu, pe care dacă o trece cineva, imediat subconştientul meu strigă „Back off!”. Asta e firea mea,sunt ca un arici.

Intro-outro Marți, Iun 10 2008 

dacă nu dormi noaptea dacă îţi place tequilla dacă ţi-e lene să te schimbi de pijamale gândindu-te că te vei culca iar dacă nu ai ce face dacă nu pierzi timpul pe haifaiv dacă te eviţi dacă [m-]ai ştii.

Nor Stingher Luni, Iun 9 2008 

Păzitor pierdut aievea,

Între stele şi pământ,

Vântu-ţi spulberă cununa,

Şi te-mprăştii-n haos sfânt.

O, ce-ţi pasă ţie, nor,

De-o mai mare vrere luptă

Să te-alunge de pe cer,

Să rămâi tu nor stingher,

Neveghind peste vreo urbe?

De-am putea să fim ca tine

Lin conduşi de-al sorţii fler,

Fără pic de-mpotrivire,

Navigând spre Fericire,

Nor stingher, nor stingher…

Punct şi de la capăt Sâmbătă, Iun 7 2008 

Cică m-am schimbat…

Două noaptea, şi eu privesc pe geam stelele. Mă întreb dacă a mea a intrat in concediu sau ceva. Mă simt aiurea, ăsta e cuvântul cel mai potrivit. Aiurea, pentru că simt că m-am schimbat. În numai câteva luni, am renunţat la valori esenţiale pentru mine, am făcut lucruri pe care nu le concepeam, şi cel mai rău, mi-am dat seama că pot fi un mare fals.

Cică m-am schimbat…

Privesc lumea în ochi şi mint cu nonşalanţă. Îmi vorbesc prietenii pe la spate, râd de ei şi simt o remuşcare, dar numai o secundă. Mă ascund in spatele hainelor, părului aparent deloc studiat şi măştii de « whatever ». Pretind că deţin adevărul absolut, recit citate adunate de prin cărţi, care sună frumos, dar în care nici eu nu cred. Mă cred important, deştept, unic, esenţial pentru lumea asta… dar sunt infim, minim, comun.

Cică m-am schimbat…

Aştept ca dragostea să dea năvală peste mine. Strâng amintiri. Scriu prostii la 2 noaptea. Caut să scap, să mă plimb, să râd, să trăiesc, să uit de mine şi de idealurile mele irealizabile. Nu sunt in stare decât să îmi neg stările şi problemele. Poate şi ceea ce scriu acum nu este sincer, o fac doar cu un anume scop.

Cică m-am schimbat…

Cu toţii sunt aşa de minimi şi se mulţumesc cu puţin. Azi m-am zgâriat pe ochi când la testul de inteligenţă vizuală nu mi-a ieşit « Excepţional », ci numai « Mult peste medie ». Eu nu vreau puţin de la viaţă, vreau Totul. Ăsta este poate cel mai sincer lucru legat de mine.

Cică m-am schimbat…

Eşti artificial, deşi nu laşi să se vadă. Când cunoşti o fată, vorbeşti mult- şi numai tâmpenii (ca să îi faci impresie deh), iar dacă începi să te implici, vrei sa spui multe, vrei sa spui totul, şi cuvintele nu ies, nu iese decât zâmbetul tău nevinovat şi tâmp, ochii mari işi fac treaba.

Cică m-am schimbat…

Înca un an îmi face cu mâna. Încă o desagă cu amintiri bune/rele, aruncate într-un cotlon. Asta va fi vara în care plonjez in Marele Nimic. Vara în care mă dau la fund. M-am săturat să fiu deosebit. Voi fi nesimţit, superficial, mediocru, comun, târgoviştean. Vara în care plonjez in Marele Nimic. Sper să nu mă înec.

M-am schimbat.

Ce lame. Joi, Iun 5 2008 

Da! Mi-am facut si eu blog, din plictiseala cred. Mai mult ca sigur nu o sa ma tin de el prea mult. Stiu ca e foarte unusual pentru mine; mai ales ca nu am scris in viata mea un cuvintel intr-un jurnal & stuff. Nu am idee ce voi scrie in el; nici daca il va citi cineva; nici sa pun poze nu stiu :)). Eh, no more words.