trecutul în devenire Luni, Apr 6 2009 

şi aprilie.
şi cafea şi benzoD. up down up down mă dau în umbreluţe.
flagelat trecut. şi totuşi trecut.
şi pus într-o mare dilemă. şi înconjurat de minciuni. necesare.
şi aş fi vrut să scriu o scrisoare. şi mă opresc după primul rând. dar asta e. trecut.
şi 1 mai. şi sarea în nări. şi miroase a foc şi a viaţă.
şi voi scrie iar.

Sinceritate Miercuri, Iul 16 2008 

E ghroaznic să simţi că nu aparţii. Şi mai ghroaznic de atât e să încerci să aparţii şi să nu îţi iasă. Să ai o aşa-zisă viaţă socială activă, când de fapt cauţi doar să îţi ocupi timpul cu orice ca să uiţi micul şi tristul tău secret. Să faci orice ca să uiţi de tine, să te „pasezi” unei ţigări, unui pahar, unei stele, unei fete, unei melodii, unei nopţi, unei amintiri, unei mâini. Să încerci să [te] minţi şi să o dai în bară mai mereu. În spatele ceva-ului din ceilalţi să maschezi nimicul tău.

E ghroaznic să simţi că toată viaţa ta e un rol care nu a fost scris pentru tine – şi să îl joci fără a putea riposta, să ai parcă un păpuşar deasupra. Desigur, doar eu pot distinge foaia cu replici, ţesătura costumului, crăpăturile măştii. Aş vrea ca măcar o dată să fiu ceea ce pretind că sunt. Să îmi doresc ceva cu adevărat, nu doar pentru că aşa îmi spune rolul. Să ştiu un adevăr. Şi dacă adevărul ăla aş fii eu însumi, ar fi super.

„Cartea se termină când el îşi acceptă singurătatea.”

Punct şi de la capăt Sâmbătă, Iun 7 2008 

Cică m-am schimbat…

Două noaptea, şi eu privesc pe geam stelele. Mă întreb dacă a mea a intrat in concediu sau ceva. Mă simt aiurea, ăsta e cuvântul cel mai potrivit. Aiurea, pentru că simt că m-am schimbat. În numai câteva luni, am renunţat la valori esenţiale pentru mine, am făcut lucruri pe care nu le concepeam, şi cel mai rău, mi-am dat seama că pot fi un mare fals.

Cică m-am schimbat…

Privesc lumea în ochi şi mint cu nonşalanţă. Îmi vorbesc prietenii pe la spate, râd de ei şi simt o remuşcare, dar numai o secundă. Mă ascund in spatele hainelor, părului aparent deloc studiat şi măştii de « whatever ». Pretind că deţin adevărul absolut, recit citate adunate de prin cărţi, care sună frumos, dar în care nici eu nu cred. Mă cred important, deştept, unic, esenţial pentru lumea asta… dar sunt infim, minim, comun.

Cică m-am schimbat…

Aştept ca dragostea să dea năvală peste mine. Strâng amintiri. Scriu prostii la 2 noaptea. Caut să scap, să mă plimb, să râd, să trăiesc, să uit de mine şi de idealurile mele irealizabile. Nu sunt in stare decât să îmi neg stările şi problemele. Poate şi ceea ce scriu acum nu este sincer, o fac doar cu un anume scop.

Cică m-am schimbat…

Cu toţii sunt aşa de minimi şi se mulţumesc cu puţin. Azi m-am zgâriat pe ochi când la testul de inteligenţă vizuală nu mi-a ieşit « Excepţional », ci numai « Mult peste medie ». Eu nu vreau puţin de la viaţă, vreau Totul. Ăsta este poate cel mai sincer lucru legat de mine.

Cică m-am schimbat…

Eşti artificial, deşi nu laşi să se vadă. Când cunoşti o fată, vorbeşti mult- şi numai tâmpenii (ca să îi faci impresie deh), iar dacă începi să te implici, vrei sa spui multe, vrei sa spui totul, şi cuvintele nu ies, nu iese decât zâmbetul tău nevinovat şi tâmp, ochii mari işi fac treaba.

Cică m-am schimbat…

Înca un an îmi face cu mâna. Încă o desagă cu amintiri bune/rele, aruncate într-un cotlon. Asta va fi vara în care plonjez in Marele Nimic. Vara în care mă dau la fund. M-am săturat să fiu deosebit. Voi fi nesimţit, superficial, mediocru, comun, târgoviştean. Vara în care plonjez in Marele Nimic. Sper să nu mă înec.

M-am schimbat.

Ce lame. Joi, Iun 5 2008 

Da! Mi-am facut si eu blog, din plictiseala cred. Mai mult ca sigur nu o sa ma tin de el prea mult. Stiu ca e foarte unusual pentru mine; mai ales ca nu am scris in viata mea un cuvintel intr-un jurnal & stuff. Nu am idee ce voi scrie in el; nici daca il va citi cineva; nici sa pun poze nu stiu :)). Eh, no more words.