half an hour Luni, Ian 11 2010 

6:15. privește culoarul pustiu. simți o separație, o ruptură ireversibilă ce te înspăimântă. ne-am înstrăinat, a început să tacă. înfundat. tac și eu. acea tăcere pasiv – agresivă, tensiunea. o vedenie se furișează, o pisică poate. cafeaua și al meu Parliament.

îmi amintesc că e doar 6:17 și am dormit numai o oră și încep cursurile. îmi dreg vina și privesc iar culoarul. culoarul. cafeaua proastă pe care o beau în fiecare dimineață. pune o linguriță de cafea, dă chiuveta la apă caldă, cana sub jet, gata cafeaua. culoarul tace.

6:22. 6:23.6:24. e frumos să-ți numeri viața. curge atât de grațios. „viața-flașnetă”. maimuțe, dansați!

e 6:26. nu văd sensul. nu văd direcția. de ce mă trezesc eu la 6:15? de ce trebuie să știu  Drept? unde. de ce. pentru ce… mă îndrept. credeam că mi-am răspuns. de atâtea ori am crezut. de atâtea ori cred că-mi răspund. „Dan, tu ești un mare căutător”, mi-ai spus.”și-mi pare atât de rău pentru tine… pentru că vei muri găsind.”

6:30 este o progresie aritmetică de rație -3. suntem reduși la cifre. am citit undeva despre noetică. au ajuns până a cântări și sufletele oamenilor. până și ultima noțiune care îmi rămăsese, era numai a mea, inexplicabilă, știu acum că are o masă.

6:35. o melodie în căști. random. Țapinarii – Tatuaj. contemplu. între dragoste și ură nu e o diferență așa mare. fără a doua nu poate exista prima. e o punte fragilă și alunecoasă. se preschimbă precum soarele în  lună și noaptea în zi. firesc. și cele mai frumoase perioade ale ciclului sunt apusurile și răsăriturile. eu nu pot iubi dacă sunt iubit. un cazan de indiferență. aș vrea să îl cântăresc, domnilor, se poate?

6:41. sunt obosit. nu fizic, nu psihic. spiritual. am obosit să mă prefac că vreau ceva, că sunt interesat. a murmurat ceva culoarul, poate a trântit o ușă, sătul de inepțiile mele. să nu mă iei în serios. vezi tu, noi nu semănăm deloc. tu ești gol, dar ai multe uși. eu sunt plin, dar nicio ușă. sunt încuiat și nu pot să mă descui. mă sufocă plinătatea asta, să știi.

e ora 6:45. nu merită. chiar nu merită. mă duc să dorm. prefer să visez.

„te vei pierde-n mine,
cândva,
din nou,
ca o adiere a ceea ce a fost
sau nu…
ai rămas
ca un tatuaj făcut la beție
pe care sunt mult prea rebel
să-l șterg.
m-ai lăsat în mine
cu mine
și cu ochii mei pierduți în tine…”

Anunțuri

ink. Joi, Noi 12 2009 

noaptea asta tocmai am văzut cel mai frumos film ever. da, nu zic bun, valoros, nu știu și nu dau doi bani de fapt pe ce spun criticii de film. „Ink” este un film cu adevărat frumos. puține filme, în ziua de azi, mai pot spune ceva nou. acest film reușește din plin să te lase cu gura căscată.

ink-movie-review-2

o poveste suprarealistă despre vise și realitate, despre viață și moarte, despre soartă și hazard, despre iubire și lăcomie, despre decădere și penitență, despre bine și rău, un film ce înglobează toate stările ce ne definesc existența. un film ce aprinde deopotrivă imaginația și implicarea afectivă a spectatorului.un film realizat superb, outstanding, imagini onirice și paradisiace, efecte fascinante, cum nu am mai văzut niciodată. o coloană sonoră ce îmi amintește de Amelie, armonizată cu pulsul filmului.

ink-movie-review-3

ink-movie-review-5

mă feresc să dau spoilere. și totuși, lumea visului nu este la fel de reală ca și cea fizică? Succubuși, drifteri, storytelleri vă vor răspunde la această întrebare. o poveste fantastică, o lume mai degrabă creată decât schimbată, un scenariu genial încununat de un final dantelat, neprevăzut.

până astăzi filmul meu preferat a fost Fight Club al lui David Fincher. de azi, filmul meu preferat va fi Ink.
Download

killing / dying Joi, Sep 17 2009 

aşa cum m-a rugat Vlad, m-am gândit şi eu la câteva chestii pentru care aş fi în stare să mor sau să omor. mi-a fost foarte greu să găsesc câteva, cred că iubesc şi apreciez prea mult viaţa. totuşi, am ajuns la concluzia că aş fi în stare să (o)mor dacă:

  • în felul acesta l-aş salva pe frate-miu de la moarte
  • ţara mi-ar cere-o
  • prin asta aş rămâne în istorie (măcar pe wikipedia)
  • ar fi singurul mod de a ieşi dintr-o monotonie cruntă şi prelungită
  • în schimb aş căpăta măcar o clipă de fericire totală, neîngrădită
  • prin asta aş putea schimba lumea în bine

nu este un clasament, este o listă. cam lame, ştiu. Great idea, Vlad!

rebirth Luni, Mar 2 2009 

treziţi din moartea albă de-o poftă vag carnală.
încet-încet dispare şi calda amorţeală.
în fiecare colţ sălbatic palpitează
tainice dorinţe pulsează, explodează.

şi vrem zefirul să ne-arate calea
a lumii păpădie să-şi deschidă floarea
să suflăm în vise, vântul să le zboare,
vrem iar să renaştem pete de culoare.

priveşti cum vesel moare în mâna ta ţigara
pentru că totul începe primăvara.

Not really Joi, Feb 19 2009 

nimic nou. nimic vechi. aceeaşi mare poveste. acelaşi rai căzut. aceiaşi îngeri murdari şi amorţiţi. aceleaşi inimi care nu bat sincron. vise date la maşina de tocat. suntem oameni, nu ne trebuie vise. suntem geci albastre şi roşii trecând pe stradă, furioase când vântul ne fură umbrela. mergem, ne oprim, iar mergem.
spuneam cu vreo lună în urmă că aş vrea să cumpăr câte o Cola pentru toată lumea. să împart câte un zâmbet fiecărui necunoscut. un pic din bucuria aceea sinceră, primară. eh, îmi retrag cuvintele.
mnu cred că voi mai prea scrie o vreme. nu poţi să şi trăieşti viaţa şi să o şi înţelegi în acelaşi timp, nu? well, I choose life. plus că sunt prea plictisit şi whatever ca să mai am inspiraţie.

„still cries at a good film,
still kisses with saliva,
no longer empty and frantic
calm,
fitter,
healthier and more productive”

bine zis.

Simple Vineri, Dec 19 2008 

„The point is, what’s so wonderful is that every one of these flowers has a specific relationship with the insect that pollinates it. There’s a certain orchid look exactly like a certain insect so the insect is drawn to this flower, its double, its soul mate, and wants nothing more than to make love to it. And after the insect flies off, spots another soul-mate flower and makes love to it, thus pollinating it. And neither the flower nor the insect will ever understand the significance of their lovemaking. I mean, how could they know that because of their little dance the world lives? But it does. By simply doing what they’re designed to do, something large and magnificent happens. In this sense they show us how to live – how the only barometer you have is your heart. How, when you spot your flower, you can’t let anything get in your way…” (John Laroche)

The Stranger Vineri, Noi 14 2008 

mi-aş dori să văd un film despre viaţă. un film plictisitor. în care nu se întamplă nimic interesant sau frumos. vreau fraze repetate la infinit stereotipie cruntă dorinţe supralicitate ceva care să semene cu realitatea.

filmu începe aşa:

„stă pe o bordură şi fumează o ţigară. se uită la ea cum arde uşurel, se gândeşte ce trebuie să mai adauge la viaţa lui şi ce să mai scoată. ascultă Spanish Caravan şi se uită la vârful bocancului. prima zi în care nu a folosit deloc telefonul. nu ştie dacă l-a sunat cineva şi nici nu vrea să ştie. în seara asta e doar el.

îşi pune întrebarea dacă nu cumva s-a născut în locul şi la momentul nepotrivit. infatuarea lui penibilă îl face să creadă că nu mai e nimeni ca el: curiozitate, iresponsabilitate, inteligenţă cu carul – chiar proastă combinaţia. îşi dă seama că nu îi pasă de nimeni. i-ar fi absolut indiferent dacă lumea s-ar goli brusc de oameni – ar fi chiar tare, ar goli supermarketurile de chipsuri, ar bea numai frappeuri. dar are el dreptate?…”

„The Basketball Diaries” Duminică, Oct 26 2008 

Fascinant. Absolut superb. Merită văzut. Omg. 🙂

În linii mari Joi, Oct 23 2008 

dependenţi de senzaţii de clipe momente. meduze duse de val, căutând un curent mai cald.

oricât de puţin ne place să recunoaştem, suntem mai mult animalici decât umani. inconştient, ne lăsăm ghidaţi de al nostru instinct, crezând că decorul scenei pe care jucăm este cel ce ne defineşte. un loc de dormit, hrană, şi eventual dacă specia se duce mai departe e şi mai bine. feerie totală. credem fără să punem vreo întrebare că ceea ce ni se spune că e bine chiar e bine şi nu cumva să încerci să faci ceva rău – ca să nu descoperi că de fapt răul e bine şi că ai fost minţit. în momentul ăla începi să te rupi inevitabil şi ireversibil de condiţia ta animalică, iar cînd animalele te vor simţi a nu mai face parte din regnul lor, vor încerca să te jupuie de viu…

mi-am adus aminte de o carte citită când eram mai mic – „Împăratul muştelor”. un avion plin cu copii se prăbuşeşte pe o insulă bla-bla. aceştia crează acolo practic o nouă societate, cu noi reguli, cu noi pedepse, cu noi mituri, societate ce eşuează în decrepitudine, crimă şi haos. tristă alegorie. pune multe semne de întrebare cartea.

Fell Marți, Iul 8 2008 

Nietzsche a zis
„toate lucrurile minunate mai întâi trebuie să poarte măşti oribile…
pentru a se putea include
în inimile umanităţii.”
Ascultaţi, copii…
sunetul nopţii din Nurnberg.
La o şedinţă de spiritism şamanul transmite o panică senzuală.
Se poartă ca un nebun. O isterie profesională.
L-aţi văzut vreodată pe
Dumnezeu?
Mandala?
un înger simetric…
Am obţinut ultima viziune prin gonoree.
Pantalonii lui Columb s-au umplut de moarte verde.
I-am atins coapsa…
… şi moartea zâmbi.
Lumea asta, un monstru de energie.
Fără început, fără sfârşit.
De asemenea, fără a creşte.
Nedezvăluind nimic.
Lumea asta.
Lumea asta e căutarea puterii
şi nimic nimic altceva.

Deci Luni, Iul 7 2008 

Zilele astea m-am tot recuperat după ce a fost la Buc. Am realizat o grămadă de chestii despre viaţă – pe care de altfel nu am nicio intenţie să le împărtăşesc aici. Oricum, am descoperit că nu sunt singurul care vrea să schimbe lumea…. şi am făcut şi un plan de bătaie. 🙂

„Fii schimbarea pe care o doreşti pentru lume.” (Mahatma Gandhi)

Dragă Jurnalule, Joi, Iul 3 2008 

Ce pot să zic… ziua de azi a fost prea tare 😀 ne-am prăjit bine-bine la piscină, Vlad a fost în mod repetat agresat de o muscă… după care ne trece prin cap să o luăm dampulea pe coclauri. După asta, eu mă gândesc să mă întorc pe o „scurtătură” – înţepat de gângănii, lătrat de câini, chinuit de căldură (bineînţeles, a trebuit să mă întorc – pentru că, actually, nu era deloc scurtătură, ci fundătură). După câţiva kilometri buni de mers pe jos, am ajuns şi eu finally acasă – roşu de la soare, desculţ, înfometat, obosit, plin de ciulini, fericit fericit fericit. M-am simţit din nou copil.
Am simţit din nou bucuria aceea primară, simplă, sinceră, inocentă pe care o simţi atunci când eşti mic.

Midsummer magic

By Tyler Durden Miercuri, Iul 2 2008 

„Frate, văd cei mai puternici şi mai deştepţi oameni care au trăit vreodată. Văd tot potenţialul, şi îl văd risipind-se. O întreagă generaţie la pompa de benzină, servind la mese… sclavi cu gulere albe. Publicitatea ne face să ne alegem slujbe pe care le urâm ca să câştigăm bani cu care să ne cumpărăm căcaturi de care nu avem nevoie. Suntem copiii de mijloc ai istoriei. Fără scopuri sau origini. Nu avem un Mare Război. Nu avem o Mare Criză. Marele nostru război este războiul cu noi înşine… marea noastră criză sunt vieţile noastre. Am fost crescuţi în faţa televizorului, crezând că într-o bună zi vom fi milionari, sau zei ai filmului, sau staruri rock. Dar nu vom fi. Şi încet ne dăm seama de asta…”

it’s a sad sad world Sâmbătă, Iun 28 2008 

ignoranţă. prejudecăţi. nepăsare.
durere. agonie. zâmbete.
iubire. suferinţă. forever.
asta suntem. şi ne place.

Intro-outro Marți, Iun 10 2008 

dacă nu dormi noaptea dacă îţi place tequilla dacă ţi-e lene să te schimbi de pijamale gândindu-te că te vei culca iar dacă nu ai ce face dacă nu pierzi timpul pe haifaiv dacă te eviţi dacă [m-]ai ştii.

Divin Sâmbătă, Iun 7 2008 

Carte cu aromă de pământ şi durere,

Rupe-ţi pecetea de etern interzisă,

Lasă-mă să trişez doar o dată,

Să tai şi să şterg,

Cerneală şi haos s-alerg,

Să schimb până şi-a luminilor hartă promisă.

Forme, culori prematur jefuite,

Suflete de dorinţă şi har chinuite,

Eu să fiu cel ce le-aruncă râzând

În al materiei vortex flămând,

Cel ce cu zâmbet condamnă

La viaţă, deziluzie şi toamnă.