the age of fatality Joi, Ian 21 2010 

menestrel bufon ce sunt,

ți-am spus prea multe  și nimic.

„să ne gândim cu grjijă hainele

să mințim în stele

să le credem.”

––––––––––––-

tu erai difuză, și eu orb

te priveam cum te evaporai,

eclipsă de lumină, tu-mi spuneai

că azi începem noi, că mâine

vom cădea confesiuni

pe pietre reci tăcute.

când înfrânate spaime am clipit

când  beția și orașul ne-au zâmbit

te-am zgâriat pe coapsă și-am știut

că mâine a venit.

––––––––––––-

și ca să te păstrez

te-am ucis

te-am înecat

unde mi-am înecat și inima

demult.

Anunțuri

viață de student Sâmbătă, Dec 5 2009 

și când foamea e mare

și când e 5 jumate dimineața

și când ai dansat 6 ore

și când ai ajuns la cameră

…..

te pui în cur ca ursu’

și MĂNÂNCI, FRATE

[5:43, după bal. Happy and hungry]

noiembrie Sâmbătă, Noi 14 2009 

după o lună şi mai bine de exil, din nou acasă. niciun sentiment mai greu de explicat decât ce am simţit eu când am revăzut micul meu univers de aici. curtea plină de frunze, strugurii pe care nu i-am mai cules acum două luni, uscaţi şi legănându-se. pereţii desenaţi. treptele pe care am fumat ţigară după ţigară după ţigară la 3 noaptea şi am ascultat de atâtea ori „hotel california”. luna sub care îmi puneam dorinţe şi speram să fie îndeajuns să se îndeplinească. such a lovely place, such a lovely place..

toamna asta, suntem înecaţi de frunze moarte şi de timp.

 

„paradis pierdut devreme,

fără tine mă destram

fără mine te destrami.”

i’m sorry i met you darling Marți, Noi 3 2009 

file de jurnal Duminică, Sep 13 2009 

mâine începe şcoala pentru copiii mici haha. o să merg şi eu la şcoală ca să râd un pic de ei şi totodată pentru a da flori profesorilor cărora le datorez succesele mele. parcă ieri începeam clasa a 12a, fără niciun stres sau frică de bacul şi examenul ce urmau să vină. sper să mă revăd şi cu persoane cu care, involuntar sau poate inconştient, am răcit legăturile (da, voi, prieteni 😐 ), chestie pe care o regret şi îmi promit să încerc să o repar.

poimâine am examenul pentru şcoala de şoferi. nu este deloc atât de uşor pe cât credeam eu, ignorant infatuat. cu greu scot 22 de puncte. totuşi, sper să trec proba teoretică. nici nu concep să pic. abia acum am prins o poftă de a lucra întrebări şi a acoperi toate golurile. stau în faţa calculatorului, ascult Bolero al lui Ravel, bag ţigară după ţigară, cafea după cafea şi lucrez.

în rest, viitorul sună interesant, promiţător, dement, plin de feeling şi evenimente. cam atât de pe frontul de est. Kudos.

arhitectul Duminică, Sep 6 2009 

The_Castle_Revisited_2007_by_radu_jm.png

îşi făcea planuri şi schiţe

fantezist se transcria în forme, culori

avea pretenţii înalte, pesemne voia

să construiască ceva mare şi rece

până la nori.

–––––––––––––––

hoţ lipsit de inimă, el zidea

suflete golaşe şi perverse

zvârcolindu-se-n eter şi-n zloata

viselor de el culese.

mai lua din stânga, în dreapta punea

şi la balansul dorit ajungea.

cărămizile urlau, se zbăteau,

prinse în mreaja dorinţelor lui, fumegau.

–––––––––––––––

şi-a reuşit. un castel de cristal, translucid

sfidând văzduhul aparent arvunit.

să-şi contemple creaţia dorind a privit

în oglinda zidului.

–––––––––––––––

cleştarul strălucitor lustruit proiecta

chipuri frumoase şi triste,

tâmple falnice pe care parcă le ştia…

a încercat să le-atingă. dar zidul

puternic, rece, strident, de el construit

l-a oprit.

–––––––––––––––

un fior, o remuşcare de-o clipă. şi-atât.

arhitectul a plecat

să-şi construiască alt castel, pe-un câmp arat,

mai urât, cu cărămizi, de data asta,

locuibil.

The Total Exploring Adventure Vineri, Aug 14 2009 

După cum probabil aţi observat, iată că m-am întors de la mare, viu şi nevătămat, cu 3 kile mai slab, deloc bronzat şi cu chef de explorare. După expediţia haotică de acum o săptămână, de data aceasta itinerariul ales a fost mult mai simplu şi cu un obiectiv precis: cercetarea şi cartografierea sectoarelor D, E şi H din Pagini Aurii, lol. Să încercăm să facem un raport cât mai minuţios al activităţilor întreprinse pe parcursul ambiţiosului traseu.

scan0002

Personajele: aceiaşi doi bizari (personaje principale), Domnul T, omul cu focul, femeia care alerga după copii şi alţii (personaje episodice)

Perioada: tot noaptea

Condiţii atmosferice: nu îndeajuns de rele încât să îi descurajeze pe cei doi temerari

Echipament: ţigări, gume, 1 sticlă Nestea, 1 sticlă Cola, telefon cu muzică dubioasă, brăţara magică (drept busolă)

Desfăşurarea evenimentelor:

1 – The Magic Backyard:

Cei doi aventurieri şi domnul T. se hotărăsc să plece într-o expediţie. Domnul T. renunţă după 50 de metri deoarece nu avea tricou. Nu mult după plecare, este întâlnită o femeie extrem de grasă care aleargă după aproximativ 5 copilaşi mici şi orăcăie. Pauză de râs.

2 – Shopping (aprovizionare cu merinde de la un bar). Aici începe urmărirea unui om pe care cei doi vor să îl bată.

3 – Cel urmărit este din ce în ce mai panicat, aşa că o ia la sănătoasa şi se face nevăzut. Cei doi se urcă pe podul de la Romlux pentru a admira priveliştea mirifică. De asemenea, aceştia urinează pe maşinile ce trec în viteză pe sub ei.

4 – Oprire la calea ferată. Sprijinindu-se de un copac, cei doi filosofează şi ascultă muzică. Îi bate serios gândul să se întoarcă.

5 – Cei doi dau peste o vacă moartă, ce se dovedeşte a fi de fapt… o chestie.

6 – Unul dintre cei doi îşi exprimă dorinţa de a face poză cu o maşină oarecare. Poza iese neagră şi o aplică drept fundal pentru telefon.

7 – Omul cu Focul:

Cei doi întâlnesc un personaj extrem de bizar, care a coborât din maşină pentru a incendia un şerveţel. Omul stă pe vine, privind atent cum şerveţelul arde. Expresia feţei sale denotă o stare extatică, conferită de priveliştea de neuitat, limbile de foc cuprinzând treptat şerveţelul.

Acest moment declanşează punctul culminant, întrucât cei doi exploratori înţeleg diversitatea preocupărilor fiinţei umane: unora le place să ardă şerveţele, altora să alerge după copii, altora să exploreze, altora să se bage sub pat etc. De asemenea, IcSs îşi pune o coroană de spini şi se aseamănă cu divinitatea.

8 – Benzinărie: proviziile sunt terminate, deci trebuie provizii noi. Un moment destul de ciudat, întrucât IcSs uită că are pe cap o coroană de spini şi intră cu ea în benzinărie.

9 – Valahia point: cei doi îşi iau la revedere şi îşi promit să mai exploreze şi în viitor.

Asemenea lui David Livingstone, fără de care probabil că Africa ar fi fost explorată în profunzime cu câteva zeci de ani mai târziu, bravii aventurieri au un rol extrem de important în filele istoriei, aceştia descoperind nu numai nordul, dar şi sudul peisajului târgoviştean, împreună cu toate atracţiile lor.

The Ultimate Exploring Adventure Joi, Aug 6 2009 

itinerariu

Personajele: 2 bizari

Scopul: explorarea şi cercetarea unor tărâmuri necunoscute

Perioada: noaptea

Acţiunea:

1. IcSs’s mansion – decidem organizarea unei ample expediţii spre nord sau est (nu eram siguri). Înarmaţi cu voie bună şi sete de necunoscut, pornim spre unul din centrele de aprovizionare cu cele necesare supravieţuirii în condiţii vitrege

2. După îndelungi discuţii cu patronul depozitului, ne hotărâm asupra unei cantităţi generoase de provizii.

3. Total fail – descoperim că nu avem furculiţe şi cuţite cu care să începem festinul. În sufletul lui IcSs se declanşează un conflict interior, ce face loc desfăşurării acţiunii.

4. Ne cumpăram cele trebuitoare de la alt centru de aprovizionare, după care soarta ne scoate în cale un loc lipsit de lumină şi lume. Total success. Ne hotărâm să plecăm la mare pe jos, ceva mai devreme decât restul.

Intermezzo – un camionagiu derutat ne întreabă încotro e Ploieştiul. După o discuţie destul de lungă şi întortocheată, reuşim să îl călăuzim.

5. Pulse Point – aici se atinge punctul culminant. În mijlocul deşertului, cei doi exploratori se hotărăsc să stea  jos, să fumeze câte o ţigară, să filosofeze şi să bage nişte muzică. Lumea cunoscută este undeva departe. Deşertul şi prădătorii săi îi ameninţă şi aceştia aproape că se demoralizează şi se hotărăsc să se întoarcă. Totuşi, spiritul lor tenace învinge frica.

6. MOL – apropiindu-se de lumea civilizată şi rămaşi fără provizii, cei doi îşi cumpără câte un suc. Cumpăratul durează foarte mult.

7. Mamina- Setea este urmată de foame. Cea din urmă necesitate vitală este de asemenea satisfăcută.

8. Farewell – după o expediţie temerară încununată de o victorie categorică, după satisfacerea nevoilor existenţiale de a bea, a mânca şi a fuma, cei doi îşi dau seama că sunt sleiţi. Fiecare se întoarce la propria cazarmă şi promite ca data viitoare să exploreze spre sud.

O problemă de matematică extrem de controversată Duminică, Feb 22 2009 

Ipoteză: Ursul este în cămară.
Concluzie: Unde-i ursul?
Rezolvare: În cămară.
Consecinţă: ???

=))))))))))))))))

Omagiu Miercuri, Ian 21 2009 

-De ce existăm?

-Pentru că Elbu Dinerooooooo

El Budinerooooo

El este Elbu Dineroooo \:D/ =))))))))))))

Gin Blossoms – Follow You Down Duminică, Dec 7 2008 

Did you see the sky?
I think it means that we’ve been lost
Maybe only time is all we need
I can’t really help it if my tongue’s all tied in knots
Jumping off a bridge, it’s just the farthest that I’ve ever been

Anywhere you go, I’ll follow you down
Anyplace but those I know by heart
Anywhere you go, I’ll follow you down
I’ll follow you down, but not that far…

I know we’re headed somewhere, I can see how far we’ve come
But still I can’t remember anything
Let’s not do the wrong thing and I swear it might be fun
It’s a long way down when all the knots we’ve tied have come undone

Anywhere you go, I’ll follow you down
Anyplace but those I know by heart
Anywhere you go, I’ll follow you down
I’ll follow you down, but not that far…

How you gonna ever find your place
Running in an artificial pace
Are they gonna find us lying face down in the sand
So what the hell now, we’ve already been forever damned!

Anywhere you go I’ll follow you down…

[still my favorite song all-time]

Inner Demons Marți, Dec 2 2008 

mi-am amintit vara aia… noi privind stelele căzătoare, fumând ultima ţigară. totul era simplu şi plin de sens. pentru prima oară în viaţă, amuţisem. totul era prea nu-ştiu-cum. atunci s-a întâmplat ceva cu mine.ceva a crăpat pe acolo. am devenit inexplicabil. de atunci am început să construiesc zidul. aproape e gata.
de atunci te urăsc şi mă urăsc şi pe mine. pe mine mă urăsc mai mult pentru că nu sunt în stare să explic nimănui că nu e a mea vina că sunt defect. sunt sigur că nu o să citeşti vreodată blogul ăsta – de fapt asta şi sper.Whatever.

:P Joi, Noi 27 2008 

Doamne… ce de căcat e clasa a 12-a! Abia am găsit şi eu un moment în care să mai scriu pe blog.
Zilele astea, după îndelungi discuţii cu ai mei prieteni, am ajuns la concluzia că noi suntem exact Gorillaz :))
2-D mereu cu ţigara în gură, supărat, privind în gol, Murdoc acelaşi ciudat cu gluga în cap şi care face toate perversităţile posibile, Noodle micuţ, cu o fustiţă roz şi emo :X, iar Russel întotdeauna cu şapca în cap şi gata de luptă 😀

azi sunt voluntar :)) împart fluturaşi prin oraş – e foarte ok din moment ce scap de şcoală şi mai îmi ies şi bani. Apropo – vine votul ; dacă aveţi dubii în legătură cu orientarea voastră politică, faceţi testul ăsta 🙂
http://www.busolapolitica.ro/Quizz.aspx

Sketch Duminică, Noi 23 2008 

când eram mic, obişnuiam să desenez o barcă în mijlocul oceanului; o singură barcă. în barcă, un om. întotdeauna doar un om. trist, îngândurat, privind în gol. în jurul său, imensitatea calmă, răbdătoare.
o lună palidă străjuieşte deasupra capului său. lumina ei bolnăvicioasă îmbracă silueta într-o aură lividă, apocaliptică. dincolo de luna cea prevestitoare nu este nimic – nicio stea, doar întuneric şi nimic mai mult.
întregul scenariu este calm, impasibil. nimic nu poate schimba în vreun fel lumina lunii, somnul oceanului sau soarta tânărului. fiecare are propria-i strigmă, fiecare condamnat la repaus etern.
nedezvăluind nimic. nesperând la nimic. ei sunt doar martori.

„All that is now
and all that is gone
and all that’s to come
And everything under the sun is in tune,
BUT THE SUN IS ECLIPSED BY THE MOON…”

Ani de liceu Miercuri, Noi 19 2008 

şi uite că sfârşitul clasei a 12-a se apropie cu paşi repezi… despărţirea de colegi, de liceu. îmi amintesc prima zi din clasa a 9-a, cât de naşpa mi se păreau toţi :)) totuşi, ei au devenit cei mai buni prieteni ai mei, persoane cu care am legat prietenii pe viaţă.

azi făcurăm poze, am venit şi eu la costum deh 😀

„eu am fost 3 ore cerb” Vineri, Aug 1 2008 

=)) a fost penal, exact aşa cum mă aşteptam 😀 Oricum, zilele astea am realizat că sunt o persoană foarte norocoasă – pentru simplul fapt că am prieteni, că există persoane care ar împărţi orice cu mine, care mă sună când sunt down… şi chiar dacă eu sunt egoist şi ursuz, mă acceptă aşa 🙂 Vorba aia: FCM =))

Zilele astea am o lene imensă în mine… cred că voi vegeta în stilul meu inconfundabil 🙂 Abia aştept să vină data de 6 – plec iar 😀

Dragă Jurnalule, Joi, Iul 3 2008 

Ce pot să zic… ziua de azi a fost prea tare 😀 ne-am prăjit bine-bine la piscină, Vlad a fost în mod repetat agresat de o muscă… după care ne trece prin cap să o luăm dampulea pe coclauri. După asta, eu mă gândesc să mă întorc pe o „scurtătură” – înţepat de gângănii, lătrat de câini, chinuit de căldură (bineînţeles, a trebuit să mă întorc – pentru că, actually, nu era deloc scurtătură, ci fundătură). După câţiva kilometri buni de mers pe jos, am ajuns şi eu finally acasă – roşu de la soare, desculţ, înfometat, obosit, plin de ciulini, fericit fericit fericit. M-am simţit din nou copil.
Am simţit din nou bucuria aceea primară, simplă, sinceră, inocentă pe care o simţi atunci când eşti mic.

Midsummer magic

De ce am fost eu la ţară Marți, Iun 24 2008 

ca să nu mai ies în Baba
ca să nu mai am net şi semnal la telefon
ca să mă uit la nori
ca să nu mă bărbieresc
ca să mă plimb cu bicla
ca să citesc
ca să îmi dau seama de ce distanţa dintre şinele de tren este de 143,5 cm
ca să fumez în scopuri spirituale
ca să scriu
ca să îmi savurez lenea
ca să mă pun la punct cu subiectul „Dacii tunate”
ca să mă joc Barnyard
ca să ascult Vibe Tribe şi The Doors
ca să fiu singur
ca să mă re re re găsesc

Vremuri… Joi, Iun 19 2008 

O să încerc să fac o comparaţie între cum scriam în clasa a V-a şi cum scriu acum 🙂

PE O PLANETĂ NECUNOSCUTĂ

Mă aflam faţă în faţă cu o creatură cum nu mai văzusem până atunci. Eram derutat; nimeni dintre ai mei, niciodată, nu-mi explicase că în afară de noi, în Univers pot exista şi alte fiinţe.

Stăteam în spatele unei movile şi mă gândeam cum aş putea să procedez pentru a ieşi din ascunzătoarea mea. Era şi teamă şi curiozitate în sufletul meu în clipa aceea.

Creatura avea un cap aproape sferic, în care erau practicate mai multe orificii. Probabil că vorbea, pentru că unul dintre orificii se deschidea şi se închidea cu rapiditate scoţând zgomote enervante şi de neînţeles.

Făptura era perfect simetrică; existau alte două orificii în care două bile mici şi ciudate se roteau încolo şi încoace. De o parte şi de a alta a sferei care era capul se aflau două excrescenţe care mi s-au părut uriaşe.

Capul făpturii era acoperit cu mii de fire subţiri dintr-o substanţă ciudată.

Trupul era uriaş şi avea extremităţi diforme, crescute exagerat, pe care le tot mişca. Cele inferioare ajutau fiinţa să păşească pe solul planetei şi erau mari şi groase. Extremităţile din partea superioară a trunchiului aveau câte cinci excrescenţe urâte cu care fiinţa apuca diverse lucruri.

Tot corpul îi era acoperit cu o piele elastică a cărei culoare eu nu o mai întâlnisem niciodată.

Eram şi temător, dar şi fericit în acelaşi timp: eu eram primul locuitor al planetei Vega care reuşise să ajungă pe această planetă ciudată, pe care ai mei o numesc Terra…

Antonescu Dan-Gabriel

Clasa a V-a A

Şcoala “Vasile Cârlova” Târgovişte

Mi se pare că am luat locul I la „Tinere Condeie” cu chestia asta ;)) Big difference huh?

Marți, Iun 17 2008 

asdfgh: de ce folosesti aberatii si cuvinte complicate, viziuni si aspiratii, trairi asa zise intense pentru a masca simplitatea…care de fapt e cea mai buna…cea mai pura.. ?
Dan VanDall: ca sa maschez un mare gol
Dan VanDall: cred…
asdfgh: sfat
asdfgh: nesemnificativ
asdfgh: dar totusi sfat
asdfgh: incearca sa nu mai maschezi golu ala…incearca sa il umpli 😉

Pagina următoare »