ascending Sâmbătă, Iun 6 2009 

în momentele grele,când tot universul lor se destramă, până şi scepticii renunţă la crezul lor (de fapt la lipsa lui) şi se roagă. şi atunci când totul revine la normal, ca după un coşmar prelungit, sunt mult mai recunoscători pentru viaţă, pentru ceea ce au, pentru fiecare prieten care i-a sunat, pentru fiecare moment frumos pe care l-au primit. şi învaţă să îşi trieze visele.

sunt mai bine ca niciodată, no more delir, no more faint, no more gaură în braţ.

„up, down, turn around,
please don’t let me hit the ground
tonight I think I’ll walk alone
I’ll find my soul as I go home…”

Anunțuri

terrible headache Luni, Mai 25 2009 

pe jumătate mort
nemişcat
capul strâns într-o menghină
burning throat
încerc să scuip urgia, dar fălcile-mi sunt încleştate, tânguie un urlet tăcut şi repetitiv
văd negru, negru, fade to black
din piept şi până în cel mai ascuns colţişor al creierului
o cană de apă tremurândă
izolat blestem binecuvântat
mă întreb, fără afecţiunea asta, care a început să muşte din ce în ce mai găunos, aş mai fi eu? aş mai putea scrie? ascult balada lui porumbescu. o vioară închisă. numai iarna de afară o poate auzi. acordurile îmi sfredelesc mintea în delir. durerea se amplifică, se amplifică. şi scriu.
cea mai cruntă durere de cap de până acum.

vomit2 Miercuri, Feb 25 2009 

cam toată lumea mi se pare respingătoare. privesc atent feţele şi, oricât de frumoase, se schimonosesc, se transformă în icoane ale lipsei de semnificaţie. numai pentru o secundă. după care impresia fulgerătoare si totuşi atât de puternică pe care mi-au lăsat-o îmi pulsează în cap, îmi palpitează în faţa ochilor, îmi scrijeleşte obsesiv până şi cel mai ascuns cotlon al percepţiei.

creaturi androgine rupte dintr-o poveste abjectă, incestă, oameni nedefiniţi, intangibili. trăsături sub care nu se ascunde nimic, chipuri modelate parcă din lut. timp de numai o clipă, sub abandonul vostru simplu, sub ochii pierduţi undeva departe, lipseşte ceva esenţial ca să aveţi acea nobleţe umană, dar nu ştiu cu exactitate ce.

am crezut că e doar o părere până mai recent. dar în ultimul timp am fost foarte atent – disproporţii groteşti, tipare tremurânde, o compoziţie incompletă şi imperfectă a unui artist ce se vrea perfect şi complet.

în fond, cred că asta e problema mea – IMPERFECŢIUNEA

Sick Joi, Iul 24 2008 

nu ştiu ce am de ieri… am vomat de vreo 5 ori, nu prea mă pot da jos din pat, am slăbit 1 kil, nu pot dormi, mă doare capu’, nu am voie decât ceai şi pâine. dă Doamne să îmi revin 😐

Jurnal Joi, Iun 12 2008 

Azi sunt bolnav rău de tot – cum nu am mai fost de mult, mult timp 😐 aşa că m-am dedicat somnului şi muzicii. Am dormit vreo 16 ore până acum, şi încă mi se închid ochii. Cât despre muzică, cred că am ascultat Jesus of Suburbia de 52533253 ori, melodia care m-a îndrăgostit de muzică şi de lifestyle-ul meu actual. Green Day, vă mulţumesc că existaţi şi nu pot să îmi imaginez cum ar fi fără voi. ( şi hai în plm mai repede cu albumu’ ăla nou)

Uitându-mă la Euro, mi-am amintit o chestie de acum 4 ani pe vremea asta – prima mea îndrăgostire, la mare :P. Bineînţeles, nu a fost ceva prea special sau de lungă durată,dar deh, congratulaţii. 🙂

Sper să mă fac bine până mâine, ca să fiu în formă maximă pentru marele party. 🙂

„At the center of the earth
In the parking lot
Of the 7-11 where I was taught
The motto was just a lie
It says „Home is where your heart is”
But what a shame
‘Cause everyone’s heart
Doesn’t beat the same
It’s beating out of time…”