malexistence Luni, Feb 1 2010 

te-am semănat în cuvinte

să răsari, o floare antagonă,

în câmpuri  naive să stai

și să erupi, simbiotic să-mi cânți

cum că tu mi-ai arătat

că e lipsă și e gol și aer frânt

să fii poet.

androgin sau poate separați sau poate nu

ai țipat acustic să te-aud. dar eu,

pe mâini mânjit de sevă brută,

ignorant

am râs prostește și comun.

când fumul cade,

actorul se sinucide. o moarte senzuală

sticlos, bolborosindu-și ultima replică

cu o țigară veche, hemoragic înfășurată

trăgând din ea,

înlăcrimând-o

de cancer și-nviere beat arde și el

și râde liber spirit și comun.

scrâșnit sălbatic

eșec extatic

o buză mușcată fanatic

zac aici fermecat soclu

mă închin nimănui bun

și-n cearcăne îmi sap orgasmic

un zâmbet rece și comun.

Anunțuri

se pregăteşte pentru bac. Miercuri, Mar 18 2009 

(la modu’ grav)

rebirth Luni, Mar 2 2009 

treziţi din moartea albă de-o poftă vag carnală.
încet-încet dispare şi calda amorţeală.
în fiecare colţ sălbatic palpitează
tainice dorinţe pulsează, explodează.

şi vrem zefirul să ne-arate calea
a lumii păpădie să-şi deschidă floarea
să suflăm în vise, vântul să le zboare,
vrem iar să renaştem pete de culoare.

priveşti cum vesel moare în mâna ta ţigara
pentru că totul începe primăvara.

Afaceri Vineri, Feb 6 2009 

Trebuie să fac 3 chestii în viitor:
1. să îmi deschis o firmă de dame de companie cu muzică şi băutură incorporate. adică, ceva de genu te duci, închiriezi tipa, şi primeşti şi un CD cu muzică şi un vin. astea 3 chestii nu merg una fără alta
2. să rescriu noul Cod Rutier pentru toată prostimea. când se schimbă şi apare o carte nouă, eu o iau, o fac drăguţă, cu poze şi indicaţii, să înţeleagă tot românul. Bineînţeles că toată lumea va cumpăra cartea mea şi nu Codul cel nou
3. să inventez un sistem de atenţionare a chelnerului pentru localuri. ceva de genul, la fiecare masă să fie un buton – şi când ai nevoie de ceva, decât să îl strigi, mai bine apeşi butonul. plus că nu va mai fi nevoie de atâta personal inutil!

Toate aceste 3 idei mi-au venit în situaţii diferite – totuşi cele 3 situaţii au ceva în comun. Inspiraţia? 😀

nu mă ţin de cuvânt Duminică, Dec 28 2008 

[dacă nu scriu acum, uit. repede să scriu chiar dacă am zis că nu mai scriu pe anul ăsta]

azi m-am uitat în oglindă şi am văzut un chip nefamiliar. parcă nu mai eram eu. a stranger. parcă nu mai eram o existenţă concretă, delimitată de bariere fizice, eram practic ATTUNED. imaginaţi-vă un pahar cu apă în care torni o picătură de cerneală. nu se disipă? apa în cerneală sau cerneala în apă – greu de spus. păcat că a durat doar o secundă senzaţia.

mda. în rest, Anul Nou va fi grav. după care hmm… mai văd eu.

Parts I-V Duminică, Dec 7 2008 

mi-am dat seama că urăsc cuvântul „cetăţean”. de ce cetăţeni şi nu oameni?

Gorillaz gorillaz există Oooooo

avangardă cică ( ha!)

am visat un gras care manipula lemnul şi şi-a dat cu catargul în cap.

dacă aş putea îmbutelia oamenii aş rezolva criza mondială muhahaha

realitatea = o curbă nu prea periculoasă ===>eu am tăiat-o urât de tot pe câmp ca să economisesc timp

gimme a hammer or a badger. or, a hammer and a badger. everyone should have the right to have a badger.

shine on me… shame on me…

visare Luni, Noi 17 2008 

te-ai transcris – eşti o schiţă

priveşte în hău

cazi din zbor

şi-un strigăt candid te va duce

în lumea lor.

frânturi de oraş trepidând,

istorii anonime pulsând,

ai agoniei faguri în minte

săpând.

tremur grotesc te cuprinde

cine voiai să te salveze

te vinde

bulletproof ceţuri inundă sufocă

zidul ce te ţinea se dislocă.

deschizi ochii.

povestea se fărâmă în ramă

candoarea de rai se destramă

hexagoane mai persistă în vânt,

al lumii tale zeu nătâng,

iar te-ai întors pe pământ…

„The Basketball Diaries” Duminică, Oct 26 2008 

Fascinant. Absolut superb. Merită văzut. Omg. 🙂

Fumul care s-a crezut nor Sâmbătă, Iul 12 2008 

***fum suntem.
înecăcios ne-nălţăm
-vrem să tindem-
cancer murdar
-ne extindem-
secunde de fum diluat
pe geamul neşters colorat
în minore răspântii de rame
ne stingem.***
–––––––––-
esenţă de boală şi vise,
rupe-te în fărâme,
agaţă-te de-ale şansei parâme,
o, fum albastru-subţire,
tu chiar te crezi mai presus de fire?…
–––––––––-
fum vaporos, unde eşti?
tu chiar ai crezut că poţi
pân’ la cer şi-napoi să înoţi?
al tău tremur curbat
l-ai crezut cap coronat?
ai fi vrut să vezi tot.
n-ai apucat să creşti nici de-un cot…
–––––––––
nimeni nu va ştii c-ai fi vrut
spre zenit să-ţi croieşti început,
vei fi doar o secundă de fum
gudron nicotină tutun,
răspândit undeva pe cer,
un aproape rotocol efemer.

Eo Sâmbătă, Iun 28 2008 

Pentru mine lucrurile merg destul de simplu: am ajuns la concluzia că sunt exact cine vreau să fiu: nu mă pliez după reguli, nu sunt ancorat în trecut, nu mă interesează viitorul meu, nu îmi fac griji. nu fac decât să mă bucur de darul prezentului (acum îmi trece prin minte că şi „dar” şi „prezent” se traduc la fel în engleză – „present”); mă bucur de stelele de pe cer, de o ţigară, de al meu scaun comod, de linişte, de ale mele gânduri. Sunt doar o infimă particulă ce se desfată cu vecinătatea celorlalte, le vede, le aude, le simte. Mă duc să mă bucur de nişte mâncare. 🙂

Relaxx Joi, Iun 26 2008 

priveşte cum fumul rotocoale ţese,

cărbunele frânt cum pulsează ,

închide ochii şi-n uitare îneacă-te,

să uiţi de tine astăzi cutează.

demoni groteşti pe tavan evadează,

orbite se zbat în slow-motion,

siluete difuze gesticulează,

eşti afară din timp, jubilează!

lumea devine un hobby sublim,

o joacă de copil sub cer senin,

furnici pretins spirituale,

idealuri banale,

particule fără sens navigând

în al cosmosului falnic ceaun

o, dulce mediocritate,

tu le rezolvi pe toate.

dar magia din fum se evaporă,

picturile se întorc în ramă,

şi, amăgită furnică, îţi dai seama

că muşuroiul te cheamă.

Gândul de la ora 4 Miercuri, Iun 25 2008 

Doar eu, cerul nopţii, şi o ţigară. Stau, mă uit la stele,ascult greierii, mai trag un fum. Mă uit la ţigară, la miile de luminţe ce se aprind, trepidează, dispar brusc, într-un mod atât de random şi aproape frumos.
Oamenii sunt ca ţigările: ard, luminează, se sting – fiecare în modul lui unic şi ireparabil. Unii ard mai repede, alţii mai încet. Unii sunt slimsuri. Unii se sting pe parcurs. Fiecare om se schimbă continuu; fiecare îşi caută filtrul, fiecare vrea să-şi exploreze inside-ul, să scape cât mai repede de scrumul care a fost el cu ceva timp în urmă. Ardem alene, şi totuşi într-un singur sens: spre noi înşine. Şi când ajungem la filtru, ne răspundem la întrebarea: Cine suntem?
Mai îmi aprind o ţigară.
Întrebi un om pe stradă: „Cine eşti?” Dacă ai noroc şi nu devine bănuitor, îţi va spune numele lui, nume care reprezintă doar o identificare într-un registru, nişte cuvinte pe o foaie. Nume ales de ai lui părinţi, nume care li s-a părut lor la un moment dat, atunci când l-au ales, că sună foarte tare. „Şi totuşi, cine eşti?” Nu te va putea lămuri, probabil îţi va da adresa lui sau numărul de telefon. „Şi totuşi, cine eşti? Eşti oare numele tău, telefonul tău, gelul ce-ţi străluceşte în păr, pantalonii Zara, eşti adresa ta de mail, eşti cumva prietenii tăi? Nu cred. Eşti doar o ţigară care încă nu s-a aprins.”
Fuck. Am rămas fără ţigări.