Relieved / Goodbye, summer Luni, Aug 31 2009 

măcar o dată în viaţa fiecărui om, vine un moment când simte că nu mai are niciun refugiu, că toate barajele ce îl separă de haosul cel năvalnic se rup, că nu mai există niciun last resort. eh, pentru mine, momentul acela a venit ieri.

am fost la mănăstirea Viforâta. voiam doar să mă rog. să cer iertare pentru că fiecare pas pe care îl fac este greşit şi spre pieirea mea şi suferinţa altora. pentru că, în spatele unei măşti frumos şi minuţios construite, se ascunde un chip fad şi trist. m-am rugat cum nu mă mai rugasem niciodată. m-am rugat pentru mine, dar mai ales pentru cei pe care îi iubesc.

după care, m-am spovedit aşa cum nu mă mai spovedisem niciodată. nu ca la „tata popa” la biserică… „ai drăcuit? ai înjurat?” şi nici nu aşteaptă măcar răspunsul. o confesiune sinceră, cu voce tremurândă, lucruri pe care nu cred că le voi mai spune vreodată cuiva. am cunoscut un om excepţional, care m-a convins că totuşi nu sunt chiar fără de speranţă, care mi-a deschis într-un fel ochii spre un început nou, mai luminos. „niciodată nu e prea târziu să faci ceva pentru tine…” am promis ca 3 zile să postesc, ceea ce nu am mai făcut de la 8 ani, iar sâmbătă mă voi duce iar.

e un sentiment indescriptibil, mă simt ca un Atlas uşurat de greutatea ce zăcea pe umerii săi. acum ştiu că până la urmă, există o speranţă.

–––––––––––––––––––––––––––––––

azi e ultima zi de vară, ploioasă şi apăsătoare. privesc videoclipul de la „Wake me up when september ends” şi discuţia de la început îmi pare atât de familiară. a fost o vară frumoasă, pe care aş trăi-o din nou, o vară în care am devenit student şi în care am câştigat şi am pierdut în mod repetat. nu m-am plimbat prea mult, dar nu prea a contat. a fost vara în care am realizat mai mult ca niciodată că există oameni care, deşi îi decepţionez întotdeauna, ţin cu adevărat la mine. asta a fost VARA MEA.

Se fini! Duminică, Aug 3 2008 

De băgat la cap:
– fii egoist. Aşa vei trece mult mai uşor prin viaţă. Interesele tale înainte de orice!
– aminteşte-ţi prima (şi cea mai importantă) lecţie de viaţă pe care ai primit-o – şi aplic-o
-când pierzi, fă-o cu stil
-când îţi vine să urli, să te zgârii pe ochi, să mori, afişează-ţi zâmbetul fals. La asta eşti maestru.
– nu uita de unde ai plecat şi unde vrei să ajungi
– eşti ca apa. În ce pahar eşti turnat, forma aia o iei…

Astea fiind nişte concluzii random, ăsta va fi ultimul post de pe acest blog. Ca orice chestie, are un început, un apogeu şi un sfârşit. A fost ca un fel de summerstory, sper că am lăsat puţin din existenţa mea zbuciumată şi aici.
––––––––-
Nu pot să scot un final apoteotic. Nici nu vreau ceva ieşit din comun. Mă simt gol pe dinăuntru. De fapt simt că mă schimb. De fapt simt o vagă durere de burtă. De fapt habar nu am ce simt şi nici nu vreau să ştiu…

„No origins, no purpose, no fear.” Forever true.

Entry for July 20, 2008 Duminică, Iul 20 2008 

Ce pot sa zic? … 😀
Zilele astea mi s-a stricat calculatoru’ (nu mai merge decat in Safe Mode, deci ma cam lipsesc de el).
O ard mai dubios ca niciodata.
Piscina, gratar, somn etc.
De azi m-am lasat de tigari – asa cum mi-am promis cu ceva timp in urma 🙂
Citesc Epopeea lui Ghilgames.
Pure holiday! \:D/

Dragă Jurnalule, Joi, Iul 3 2008 

Ce pot să zic… ziua de azi a fost prea tare 😀 ne-am prăjit bine-bine la piscină, Vlad a fost în mod repetat agresat de o muscă… după care ne trece prin cap să o luăm dampulea pe coclauri. După asta, eu mă gândesc să mă întorc pe o „scurtătură” – înţepat de gângănii, lătrat de câini, chinuit de căldură (bineînţeles, a trebuit să mă întorc – pentru că, actually, nu era deloc scurtătură, ci fundătură). După câţiva kilometri buni de mers pe jos, am ajuns şi eu finally acasă – roşu de la soare, desculţ, înfometat, obosit, plin de ciulini, fericit fericit fericit. M-am simţit din nou copil.
Am simţit din nou bucuria aceea primară, simplă, sinceră, inocentă pe care o simţi atunci când eşti mic.

Midsummer magic

Almost Marți, Iul 1 2008 

a trecut deja o lună de vară… damn 😦
simt că încep să mă apropii de a scrie ceva cu adevărat special. ceva care să fie cu adevărat… eu.