în versuri reflexiv, sad, useless 3:16 am
În fiecare toamnă de ropote târzii
fluturii zei sub soare
pictând sleiţi finalul
unei idile de o zi
cad reci.
Se arcuieşte omul
imens, rânced şi nedrept
revărsând osia ruptă a cerului
peste voi,
poeţi bufoni întârziaţi,
momente moarte, fluturi.
Deja vu strălucitor al verii
răspândiţi-vă pulberea în vântul
vitregiţilor de zbor,
clipe ucise prematur
stiletul împlântaţi-vi-l adânc
prea repede
în coapsa lumii
fluturi
muritori şi neuitaţi
fluturi.
bizarerii and random crap BAC, bizar, eu, funny, smoke 11:45 am
în versuri avânt, filosofic, time, Watchmen 1:08 pm
„priviţi, zei
sfidez a voastră boltă
dăinuitor, mistuitor
soarele-l despic cu sabia
devorator şi creator.”
––––––––––
înscrise litere-ncunună
ruine tulburi aurite
mormântul de nisip orb martor
al unor vremuri amorţite.
soarele tremură în unde ceruite
plângând un prinţ lunatic
epitaf ce stă înscris
pe ziduri calde prăfuite.
în versuri death, eu, farewell, reflexiv, sad 10:58 am
sufocant pierdute într-o hală de metrou
priviri călcate, pietruite
capete întoarse
şoptindu-mi nume şi poveşti îngrămădite
în tăcere.
în frânte degete de şarpe
bulevarde căţărându-se pe nori
tobe ritmic prevestesc
orchestre şi fanfare nevăzute
în tăcere.
un regret şi-o stea, dar nu mai mult.
din ce în ce mai translucid
surd şi orb şi pas cu pas
plec
în tăcere.
melikes joke, sad, Watchmen 12:39 am
heard joke once.
man goes to doctor.
says he’s depressed.
says life seems harsh and cruel.
says he feels all alone in a threatening world
where what lies ahead is vague and uncertain.
doctor says
„treatment is simple.
great clown Pagliacci is in town tonight.
go and see him.
that should pick you up.”
man bursts into tears.
says:
„but, doctor…
…I am Pagliacci.”
frământări and jurnal 9:26 am
„I am taking you into my conscience. The universal conscience.” vocea de fundal răsună pe un timbru fără intonaţie, imobil, constant.
Doar o secundă de revelaţie şi pot vedea totul. Am un ochi în fiecare particulă constituentă şi nu trebuie să întorc capul după nimic. Privesc şi contemplez pe o infinitate de planuri. Înţeleg probabilităţile infime ce ghidează lumea asta. Deconstruiesc totul în particule şi văd unicitatea fiecăreia. Văd minunea ce le-a dispus sub structura atât de improbabilă în spaţiu şi timp numită viaţă. Milioanele de spermatozoizi luptând pentru supravieţuire, competiţie cu un singur învingător, competiţie ce afectează ireversibil soarta ulterioară a lumii. Apa, focul, cerul, pământul. Aflate într-un echilibru inefabil. Oamenii în continuă schimbare. Milioanele de morţi şi naşteri, milioanele de tragedii şi miracole. Totul este complex, clar, improbabil, prezent.
Clipa se sparge atunci când prezenţa devine sufocantă, incontrolabilă, aruncând particulele dansânde într-un ciclon indefinit, iluzoriu. „Ţi-a ajuns. This was just a peep of what’s to come.”
Deschid ochii, mă dau jos din pat, mă duc la baie să dau cu apă pe ochi. Privesc în oglindă. Figura inexpresivă ce mă priveşte înapoi îmi este străină. Paralizez. Mă ciupesc. Nu mă doare.
Deschid ochii, mă dau jos din pat şi mă duc la baie. Am un deja-vu ca o fantasmă, o alegorie a disperării. Dacă de data asta când voi privi în oglindă, VOI FI IAR EL? Ironie crudă, să nu mai fiu eu. Tremurând, mă duc la oglindă. Sunt eu.
Vis în vis.
melikes movies, recomand 12:18 pm
Ce mă gândeam eu, că nu am postat niciodată nişte recomandări de-ale mele în materie de filme. Aşa că, uite fac o listă cu 20 de filme (de după anul 2000) care mie mi-au plăcut şi care, după părerea mea sunt MUST SEE pentru orice om cu IQ mai mare de 110 (este o listă, nu un clasament). Poate unii ştiţi o parte/cea mai mare parte. Totuşi, pentru cei care vor să vadă nişte filme cu adevărat bune, pot începe cu lista aceasta.
Adaptation (Spike Jonze)
Zodiac (David Fincher)
Dogville (Lars von Trier)
Lost in Translation (Sofia Coppola)
Control
24 Hour Party People
About Schmidt (Alexander Payne)
Frost/Nixon (Ron Howard)
Big Fish (Tim Burton)
Punch-Drunk Love (Paul Thomas Anderson)
Waking Life (Richard Linklater)
Burn After Reading (fraţii Cohen)
Stranger Than Fiction
Little Miss Sunshine
Crash (Paul Haggis)
In Bruges
V for Vendetta
The Curious Case of Benjamin Button (David Fincher)
The Wrestler (Darren Aronofksy)
Mulholland Dr. (David Lynch)
methinks bani, cocalari, funny, hi5, teorii 12:22 am
[voi face un experiment: voi încerca să tratez şi o temă socială, să vedem ce iese]
unde întorc ochii, văd numai personaje de poveste: freaza tip streaşină (întotdeauna de sezon, nu poţi şti când începe subit o ploaie) ce se arcuieşte falnic peste o figură de eunuc, probabil cu tricou alb mulat prin care se vede maroneala sfârcurilor ( şi aşa îţi dai seama şi dacă suferă de ginecomastie; cine nu ştie ce înseamnă ginecomastie să se informeze ).
pare cunoscut? da, este chiar el, românul postdouămiist, zornăind cheile de la bolid, el, monument al bunăstării şi şmecheriei, reprezentant de seamă al epocii de aur prin care trecem. un adevărat Făt- Frumos autohton, ce salvează periodic Ilene Cosânzene cu câte un suc, o chestie, merge regulat la sală şi e fanul filmelor cu Jet Li şi B.D.
Numit generic şi COCALAR.
această fire atât de complexă şi deosebită nu putea apărea decât printr-un miracol dumnezeiesc, pe care voi încerca să îl explic.
Mecanismul este destul de simplu -înainte de 1989, românii duceau lipsă de o grămadă de chestii. anul 1989 a marcat înlocuirea economiei de stat cu economia de piaţă. Românul, fire înclinată spre excese, a devenit liber ca pasărea cerului să strângă, să agonisească, să simtă gustul banului, să se îmbăieze în dulcea şi abia descoperita ispită pe care banul o reprezenta. Acesta eşuează lamentabil în extrema tentantă a materialismului, reacţie de contraatac al firii sale frustrate şi oprimate ce a aşteptat atâţia ani buni să iasă la iveală. şi aici vorbesc de un materialism complet, total, prezent parcă şi în aerul prăfuit. Capitalismul greşit înţeles este transformat într-o religie, scopul final devenind etalarea propriei prosperităţi într-un mod ostentativ.
Această schimbare a priorităţilor implică şi o deculturalizare treptată. Ieri am intrat aiurea pe hi5, şi citesc undeva: „Sunt fetiţă alintată / Şi de zdrenţe invidiată”. Printr-o forţă expresivă cum rar întâlnim, se evidenţiază descendenţa ilustră a autoarei, transfomată într-o adevărată nimfă autohtonă, transcendentă în absolut, devenind un simbol al purităţii fizice şi spirituale. Parcă îmi aminteşte de o doină pierdută în negura timpului… Noncultura, nonvaloarea devin elemente definitorii ale societăţii postdouămiiste, asta dacă sunt încununate de bani, bani, bani!
Se împlinesc în curând 20 de ani de la instaurarea capitalismului şi a monştrilor pe care acesta i-a născut. Mă întreb cât o să mai ţină moda asta a cocalarilor. Poate caracteristica esenţială a românilor, spunea cineva, este aceea că nu vom putea niciodată afirma că avem o identitate formată, aflându-ne mereu într-o continuă transformare. Această abilitate de a ne camufla în funcţie de mediu, asemeni cameleonului, această uşuritate în schimbare, flexibiltate a firii, ne va ajuta probabil să scăpăm şi de flagelul pe care eu l-am ironizat mai sus. Totuşi, mă întreb cînd.
bizarerii and random crap babe, eu, superstiţii 11:50 pm
azi e baba mea băăăă 😀
bineînţeles, aşa cum era de aşteptat, este cea mai frumoasă zi. voi avea un an de poveste, clar! 😛
fav songs and frământări and melikes cel mai iubit dintre pământeni, eu, joy division, love, sad 11:59 am
abia acum realizez că Victor Petrini are dreptate.
ultimul rând al cărţii.
rezumă tot. separă oamenii care există de cei care nu există cu adevărat.
eu nu exist.
„This is why events unnerve me,
They find it all, a different story,
Notice whom for wheels are turning,
Turn again and turn towards this time,
All she asks the strength to hold me,
Then again the same old story,
World will travel, oh, so quickly,
Travel first and lean towards this time.
Oh, I’ll break them down, no mercy shown,
Heaven knows, it’s got to be this time,
Watching her, the things she said,
The times she cried,
Too frail to wake this time.
Oh I’ll break them down, no mercy shown
Heaven knows, it’s got to be this time,
Avenues all lined with trees,
Picture me and then you start watching,
Watching forever, forever,
Watching love grow, forever,
Letting me know, forever.”
în versuri eu, sad, time, umbre, useless 11:03 am
într-o oază de cristal eu te-aştept
găseşte-mă nu
statuie rece mă înalţ
slăveşte-mă tu
într-un colţ aş vrea
să te atrag
să te cuprind
să te păstrez
în bizara lume moart-a mea,
în prăpastia-nnegurată arcuită
peste-un straniu pâlpâit de stea.
cândva-ntinată te voi regăsi
de plastic, ruptă,
în vitrina goală vei zâmbi.
fii umbra mea
să am cu cine vorbi.
în versuri happy, life, lust, smoke, spring 6:25 am
treziţi din moartea albă de-o poftă vag carnală.
încet-încet dispare şi calda amorţeală.
în fiecare colţ sălbatic palpitează
tainice dorinţe pulsează, explodează.
şi vrem zefirul să ne-arate calea
a lumii păpădie să-şi deschidă floarea
să suflăm în vise, vântul să le zboare,
vrem iar să renaştem pete de culoare.
priveşti cum vesel moare în mâna ta ţigara
pentru că totul începe primăvara.
I am the walrus, I am the eggman! 